3,943 matches
-
A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E un tânăr prinț, frumos, cu ochi de tăciune și plete negre fluturând pe spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cine era Ștefan Vodă?! spune el cu dispreț. Un... un voievod fără nici o vază în Europa, domn peste un neam sărac, aproape varvar! Tu, tu i-ai dat putința ca numelui său să-și alăture pe acela al marii principese nepoata împăraților Vizanțului! Puțin lucru-i acesta?! Maria, tulburată, se ridică: Alexandre! Eu nu... încearcă ea să protesteze, dar vorba i se frânge. Te rog să nu te amesteci! spune ea apoi cu alt ton, obosit, dar categoric, sever. Te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or putea înălța mai apoi! Să dea Dumnezeu să fie așa cum năzuiești tu, Alexandre. Mai e un lucru pe care te rog... te rog să-l ceri lui Vodă! Anume? Domnița Maria Voichița fiică de domn! izbucnește revoltat. O Basarabă! Nepoata Marelui Mircea cel Bătrân! De doi ani, Vodă o ține prizonieră, împreună cu Doamna Despina, în latura de miazăzi a Cetății! E posibil aceasta?! De aceea am și luat-o pe lângă mine... Să-i dea slobozenia! Vorbește-i! Doamnă, o imploră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai tăiat! Așa-i?! L-ai tăiat! L-am zgâlțâit de țăcălie, mârâie Ștefan cu ură, și i-am spus: "Șobolane!! Țara ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta picioarele, mă implora: "Fie-ți milă, nu mă ucide, nepoate! Am aur! Aur mult! Ți-l dau tot! Tot! Lasă-mi viața!" L-am scuipat în față: "Ucigașule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai belit-o!! Moldova ai vândut-o turcilor!! Pe taica l-ai ucis mișelește!! Și-ți era frate!!" "Nepoate, chițăia el pițigăiat, nu mă ucide!!" Se milogea, se târa, îmi săruta picioarele, mă implora: "Fie-ți milă, nu mă ucide, nepoate! Am aur! Aur mult! Ți-l dau tot! Tot! Lasă-mi viața!" L-am scuipat în față: "Ucigașule! Pe taica nu-l poți răscumpăra cu tot aurul din lume!!" Îi clănțăneau dinții, guița ca un porc dus la tăiere. Puțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unchiul cu dinți falși, de aur, cu care fata trăia încă de când se afla la țară. Într-o zi, mătușa ei a descins la noi în casă și a dat pe față scandalul. Prinzând-o cu bărbatu-său, își alungase nepoata de sânge, care luase drumul orașului și nimerise - cu biografia ei atât de încărcată - tocmai la noi. Toate acestea s-au petrecut, cred, toamna (după vizita revelatoare a mătușii, ne-am despărțit de cea mai frumoasă dintre servitoarele noastre). Vara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pentru că era zugrăvit într-un galben iritant, iar cele două laturi ale sale, de pe strada Florilor și de pe strada Procopiu formau un unghi - nu drept, cum ar fi fost normal - ci ascuțit, bloc din care ocupa, însă, împreună cu fiica și nepoata ei doar o încăpere, la parter, cu ciment pe jos, o fostă prăvălie probabil. Nepoata era de vârsta mea, nu intrase la facultate și odată, în prima toamnă de după mutarea noastră în București, am mers cu ea la un meci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Florilor și de pe strada Procopiu formau un unghi - nu drept, cum ar fi fost normal - ci ascuțit, bloc din care ocupa, însă, împreună cu fiica și nepoata ei doar o încăpere, la parter, cu ciment pe jos, o fostă prăvălie probabil. Nepoata era de vârsta mea, nu intrase la facultate și odată, în prima toamnă de după mutarea noastră în București, am mers cu ea la un meci de polo (!?). O plimbare fără consecințe. Apoi am pierdut-o din vedere, s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
era cutremurător, insuportabil pentru cel care avea un termen de comparație (acest „termen de comparație” fiind însăși viața!). Tanti Nuța și tanti Didina, femei voinice, aprige, poruncitoare, venite din Lipia la înmormântare, insistaseră să se deschidă, cu acest prilej, groapa nepoatei lor Emilia (mama Doinei și al lui Marius), înhumată neprohodită. Se deschisese apoi și groapa soțului Ștefan, și osemintele amândurora, la un loc, fuseseră slujite acum după cuviință. În 1975, când i-a fost dat să vadă - ca o premoniție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
muncitor și un creștin foarte conștiincios, dar nu habotnic. În loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. N-am înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. Înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
conștiincios, dar nu habotnic. În loc de „bunicu și bunica” le ziceam „bâtu și bâta”. N-am înțeles de unde venea această numire, dar ea nu era o poreclă sau ceva jignitor. Chiar ei o foloseau in expresii: „nepoate vino la bâtu” sau „nepoate hai la bâta”. Pentru că aveau puțin pământ arabil, munceau în parte la boier. Înaintea primului război mondial administratorii de moșii, logofeții îi înșelau pe țărani în tot felul și dacă aceștia își apărau dreptatea, erau persecutați și bătuți. În acest
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
m-am întors cu mama și cu sora Nica. M-am oprit în fața casei parohiale din Suceava, unde lăsasem familia, și plin de emoție, m-am dus să întreb de Cristina. Mama și sora tremurau de emoție să-și vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mama lui Artur era „soldat” în Armata Salvării. Katarina Frostenson a fost aleasă în Academia Suedeză pe locul lui Artur, scaunul cu numărul 18! Bucurie printre prietenii din care fac parte și eu. Aprilie Am primit o scrisoare de la Irina, nepoata prietenului meu ziaristul și traducătorul Iosif Bercovici Andronic, cel cu care l-am tradus pe poetul Ițic Manger într-un timp bun, în care el mă învăța puțin idiș și când mergeam împreună la Templul Coral din București și la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un rucsac ușor în care să ducă o parte din confortul suedez, în aventură. Vizită la Pax (P.A. Axelsson), de la televiziune, pentru a discuta filmul despre mine. La sfârșit vorbim despre credință și îngeri. Apoi cum, aflându-se lângă patul nepoatei sale abia născute, muribunde, s-a rugat ca să trăiască, intens, și ridicând ochii a văzut un înger, într-o străfulgerare. Fetița a supraviețuit și i s-a dat numele... Gabriela! Iunie Am început să scriu o nouă carte de nuvele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
elevă de liceu, care îmi făcea scrisori de dragoste și le punea pe fereastră la nenea Ivan. Când veneam acasă, soția lui nenea Ivan îmi spunea, cu înțeles, în limba rusă: Uite iar a venit poșta la fereastră. Fenea era nepoata lui moș Evtuh Carà, moldovean desnaționalizat și în același timp ucrainizat. Nu-i era rușine să spună că de fel e moldovean, iar asta o făcea, desigur, în ucrainiană. După ce m-am prezentat la director, primul lucru pe care trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spital. Văzând că-mi place, plutonierul mi-a spus că-s nebun de mă tot agăț de învățământ. Fă armata, dom'le, și te reangajezi ca subofițer! Aha. Nu te ia că ai debilitate?! Păcat. Mare păcat. Are verișoara o nepoată frumoasă, cam curvuștină, dar cu avere. Păcat, mă, păcat. După două zile de arest la pichet (aș fi stat eu și o lună) situația s-a lămurit dar am rămas cu prieteni de nevoie care m-au înzestrat și cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
care ni le-ați dăruit și totodată vă asigurăm de întreaga noastră compasiune atât pe dumneavoastră cât și pe micuța orfană. Întoarceți-vă și purtați-vă cu merit gradele și valoarea artistică. După ani de zile soțul a descoperit o nepoată a compozitorului la București, Aurel a încercat să sensibilizeze notabilitățile tulcene privind recuperarea marelui compozitor. Zadarnic. Ciudate vremuri, ciudați oameni. Poate va veni și timpul lui Vasile Marian. Primul refugiu Evenimentele care măcinau lumea miroseau a praf de pușcă. Vecinul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fel ca să corespundă cererii. Ioan Vasile Gheorghiu vorbind de comunitatea românească consideră că rolul ei este să răspândească cultura națională. Are două fetițe și le Învață să respecte poporul român, familia și interesele României În lume. Maia Cristina Iorga (Uruguay) nepoata lui Nicolae Iorga, profesoară de istorie și literatură și tot În Uruguay a făcut carieră. D. Ionescu Călinești - care perfecționează invenția sa, extractul din nămolul de la Amara. În Africa de Sud Adrian Ignat, muzician de profesie este președintele Asociației Românilor. Erau câteva
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Chile! Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului lăudat! Să revenim la Chile lindo! Discuția în "patul conjugal", cu trecerea de la Roma la Santiago, n-a prea fost ușoară. Soția, o mare sufletistă, iubindu-și părinții, sora și nepoata, era îngrozită de a pune "mări și țări" între ea și familie. Când și-a mai adus aminte că la Santiago sunt frecvent cutremure, m-a informat "oficial": "Băiețaș, te duci singur!". Am purtat câteva zile muncă de lămurire cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
copilării nu poartă cu sine mai nimic din așteptările iubitorilor de etichete. Mi-am început viața în o ceea ce s-ar numi azi o eco-comunitate. Un sat de 120 de case din Transilvania (Sâncrai), în care eu aveam statutul de nepoată unică. Trăiam într-o curte uriașă, înconjurată de puii altor specii. Identitatea mea timpurie s-a conturat legată de ceea ce aflasem dintru început că îmi aparține - holda de „peste vale” - și de ceea ce aflasem dintru început că îmi lipsește - caracteristica
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
colegele luau notițe. Avocatul fuma zilnic cinci pachete de Mărășești. De asta a și murit, tânăr și burlac. Toița, una dintre surori, se stabilise la Timișoara. Cealaltă, Cocuța, soția profesorului Octav Tcaciuc, divorțase și se afla la Bacău. Una dintre nepoate, Biluța Madolciu, a emigrat în Argentina, căsătorită cu industriașul Tălășescu. Doar ramura Stupcanilor din Probota a rămas pe loc. Nepotul lui popa Petrea, cantorul Petruț, avea doi frați, pe învățătorul Ion și pe Mișu, contabil. Feciorul lui Petruț, profesor, a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
vedere cultural, decât orășelul de pe Șomuz, în Țara de Sus, nu exista altul. Sosiți unii din refugiu, alții poposeau acolo pentru prima oară în viața lor. Făcând pasiențe și confecționând obiecte din papier maché, incognito, locuia la Fălticeni una dintre nepoatele țarului Nicolae, soția unui colonel român care o salvase din Rusia. Pe vremea când fusese director de muzeu, directorul de la „Nicu Gane”, un basarabean în vârstă pe nume Bogdăneț, despărțise etichetele de exponate, transformând muzeul într-o adevărată harababură. Înzestră
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din facultățile bucureștene. Cei din Iași plecau la Cluj. Prin bulibășeala asta câte unul a reușit să se strecoare. Înviorând atmosfera provincială a orașului, între bucureștenii picați la Iași s-au nimerit câțiva tineri remarcabili. Fete frumoase - una din ele, nepoata actorului Jules Cazaban -, băieți talentați sau studioși. Între aceștia, Liviu Poroch, Vasile Zvanciuc, Titus Regvald și Mihai Vlad Crețescu. Voi insista puțin asupra acestui absolvent de franceză care, în cei câțiva ani câți i-a petrecut la Iași, a devenit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu lecții niciodată punctuale. Între timp, situația economică generală s-a înrăutățit, datorită unei secete ce afecta de mai mulți ani Italia și, mai ales, regiunea Veneto. Cine era deja sărac, pentru a supraviețui, a fost constrâns la gesturi disperate. Nepoata Elvira, fiica surorii Teresa, povestea că multă lume flămânzită intra pe furiș în cimitir pentru a fura lumânările și colăceii din seu de grăsime pe care, topindu-i în foc, îi folosea pentru a da gust mămăligii. Lipseau grăsimile, cerealele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Giuseppe Zamboni, care a primit de la don Calabria lămuriri asupra problemelor sale filozofice, exprimate cu extremă simplitate. Rezultatele puțin strălucitoare la școală se explică cu denutriția, discontinuitatea studiilor și caracterul extrem de timid și rezervat al persoanei». Și profesoara Maria Venturi, nepoata monseniorului Manzini, afirmă: «Despre inteligență, îmi amintesc că se spunea: „Don Calabria e puțin inteligent“. Se vorbea despre asta și în casă: Mons. Giuseppe Manzini [vicarul diecezei de Verona și penitentul lui don Calabria] a vrut să facă o probă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]