3,370 matches
-
naibii Elveția! — Apoi despre pedeapsa capitală... — Despre pedeapsa capitală? — Da; așa veni vorba... apoi le-am povestit cum am trăit acolo trei ani și o istorie cu o biată săteancă... — Lăsați-o naibii pe biata săteancă! Mai departe! se zbuciuma nerăbdător Ganea. Apoi le-am spus cum Schneider și-a exprimat părerea despre firea mea și m-a silit... — Ducă-se dracului Schneider și durea-m-ar în cot de părerile lui! Mai departe! În continuare, pentru că așa veni vorba, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aproape imposibil, dar... — Tată, ți s-a servit prânzul, îl anunță Varvara Ardalionovna intrând în cameră. — A, foarte bine, excelent! Chiar mi se făcuse foame... Însă cazul, aș putea spune, a fost chiar psihologic... — Iar ți se răcește supa, spuse nerăbdătoare Varia. — Imediat, imediat, bombăni generalul ieșind din cameră; de pe coridor se mai auzi „și cu toate cercetările...“. — Va trebui să-i iertați multe lui Ardalion Alexandrovici, dacă rămâneți la noi, îi spuse Nina Alexandrovna prințului. De altfel, nu vă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Filippovna. — Spuneți-mi, de ce nu mi-ați deschis ochii adineaori, când m-am... înșelat atât de îngrozitor în privința dumneavoastră? continuă Nastasia Filippovna, cercetându-l pe prinț din cap până în picioare în modul cel mai lipsit de delicatețe cu putință; era nerăbdătoare să audă răspunsul, parcă pe deplin convinsă că răspunsul va fi negreșit atât de imbecil, încât îi va fi imposibil să nu izbucnească în râs. — Am fost surprins văzându-vă pe neașteptate... îngăimă prințul. — Dar cum v-ați dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că poate nu va rezista, în sfârșit, acasă, unde era despot, permițându-și cea mai deplină impertinență, dar neîndrăznind să și-o afișeze acum față de Nastasia Filippovna, care până în ultima clipă îl deruta și-l ținea nemiloasă la respect, „cerșetor nerăbdător“, după cum se exprimase despre el Nastasia Filippovna, lucru care i se adusese deja la cunoștință, jurând pe toți sfinții că mai târziu îi va plăti cu vârf și îndesat această jignire și în același timp visând uneori copilărește în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dreptate, continuă triumfător generalul, pentru că, dacă în tren țigările sunt interzise, despre câini nici nu are rost să mai vorbim. — Bravo, tată! strigă entuziasmat Kolea. Excelent! Negreșit și eu aș fi făcut la fel! — Dar doamna ce-a făcut? întrebă nerăbdătoare Nastasia Filippovna. — Doamna? Ei bine, de la ea a început tot buclucul, continuă generalul, încruntându-se. Fără să scoată o vorbă și fără cel mai mic avertisment, pleosc! îmi arde o palmă. Era o femeie sălbatică, aflată într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
isteric și lipsit de obiect, care alterna brusc cu momente de tăcere și chiar de îngândurare mohorâtă. Unii bănuiau că are febră; în sfârșit, începură să observe că parcă ar aștepta pe cineva, că se uită des la ceas, devenind nerăbdătoare, distrată. — Aveți un pic de febră, nu-i așa? o întrebă doamna cea volubilă. — Nu un pic, ci mai multă, vedeți că m-am înfășurat în mantilă, îi răspunse Nastasia Filippovna, care într-adevăr se făcuse și mai palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până la voluptate, povestindu-vă faptele triviale, deși nimeni nu v-a întrebat de ele... De altfel... Scuzați-mă, domnule Ferdâșcenko. — Începe odată, Ferdâșcenko, vorbești îngrozitor de mult și niciodată nu termini ce ai de spus! îi porunci Nastasia Filippovna, iritată și nerăbdătoare. Toți remarcară că, după recentul acces de râs bolnăvicios, devenise brusc morocănoasă, ursuză și irascibilă, ceea ce n-o împiedica să stăruie cu o încăpățânare despotică pentru satisfacerea acestui capriciu imposibil al ei. Afanasi Ivanovici suferea teribil. Îl înfuria și Ivan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ci Lukian Timofeevici! Hai, spune, de ce ai mințit? Nu ți-e totuna dacă te cheamă Lukian sau Timofei, crezi că prințului îi pasă de tine? Și doar din obișnuință minte, vă rog să mă credeți! — Chiar așa e? întrebă prințul nerăbdător. — Lukian Timofeevici, într-adevăr, încuviință Lebedev și se fâstâci, plecându-și supus capul și ducându-și iar mâna la inimă. — Dar de ce ai făcut-o? Ah, Dumnezeule! — Din autodesconsiderație, șopti Lebedev, aplecându-și capul tot mai jos și mai umil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lua trenul spre Țarskoe Selo. Curând, izolarea îi deveni insuportabilă; un nou avânt îi cuprinse cu înflăcărare inima și, pentru o clipă, o lumină strălucitoare împrăștie bezna în care tânjea sufletul lui. Își cumpără bilet până la Pavlovsk și se hotărî nerăbdător, să plece; însă, desigur, îl urmărea ceva, și acest ceva era realitatea, nu fantezia, cum înclina el să creadă. Aproape instalat în vagon, aruncă subit pe podea biletul de-abia cumpărat și ieși din clădirea gării, fâstâcit și îngândurat. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
insistent. Te las s-ajungi până în prag, dar n-am de gând să-ți dau drumul în casă. Pe fiică-ta Vera trimite-o chiar și-acum, îmi place foarte mult. — De ce nu spui de oamenii aceia? îl întrebă Vera, nerăbdătoare, pe tatăl ei. Îți dai seama că, dacă-i mai lași să aștepte, intră singuri: au început să facă scandal. Lev Nikolaevici, i se adresă ea prințului, care își și luase pălăria în mână, au venit mai de mult patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, totuși, ar fi mai bine să nu citesc cu voce tare, murmură prințul, jenat, aș citi mai pe urmă... singur. — Atunci citește tu, chiar acum, cu voce tare! Cu voce tare! i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Kolea, smulgând nerăbdătoare din mâinile prințului revista pe care acesta de-abia apucase s-o atingă. Cu voce tare, ca să audă toată lumea! Lizaveta Prokofievna era o femeie irascibilă, care se aprindea ușor, așa că, brusc, fără să stea mult pe gânduri, ridica uneori toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ochi mi-a spus că numai datorită dumneavoastră și ajutorului pe care i-l oferiți mai poate trăi pe lume; așteaptă mult de la viitor și crede cu înflăcărare în viitoarele dumneavoastră succese... — Asta-i, până la urmă, insuportabil! declară tare și nerăbdător nepotul lui Lebedev. La ce bun tot acest roman? — E dezgustător de indecent! spuse Ippolit, agitându-se foarte tare. Dar Burdovski nu făcu nici o observație și nici măcar nu se mișcă. — La ce bun? De ce? se prefăcu mirat Gavrila Ardalionovici, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ceva cam în genul acesta, dar foarte amuzant. — Ajunge! izbucni deodată, aproape tremurând de mânie, Lizaveta Prokofievna. E timpul să punem capăt acestui galimatias!... Era teribil de tulburată, își ridică amenințător capul și, cu un aer provocator, semeț, fierbinte și nerăbdător, îi învălui pe toți într-o privire scânteietoare, fiind prea puțin probabil că, în clipele acelea, îi deosebea pe prieteni de neprieteni. Era apogeul unei mânii mult timp reținute, dar care în sfârșit se dezlănțuise, când pornirea principală devine lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nedelicatețea formelor și de lipsă de respect pentru mama lui, zău așa, ha-ha-ha! În acest moment, se sufocă iarăși și începu să tușească. — Asta-i tot? Acum ai spus tot! Hai, du-te odată la culcare, ai febră, îl întrerupse nerăbdătoare Lizaveta Prokofievna, care-l țintuia mereu cu privirea ei neliniștită. Ah, Doamne! Încă mai vrea să vorbească! — Mi se pare mie, sau râdeți? De ce tot râdeți de mine? Am remarcat - de ce râdeți mereu de mine? i se adresă el deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nou și privindu-l fix pe Evgheni Pavlovici. Și ce-i cu asta? Absolut nimic; n-am vrut decât să iau act de asta, ca să fac o completare. Evgheni Pavlovici tăcu, însă Ippolit încă îl mai privea, într-o așteptare nerăbdătoare. — Ei, gata, ai terminat? i se adresă Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. Termină, domnule, mai repede, băiatul trebuie să se culce. Sau nu pricepi? (Era teribil de înciudată.) — La o adică, n-am nimic împotrivă să adaug, continuă Evgheni Pavlovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în legătură cu toate privințele. (Totuși, Gavrila Ardalionovici nu prea avea timp; la Lebedev, îl aștepta soră-sa; amândoi se grăbeau, aveau nu se știe ce treabă de făcut.) Însă, dacă Ganea se aștepta într-adevăr la o serie întreagă de întrebări nerăbdătoare, de confidențe spontane, de efuziuni prietenești - desigur, se înșela foarte mult. În cele douăzeci de minute cât ținu vizita lui, prințul a fost chiar foarte îngândurat, aproape distrat. Nici nu putea fi vorba de întrebările la care se aștepta Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că s-a adunat la mine cutare societate și că sunt prezente unele persoane. Știu că l-ai trimis acolo pe fiul dumitale, chiar el mi-a spus adineaori. Dar vreau să știu ce-i cu intriga asta! exclamă prințul nerăbdător. Nu-i intriga mea, nu-i a mea, obiectă Lebedev, alții sunt la mijloc, alții și, ca să zic așa, e mai degrabă o fantezie decât o intrigă. — Păi despre ce-i vorba? Explică-mi, pentru numele lui Hristos! Chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu cred! Poate pentru că nu vreau să cred, adăugă ea ca pentru sine. De ce n-ai venit pe la noi? se răsuci ea din nou către prinț. În toate aceste trei zile, de ce n-ai venit? îi strigă ea încă o dată, nerăbdătoare. Prințul dădu să-i explice motivele sale, însă ea îi luă iarăși vorba din gură. — Toți te țin de prost și te înșală! Ieri ai fost în oraș; pariez că te-ai pus în genunchi și l-ai rugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mâine de aici. Credeți că se va mai împușca încă o dată? — Nu, de-acum nu se mai împușcă. Dar feriți-vă de acești Laceneri 58 ai noștri, indigeni! Vă repet, crima este refugiul cel mai obișnuit pentru această nulitate netalentată, nerăbdătoare și lacomă. — Credeți că e un Lacener? — Esența e aceeași, deși, poate, situațiile sunt diferite. Veți vedea dacă acest domn nu va fi în stare a face de petrecanie la zece suflete, numai așa, în „glumă“, exact cum ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fie? M-am inclus și pe mine pentru nepărtinire și ordine; dar fiți de acord, prințe, că nu puteam să-mi fur singur banii, deși s-au mai văzut asemenea cazuri pe lume... — Ah, Lebedev, ce plicticos ești!... strigă prințul nerăbdător. Treci la subiect, n-o mai lungi!... Prin urmare, mai rămân trei și în primul rând domnul Keller, un om instabil, un om băutor și liberal în unele cazuri, adică în ce privește buzunarul; în rest, ca să zic așa, înclinațiile lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-a fost dată o lovitură prin vestea despre ceea ce se întâmplase în timpul când mama fusese pe Insula Kamennâi. (Călătoria Lizavetei Prokofievna avusese loc în dimineața zilei următoare celei în care prințul venise la ora unu în loc de zece.) La întrebările nerăbdătoare ale mamei, surorile răspunseră foarte amănunțit și, în primul rând, că „absolut nimic, se pare, nu s-a întâmplat“, că prințul a venit, dar Aglaia n-a ieșit mult timp, vreo jumătate de ceas, să-l întâmpine, apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu e în relații cu ea și, dacă-i să spunem adevărul adevărat, n-a avut niciodată de-a face cu ea. Iar prințul era netulburat și continua să fie în culmea fericirii. Desigur, remarca uneori ceva parcă întunecat și nerăbdător în privirile Aglaiei; dar avea încredere mai mare în altceva și întunecimea dispărea de la sine. Odată devenit încrezător, el nu mai putea să se îndoiască de nimic. Poate era prea liniștit; cel puțin așa i se părea lui Ippolit, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ba nu, nu mai fiți atât de încrezător! Mai ales dacă nu știți nimic. Dar știți ce socoteli și-au făcut aceste două persoane, frățiorul și surioara lui? Asta, poate, bănuiți?... Bine, bine, o las baltă... adăugă el, remarcând gestul nerăbdător al prințului. Dar am venit cu o problemă personală și despre asta vreau... să dau explicații. La naiba, nu poți nicidecum muri fără explicații! Mi-e și groază de câte explicații dau. Vreți să mă ascultați? — Spune, te ascult. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stress se descriu două tipuri mari de răspunsuri: tipul A - caracteristic sangvinilor și colericilor la care răspunsul este rapid, zgomotos, neașteptat, imprevizibil, constând În iritabilitate, toleranță extrem de redusă la frustrare, ostilitate, agresiune, pentru că și În condiții normale acești indivizi sunt nerăbdători, agitați, ambițioși, au un dezvoltat spirit al competiției, sunt În alertă continuă, În criză de timp și chiar agresivi. Acest tip de comportament este extrem de sensibil la stress, de unde și vulnerabilitatea crescută chiar la stressurile banale. tipul B de comportament
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
adversara ei se naște și se află la adversarul nostru (diavolul - n.n.), apărând cu claritate de aici cât de catego‑ ric se opune ea credinței”200. Și după cum „cel ce simte În el pe Hristos se dovedește răbdător, tot așa, nerăbdător se arată omul În mintea căruia sălășluiește diavolul”201. Nefârtatul demon urăște pe regele și coroana Întregii creații, care este omul, pe care Dumnezeu l‑a creat după asemănarea Sa, și caută să‑l ducă la pierzanie prin nerăbdare. Deci
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]