9,222 matches
-
diminuare sau o exaltare a nevoilor sexuale, precum și o pervertire a instinctului sexual. i) Observarea reacțiilor, a conduitelor și acțiunilor bolnavului - direct de către medic sau din relatările aparținătorilor acestuia - ne furnizează informații deosebit de utile, cum ar fi următoarele: - reacții bizare, neobișnuite ca intensitate și tonalitate afectivă, crize impulsive sau absența oricărei reacții etc.; - conduite automate, unele dintre ele executate în virtutea unei relații de dependență sau induse sugestiv, conduite discordante în raport cu realitatea, conduite agresive, antisociale, de violență etc.; - inactivitate, pasivitate sau acțiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane de către medic, și sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoană, așa cum se poate vedea mai jos: a) Cazuri obișnuite, tipice, nesemnificative sau considerate ca fiind „neinteresante” din punct de vedere medical și științific; b) Cazuri neobișnuite, atipice, care se abat de la „formele clinice” stabilite de ordinea clasificărilor medicale, cu complicații, cauze necunoscute sau modalități atipice de evoluție clinică; c) Cazuri ilustrative, mai rar întâlnite, care stârnesc curiozitatea și interesul științific al medicilor prin raritatea și ineditul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
implicit, asupra persoanei și situației nebunilor. În sensul acesta sunt recunoscute două forme de nebunie (M. Foucault): a) O „nebunie benefică” considerată de Platon ca un „dar divin” (theamania) care deosebește individul de semenii săi prin anumite calități sau acțiuni neobișnuite. b) O „nebunie malefică” considerata ca o stare de „rătăcire a spiritului” ca o boală periculoasă ce schimbă natura umană (insania, furor, mania, dementia) necesitând tratament, supraveghere sau pază riguroasă. Cei cărora le revine dreptul de a decide asupra „normalității
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcții, consumul și traficul de droguri etc. Clasificarea psihopatiilor De regulă se consideră că psihopatiile sunt tulburări psihopatologice de caracter și personalitate specifice vârstei adulte. J. de Ajuriaguerra, ca și alți autori, le semnalează și la copii, numindu-le personalități neobișnuite. Din punctul de vedere al psihologiei diferențiale, se pot descrie diferite tipuri de personalități care sunt considerate fie ca simple particularități de dispoziție emoțională, de contact social, a modului de organizare al gândirii, sau chiar ca tulburări propriu-zise (J. de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiectului, cât și socializată în ceea ce privește coexistența și conviețuirea ei în lume. Se desprinde de aici faptul că în cazul reacției participă atât persoana, cât și experiența de viață a acesteia. Reacția trebuie considerată, în acest caz, ca un tip special, neobișnuit de experiență, o „experiență-cheie” care modifică existența persoanei la un moment dat, datorită unor cauze care sunt concomitent și condiții de existență, noi și neobișnuite pentru individ. B. Pauleikhoff și H. Mester insistă asupra faptului că originea conceptului de reacție
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
experiența de viață a acesteia. Reacția trebuie considerată, în acest caz, ca un tip special, neobișnuit de experiență, o „experiență-cheie” care modifică existența persoanei la un moment dat, datorită unor cauze care sunt concomitent și condiții de existență, noi și neobișnuite pentru individ. B. Pauleikhoff și H. Mester insistă asupra faptului că originea conceptului de reacție este situată în sfera psihologiei. Ea desemnează mișcarea unui mușchi consecutivă unei excitații. Ea este „răspunsul cu sens la o situație determinată”. Reacția este o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
devine când se referă la situația unui anumit om. Pentru K. Schneider, diferența dintre „reacțiile normale” și „reacțiile anormale” constau în faptul că cele anormale se definesc prin raportarea lor la cele normale, ele caracterizându-se prin următoarele aspecte: - intensitate neobișnuită, zgomotoasă, - sunt lipsite de adecvare în raport cu acțiunea, - sunt diferite ca durată și aspect în raport cu reacțiile normale, - au o ținută anormală a conținutului lor. În psihanaliză se consideră că „funcțiile reacționale ale Eului” sunt conduite și comportamente elaborate de Eu pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluția reacției depinde de cauză și ea încetează de a se mai manifesta odată cu anularea sau dispariția cauzei care a produs-o. Mecanismele reacției Din definițiile de mai sus rezultă că reacția este un „răspuns” specific al persoanei la „acțiunea” neobișnuită a mediului fizic sau social al acesteia. În cuplul „acțiune-reacțiune” trebuie să vedem o pereche compensată în care al doilea termen îl redublează pe primul, în mod reciproc, printr-o mișcare inversă (J. Starobinski). Acest aspect a fost remarcat de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu mine ? - Cum a fost posibil așa ceva ? - Ce am vrut de fapt să fac prin asta ? Se poate constata că ne aflăm în fața unor atitudini de interogație, în cursul cărora individul încearcă să se auto-explice raportându-se la modul anterior neobișnuit al manifestării sale. b) O anumită atitudine morală față de actele sau manifestările sale anterioare: regret, rușine, teamă etc. Acestea implicând intrarea în acțiune a responsabilității morale ca factor de cenzură a actelor anterior desfășurate, percepute ca anormale sau ca acte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
stării sale de sănătate mintală, condiție a echilibrului psihic intern, dar și a adaptării și integrării sociale externe a acestuia. În geneza dezvoltărilor anormale se notează existența în istoria psiho-biografică a individului respectiv situații psihotraumatizante de viață, cu un caracter neobișnuit și deosebit de intense, de durată îndelungată și eventual repetate. Un rol important revine, așa cum spuneam mai sus, vârstei subiectului, în special „vârstelor critice” sau a vârstelor de „criză psiho-biologică”. Sexul se înscrie și el ca factor favorizant. La femei se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la deficiența sa intelectuală și tulburări de comportament. Plecând de la fragilitatea și infantilismul copilului debil mintal, R. Fan explică anumite trăsături caracteriale ale acestora, cum ar fi: credulitatea, confuzia între dorință și experiență, minciuna (tendința la mitomanie), teama în fața evenimentelor neobișnuite ale vieții, atitudini defensive, compensări inadaptate. R. Perron notează la această categorie de indivizi, diferite tipuri de reacții, cum ar fi următoarele: reacții de compensare, ostilitate față de anturaj, admirație pentru persoanele mai bine dotate și dorința de „a face” și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o va „interpreta” într-o manieră subiectivă, fiind înclinat să-i „descopere” sau să-i „atribuie” diferite „acuze” din care să construiască „suferințe” personale de diferite forme și intensități. Ne aflăm în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei analize autoscopice având ca obiect, cum spuneam, propriul său corp: fie că aceste acuze sunt rezultatul unei patologii de cultură, dobândită deformat, în urma
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
considerate din punct de vedere medical, reprezintă forme de tulburări fie funcționale, fie organice, fie de natură mixtă, psihosomatică, ale individului. Dincolo însă de aceste aspecte pur medicale, boala este resimțită și trăită de persoana umană ca un tip particular, neobișnuit, de existență. Orice boală reprezintă o schimbare care generează impresia alteralității, un sentiment de disconfort care se opune calitativ normalității. În sensul acesta, boala este percepută ca ceva „străin”, ca un fapt neobișnuit, „intrat” în viața individului și care, prin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de persoana umană ca un tip particular, neobișnuit, de existență. Orice boală reprezintă o schimbare care generează impresia alteralității, un sentiment de disconfort care se opune calitativ normalității. În sensul acesta, boala este percepută ca ceva „străin”, ca un fapt neobișnuit, „intrat” în viața individului și care, prin natura sa, se opune, având un caracter negativ, valorilor vieții. Considerată din această perspectivă, boala ne apare ca un „accident ontologic” ce aduce în viața individului starea de anormalitate. Persoana resimte această schimbare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a „negării existenței”, prin „intrarea” în sfera vieții individului a alteralității, ca „pericol vital”. Este absolut firesc ca, în acest caz, bolnavul să dezvolte anumite atitudini emoțional-afective și să interpreteze în plan ideativ propria sa suferință ca pe ceva absolut neobișnuit. Experiența bolii este de fapt expresia formelor atitudinale ale individului, confruntat cu alteralitatea care-i pune în pericol propria sa existență. Aceste atitudini sunt modalități de „a fi” sau de „a se prezenta” ale Eului bolnavului respectiv. Ele vor depinde
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este indiferent față de suferință. El adoptă atitudini emoțional-afective, care preced elaborarea unor configurații ideo-mentale care însoțesc boala respectivă. Aceste aspecte dovedesc faptul că, în toate situațiile, boala este „trăită” de către bolnavul respectiv ca pe o „experiență sufletească” nouă, particulară și neobișnuită. Experiența bolii este o trăire subiectivă a bolnavului față de boala sa. O chestiune psihologică și morală, care nu trebuie neglijată, de multe ori succesul sau eșecul terapeutic este legat de „dimensiunea psihologică” a bolii. De „atitudinea terapeutului”, sau de modalitatea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihologice” În cadrul tablouri clinico-psihologice întâlnim un mare polimorfism de manifestări pato-mimice, după expresia lui Dieulafoy, ale bolilor. În marea lor majoritate, acest tip de manifestări, face apel la bolile existente, dar sunt și situații în care sunt „inventate” afecțiuni imaginare, neobișnuite sau cu un caracter absurd. Este fenomenul de patoplastie (E. Dupré, E. Régis). Care sunt tematicile „tablourilor clinico-psihologice”? Teoretic, toată patologia. Există însă și în acest domeniu anumite reguli. Vom prezenta, în continuare, afecțiunile cele mai frecvent întâlnite în cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nu este numai suferință clinică, ea este și suferință trăită. Trăirea propriei sale suferințe este un act de conștiință specific persoanei umane. Orice schimbare survenită în raport cu propria mea persoană eu o reflect în câmpul conștiinței mele ca pe ceva nou, neobișnuit. În raport de tonalitatea sau conținutul ei moral, o resimt ca stare de bine sau ca stare de rău. Prima stare o percep ca sănătate, cea de-a doua, ca boală. De boală este legat pericolul și acesta va genera
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire, și vor reacționa identic față de motivele declanșatoare ale „crizei”. La baza contagiunii psihice stă procesul de sugestie colectivă indusă, de regulă, prin imitația unui „model carismatic”, sau prin coparticiparea emoțională a membrilor grupului uman respectiv aflat în situații neobișnuite, cu caracter limitativ-constructiv: panică, teroare, cataclisme, crize economice sau social-politice, revoluții, războaie, deportări, invazii străine etc. Factorii care contribuie la declanșarea psihozelor colective, ca și planurile în care acestea se manifestă, sunt multiple și de o mare diversitate. Din aceste
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sănătate. Narcomanie: înclinația sau nevoia imperioasă de consum de droguri psihotrope sau psihodisleptice, devenită obișnuință. Sinonim: toxicomanie. Negativism: tulburare de activitate, activă sau pasivă, prin care bolnavul se opune sau refuză să execute solicitările externe. Neologism: cuvinte sau expresii noi, neobișnuite, inexistente în vocabular, inventate de bolnav și care desemnează sau exprimă conținutul gândirii delirante sau temele halucinatorii ale acestuia. Nevroză: tulburare psihică fără leziuni cerebrale, datorată unor psihotraumatisme emoționale, frustări, eșecuri, care alterează personalitatea și de a căror natură patologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu care autorul trece de la cel mai acut realism la magia onirică și deschiderile poetice. Același amestec de gingășie și brutalitate, de naturalism abrupt întrerupt prin cădere în emoție romantică se regăsește în Livada viselor (1986), roman al unor întâmplări neobișnuite, în care, de pildă, mireasa își scoate ciorapii ca să adune în ei „darul” și apoi fuge cu adevăratul ales. Pitorescul rămâne principala constantă a scrisului lui T., impactul lecturii fiind puternic, dar stingându-și ecourile imediat ce cartea a fost citită
TANASESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290054_a_291383]
-
text este folosită expresia genaía" te kai blosurav", care înseamnă „caracter nobil și impunător”. Găsim și în Republica (Opere, vol. V, în traducerea lui A. Cornea, p. 338) expresia gennaiás te kai blosyras. Ultimele două epitete sunt folosite în mod neobișnuit. Grecii nu le utilizau decât pentru a-i caracteriza pe bărbați. A spune „femeie nobilă” și „femeie impunătoare” presupune o ironie. Socrate nu se dezminte nici când este vorba de mama sa. Dar, în context, este vorba și despre o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răspândit. Cassian procedase la fel. După ce trăise în Orient ca anahoret, s-a întors în Franța și a întemeiat la Marsilia mănăstirea Saint-Victor11. Iar prezența acestui ilustru călugăr i-a inspirat și pe alții. Monahismul provensal a luat un avânt neobișnuit. Cassian i-a cerut episcopului Castor din Apt, fratele lui Leontius din Fréjus, să întemeieze și el o mănăstire la Ménerbes. Tot el l-a lăudat pe Honoratus 12 și, probabil, l-a sfătuit să conceapă o „regulă a mănăstirii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
p. 89. Capitolul IXtc "Capitolul IX" Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicattc "Pansophia - un curriculum teoretizat, dar neaplicat" 9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetattc "9.1. De la Adevărul Revelat la Adevărul Cercetat" Propunem în acest capitol cel mai neobișnuit „caz” din istoria pedagogiei europene și analiza sa printr-o hermeneutică situațional-contextuală. Înaintea Iluminismului, cu care a debutat Era Modernă a Europei, au existat „iluminații”. Zorii Iluminismului par a fi marcați de victoria definitivă a Adevărului Cercetat asupra Adevărului Revelat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
piață” un cuvânt care fusese folosit mai înainte, metaforic, de John Dewey, dar pe care el l-a transformat în concept operațional. Articolul din 1912 „The Elimination of Waste in Education”, publicat în Elementary School Teacher a avut un răsunet neobișnuit. Era propedeutica unei „teorii economice a curriculumului” care avea drept concept central eficiența. Cartea din 1915 What the Schools Teach and Might Teach lămurea conceptul de eficiență pedagogică - pe care el îl reducea la ideea că în școală elevii trebuie
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]