2,919 matches
-
amintirii, Craiova, 2001; Karol Wojtyla (Ioan Paul al II-lea), Poezii, Craiova, 2001. Repere bibliografice: Blaje Koneski, Ion Deaconescu. Spre zilele copilăriei, CL, 1982, 5; Al. Raicu, Viziuni pictate pe un vas de brumă, R, 1985, 8; Dan Orian, Extazul nimicului, R, 1992, 9-10; Maria Tereza Lajolo, Proba de singurătate, „Arenaria” (Palermo), 1993, 25-27; Mihai Cantuniari, La Gramática del aconteciemiento, „Nouvelle Europe” (Luxemburg), 1992-1993, 74-77; Iancu Tănăsescu, „Ademenirea”, ST, 1995, 4-5; Myo Kapetanovici, Un représentant de la poésie roumaine moderne, „Nouvelle Europe
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
fabuloasă, va fi astfel prelungit la infinit, eternizat. Poezia lui D. este în întregul ei o minunată halima. Dintre poeții de azi Leonid Dimov are, probabil, vocabularul cel mai bogat. Indiferent despre ce scrie, poemul devine o procesiune de obiecte. Nimicurile, mizeriile lumii capătă astfel splendori incalculabile. Banalitatea cea mai descurajantă pentru spirit este înfășurată, prin acest meșteșug, în purpuri regale și, vorba lui Ion Barbu (modelul autoritar), se căftănește. EUGEN SIMION Trezind în toată breasla cheful de a le comenta
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
semnifica unui copil, pentru tot ceea ce dă strălucire imaginii unei lumi de jucărie (animale exotice, insecte, piramide), vor contribui la Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
în continuă devenire. Așa se face că repetatele acumulări de vechituri, reziduuri, substanțe degradate, supuse infestării și putrefacției sugerează surprinzătoare conexiuni și nebănuite acorduri între elemente care încep chiar să cânte, precum „cutia de conserve” din capitolul consacrat „colecționarului de nimicuri”. Ceea ce vrea să semnifice (autorul o și spune undeva) că totul participă în egală măsură la unitatea și spectacolul muzical al cosmosului pitagoreic. Astfel, cu cât e mai „păstoasă” și mai densă materia „realistă” în Istorii, cu atât ea e
CIOBANU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
în ce fel operele pot fi făcute de oricine, și din orice materie. 1.4. Sărăcie și literatură Dacă ar fi să rezum, aș spune că genialitatea e o tehnică de a face literatură din nimic. Dar ce sens are nimicul în materie de literatură? Un om care nu are nimic înseamnă pentru noi două lucruri: pe de-o parte, el este cel care nu are cont în bancă, bani la dispoziție, proprietăți, o casă, un venit regulat etc. Într-un
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
altfel decât ceilalți locuitori, în aceleași spații și cu aceleași obiecte. El nu se definește doar numeric prin cantitatea redusă a valorilor pe care le deține, ci și prin conduită, prin modul specific în care își folosește lumea. Pentru el nimicul nu e doar o lipsă pe care să o exprime prin cifre un cont bancar, ci un mod diferit în care realitatea i se oferă, o mobilare neobișnuită a spațiului de viață. Prin această abordare diferită a sărăciei în funcție de ceea ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
simple de resurse în lumea care îi înconjoară. Omul fără nume e cronica unei zile din viața unui asemenea ființe fără adăpost. Documentarul îi servește lui Georges Didi-Huberman ca să înțeleagă cum se poate alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
asemenea ființe fără adăpost. Documentarul îi servește lui Georges Didi-Huberman ca să înțeleagă cum se poate alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive, activitatea "omului fără nume" fiind adaptată la prezența favorabilă a materiei, la abundența ei paradoxală. Gesticulația sa de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
alcătui existența și activitatea unui om în jurul nimicului: pentru că personajul lui Wang nu e pur și simplu deposedat, ci e orientat spre o exterioritate promițătoare. "Nimicul" are conținut - sunt resturile, rămășițele, gunoaiele, obiectele incomplete sau uzate distribuite în teritoriu. Căutarea "nimicului" devine astfel parte a unei conduite productive, activitatea "omului fără nume" fiind adaptată la prezența favorabilă a materiei, la abundența ei paradoxală. Gesticulația sa de om sărac e definită de nevoia de a gestiona și a exploata acest "nimic": culegerea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
dacă sărăcia corespunde unor gesturi sau atitudini specifice, pe care acesta le adoptă în încercarea lui de a face operă. Există o poetică a sărăciei, un mod diferit de a face literatură într-o relație efectivă cu o percepție a nimicului? Putem identifica niște strategii, politici, moduri de acțiune ale literaturii care să se bazeze pe o practică a săracului? Ceea ce constat - și oricine poate să o facă - e faptul că în literatură ajungem destul de des să evocăm temele sărăciei. O
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
neîncetată, continuă. Împotriva unei definiții romantice a poeziei ca dotare rară a unui caracter, Fundoianu descrie prin sărăcie o banalizare a dispoziției poetice. Nu e ceea ce apare în virtutea unei emergențe revoluționare, ci ceea ce se găsește în mod sigur în teritoriu: nimicul care mobilează cu certitudine universul homelessului. Conduita poetică bazată pe gesturile săracului are astfel particularitatea de a atrage atenția asupra unui mediu și asupra "puterilor" lui. Dacă inventivitatea vorbește despre poet și excepționalitatea lui, "conservatorismul", "agoniseala", "măsurarea" vorbesc despre abundența
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
prin posibilitățile pe care le deschide variantelor ulterioare. În acest sens, toate textele produse după o asemenea rețetă s-au eliberat de memoria literară. Ce aduce acest unghi de analiză a sărăciei? Judith Schlanger observă două lucruri. Mai întâi, că nimicul nu se oferă ca lipsă, ci mai degrabă ca o modalitate simultană a prezenței, în care totul e dat în același timp. Pentru o literatură bazată pe combinatorică elementele sunt deja predispuse, ca și piesele de pe tabla de șah. Toate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
brigadierii, erau așa de răi, pentru că erau mâna dreaptă a caraliilor. Nu aveai voie să ai un ac să-ți coși ceva, nu aveai voie nimic. Brigadierii erau niște monștri, pentru că țineau legătura cu Poarta închisorii, raportau tot felul de nimicuri pentru care deținuții erau pedepsiți cu bătaie. C. I.: Câștigau sau profitau cu ceva din delațiunile lor? S. Ț.: Cu nimic: rămâneau brigadieri și fiind brigadier el era cel care împărțea mâncarea și dacă nu te avea la inimă îți
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acord, dar în astfel de momente, care erau destul de multe, uitam de gardieni, de comandanții lagărelor, de turnători, uitam de tot și de afară și de dinăuntru, eram numai noi. Și găseam astfel de motive de râs în mai toate nimicurile. C. I.: Redobândeați astfel, într-o oarecare măsură, echilibrul psihic. S. Ț.: Era o evadare dintr-o situație dezastruoasă, traumatică, printr-o situație de doi bani care ne înveselea. Nu se putea rezista altfel. Era imposibil să poți rezista până la
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la care neamțul (imitând accentul tărăgănat și disprețuitor al neamțului): "Ce, bă, nu vă mai place la România, vreți să plecați?" Când toți nemții din țară își doreau emigreze în Germania... O jigodie! Interesant este că nu i-au făcut nimic fiului meu. Nu l-au bătut că, în general, când vreunul din aceștia care voiau să treacă frontiera era capturat era nenorocit în bătaie. Ce s-o fi întâmplat, poate s-au mai schimbat dispozițiile! C. I.: Vă spun sincer
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mi-a răspuns și avea o vorbă, așa, așezată. A vorbit apoi cu garda lui de corp să-mi aducă și mie, că eram musafirul lui, o prăjitură, o înghețată. Am stat de vorbă cu el, l-am întrebat niște nimicuri, ce puteam să-l întreb eu!? A fost extrem de prietenos, n-a manifestat niciun fel de aroganță în discuția cu mine. Exact cum stăm acum de vorbă, așa am stat de vorbă cu Genscher. Pe partea cealaltă a străzii a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Este ca ei să-și îndeplinească legiuitele lor îndatoriri și tocmeli. Mai presus de toate vă veți ocupa de a preveni întrunirile, de a stabili ațâțările, de a păstra liniștea în cuprinsul ținutului administrat de D-voastre, voi privi ca nimic al Țărei și al Domnului, pe oricine în aceste momente grele ale organisațiunei, s-ar încerca de a turbura ordinul public. Nu scăpați din vedere D-le Prefect, că marea noastră bogăție este agricultura și că ea nu poate înflori
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Suntem două surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atât de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o însemnătate”. După ce a ajuns în România, Sisi a hotărât să se întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, în URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
surori, semănăm și nu semănăm. - E foarte interesant că v-ați riscat viața întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atât de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o însemnătate”. După ce a ajuns în România, Sisi a hotărât să se întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, în URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
foarte interesant că v-ați riscat viața întorcându-vă după niște lucruri absolut banale, niște haine, și de fapt ați salvat această carte, atât de unică. - A fost și asta. Ce lucruri? Nimicuri. Niște nimicuri, v-am spus. Dar aceste nimicuri atunci aveau o însemnătate”. După ce a ajuns în România, Sisi a hotărât să se întoarcă după bagajele pe care le lăsase la un pădurar, în URSS, acțiune foarte riscantă, căci, imediat după ce au plecat, pădurarul a fost omorât. Printre aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
filosofiei grecești presocratice, "din nimic nu apare nimic", afirmând că "orice ființă, ca ființă, apare din neant". Tentativa lui Heidegger, de a da realitate neantului, a fost apreciată ca originală de 116 L mulți comentatori. Neantul nu coincide cu simplul nimic. "Neantul este vălul Ființei" sau în neant noi reântâlnim mereu Ființa într-o manieră voalată. Neantul este neantul fiindului. Ființa, altul oricărui fiind, este și ea ne-fiindul și, în acest sens, neantul. Neantul pe care îl invocă filosofic Heidegger este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
urma urmei, nu atât Ființa - pe care nu o poate defini și o consideră chiar acategorială, deci de nedefinit logic - și cu atât mai puțin omul - care, decăzut și rătăcit de la Ființă, nu este nimic, sau este mai puțin decât nimicul - interesează gândirea heideggeriană, cât relația dintre cei doi. Relație care ar fi greșit să o gândim în termenii axiologici, ai valorii, sau ai umanismului tradițional și despre care nu putem spune decât că este autentică sau inautentică. Astfel interpretată, filosofia
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
real, conform construcțiilor culturale și ideologice actuale, continentale, numelui unei țări asupra căreia a trecut, cu multă asprime, istoria. Finalmente, integrarea este o opțiune suverană, rezultat al unei consensualități politice. Este marele merit al unor elite formate din praf, din nimicul de după ’89, care au înțeles care este șansa unică a României. Vasile Morar: Excelență, laitmotivele politicii externe românești au fost, în ultimii mai bine de zece ani, integrarea în UE și NATO. Acum că ne-am integrat în NATO și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
și hoha - , evident variante ale aceluiași cuvînt (ca și ogeac și hogeac), tratîndu-le ca și cum ar fi entități separate. În Anca și George Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române (1998), oha apare ca pronume nehotărît cu sensul "nimic" și ca adverb cu glosarea "deloc; nicidecum; nu", iar hoha e caracterizat ca pronume negativ țigănesc, însoțit doar de explicația "nimic". În același dicționar, ca și în T. Tandin, Limbajul infractorilor (1993) și în Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
s-a specializat, cum am văzut, pentru un tip anume de înșelătorie). E ușor de imaginat cum forma trunchiată hoha a devenit marcă dialogală - probabil la început cu sensul "minți" "minciună!", "fals!", pentru a ajunge la: "nu e adevărat", "nu", "nimic" etc. Sensul strict negativ, azi mai cunoscut și mai frapant, e probabil unul deviat, dedus din contexte în care cuvîntul indica mai ales acuzația de minciună. Evident, sîntem pe terenul ipotezelor etimologice - contestabile.
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]