4,446 matches
-
făcut pace prin Tratatul de la Loudun, care a permis lui Condé o mare putere în guvern însă nu l-a îndepărtat pe Concini. Regina Maria cu ajutorul lui Ludovic l-a închis pe Condé ceea ce a condus la noi revolte ale nobililor împotriva reginei și a lui Concini. În acest timp, Charles d'Albert, "Grand Fauconnier de France", l-a convis pe Ludovic că ar trebui să se rupă de mama sa și să sprijine rebelii. Ludovic a organizat o lovitură de
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
fost odată un lider hughenot). Pe de altă parte, Ludovic al XIII-lea a avut o educație religioasă catolică strictă și înclinația lui naturală a fost, prin urmare, să-l sprijine pe Sfântul Împărat Roman, habsburg-ul Ferdinand al II-lea. Nobilii francezi au cerut suprimarea impozitului numit "paulette". Din exilul de la Blois, Maria de Medici a devenit punctul de unire a tuturor nemulțumirilor și episcopului de Luçon (Cardinalul Richelieu) i s-a permis să acționeze în calitate de consilier șef al Mariei, servind
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
Din exilul de la Blois, Maria de Medici a devenit punctul de unire a tuturor nemulțumirilor și episcopului de Luçon (Cardinalul Richelieu) i s-a permis să acționeze în calitate de consilier șef al Mariei, servind ca un du-te-vino între Maria și rege. Nobilii francezi au lansat o nouă rebeliune în 1620 însă forțele lor au fost ușor înfrânte de cele regale în august 1620 la Les Ponts-de-Cé. În 1621, Ludovic al XIII-lea s-a împăcat oficial cu mama sa. De Luynes a
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
avea o importanță de prim ordin în Franța până în anul 1638, până la nașterea moștenitorului Ludovic al XIV-lea. Împotriva lui Richelieu sunt și cei mari pe care îi înlătură de la putere precum și nemulțumiții pe care îi generează guvernarea lui autoritară: nobili, autorități locale, preoțime și chiar poporul de la care se pretinde un efort fiscal mereu mai mare. Țelul politicii lui Richelieu este așezarea cât mai trainică a autorității regelui în regat și slăbirea casei de Austria, ale cărei succese în Germania
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
le erau transmise pe linie dinastică. Era asistat de un consiliu oligarhic, care a sfârșit prin a-l înlătura, cu excepția cetății Veii, unde el s-a menținut stăpân până la cucerirea romană. Societatea etruscă era caracterizată de o structura oligarhică, iar nobilii dominau cu o mâna de fier, iar slujitorii lor osteneau pe ogoare, în orașe, în ateliere industriale sau în mine. Nu existau adunări populare, dar femeile dețineau o funcție relevanță în viață politică, dar și în cea privată a etruscilor
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acești oameni i-a numit patricieni și aveau să devină nobilii și elita orașului în timpul Republicii. După 38 de ani petrecuți ca rege al Romei, Romulus a luptat în mai multe războaie în care a învins, mărind controlul Romei în tot Latiumul și în multe dintre zonele înconjurătoare. De asemenea, Romulus
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
lăsați la vatră așezați în punctele strategice ale Italiei. Multe cetăți subjugate își păstrau largă autonomie locală, în domeniul instituțiilor, iar alianță cu Romă se baza pe cooperarea între orligarhiile locale și nobilimea română, iar elitele indigene erau dependente de nobilii români prin complexe legături de ospitalitate, clientela, obligații reciproce, înrudiri. Clienții , ca negustori activi, aveau nevoie de supunerea altor populații, care le aduceau profit, iar românii și-au reprezentat cucerirea Italiei că o defensivă permanentă, pradă de război și ambițiile
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
mantă negativă a fost înlăturata de către Lucius Sergius Catilina, care a candidat pentru consul în 64 î.Hr. pentru mandatul din 63 î.Hr. sub platformă unei anulari complete a datoriilor - esențial o distribuire a bogăției. În ciuda nașterii sale sub statutul de nobil, politica să i-a speriat pe optimați, care în schimb sprijineau un "novus homo": Marcus Tullius Cicero. Cicero a fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
formarea forțelor locale de miliție. Lupta între clanuri a continuat în perioada Nara. Membrii familiei imperiale, cele mai puternice familii nobile, așa ca Clanul Fujiwara, și preoții budiști tindeau spre putere. După moartea lui Fujiwara no Fuhito (cel mai influent nobil din clanul Fujiwara) în 720, Prințul Nagaya, vărul împărătesei Gensho, a căpătat putere politică. În 724 cu ajutorul fiilor lui Fuhito (Muchimaro, Umakai, Fusasaki și Maro) împăratul Shomu, fiul împăratului Mommu și Fujiwara no Miyako (fiica lui Fuhito) a ajuns pe
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
('Oameni buni') era facțiunea aristocratica a Republicii Române târzii. Ei doreau să limiteze puterea adunărilor populare și extinderea puterii Senatului, care era privit a fi mai stabil și mai dedicat bunăstării Romei. Optimații favorizau nobilii (familiile nobile) și se opuneau ascensiunii 'oamenilor noi' (plebeilor, de obicei provinciali, ale căror familii nu aveau experiență politică anterioară) intru politică română. Ironia a fost că marele campion al optimaților de mai tarziu, Marcus Tullius Cicero, era însuși un
Optimates () [Corola-website/Science/299489_a_300818]
-
ani, Regatul său a fost invadat de un dragon de foc, care a reușit să-l omoare cu ajutorul unui tânăr nobil, Wiglaf, restul de urmașii săi au fugit. Grendel, mama, dornică de a-și răzbuna fiul, efectuate de pe unul dintre nobilii danezi, dar Beowulf a găsit-o și a ucis-o. Cu toate acestea, el a primit propria sa moarte rana în lupta, și pe patul de moarte, Wiglaf l-a declarat succesorul lui. Beowulf, un războinic al 6-lea, s-
Beowulf () [Corola-website/Science/299497_a_300826]
-
(n. 1/13 septembrie 1874, "Petricani", Chișinău, Imperiul Rus - d. 1960, 22 noiembrie 1960, Puget-Théniers, Alpes-Maritimes, Franța) a fost un astronom român originar din Basarabia. A fost fiul familiei nobililor Nicolae A. Donici și Limonia Macri, strănepotul fabulistului Alexandru Donici și stră-strănepotul legislatorului Andronache Donici, rudă a generalului Matei Donici și a scriitorului Leon Donici (Dobronravov) (pe linie maternă). A urmat cursurile liceului Richelieu din Odesa (promoția 1893) și ale
Nicolae Donici () [Corola-website/Science/299496_a_300825]
-
occidentali în fața ofensivei turce. În această perioadă se dezvoltă orașele, universitățile, meșteșugurile, agricultura devine mai eficientă, se construiesc catedrale și au loc colonizări interne, dar și externe, în afara Occidentului (spre exemplu, Transilvania, spațiul baltic). Biserica nu mai deține monopolul cultural, nobilii și burghezia începând să scrie istorie în limbile medievale, și nu în latină. Cruciadele sunt semnificative, Occidentul putând întreține mari armate, la mari distanțe de el. De asemenea, în secolul XIII încep călătoriile transcontinentale (Marco Polo - China). Raoul Glaber (985-1046
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
om politic, istoric și regent al Franței, a scris o lucrare ce îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând și la o operă despre Ludovic al VII-lea (1137-1180). Geoffroi de Villehardouin (n. 1160 - d. cca. 1212), nobil francez, mareșal de Champagne, ce a condus cruciada a IV-a, a scris lucrarea "Cucerirea Constantinopolului", unde căuta să justifice atacul dat de creștinii apuseni împotriva creștinilor răsăriteni. Opera are un stil sobru, fără ornamente inutile, fiind o lucrare bine
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
transmis libertatea individuală, sentimentul personalității. Libertatea antică este libertatea cetățeanului, îi aparține și se sacrifică pentru oraș și biserică. Independența personală fără scop este barbară și esențială pentru civilizația europeană. Charles Alexis de Tocqueville (1805-1859) provenea dintr-o familie de nobili normanzi și a studiat dreptul la Paris, devenind judecător. A frecventat cursurile ținute de Francois Guizot la Sorbona. În august 1830 a depus jurământul de credință față de noul regim orleanist. În aprilie 1831-martie 1832 a călătorit în America, pretextul fiind
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mare măsură contelui Friedrich Haugwitz. Una dintre obiectivele lui Haugwitz a fost copierea sistemului de guvernare centralizat a lui Frederic al II-lea al Prusiei. A existat o opoziție puternică împotriva acestei întăriri a controlului regal ("Direktorium"), în special din partea nobililor și dietei din Boemiei, care se bucurase de o mare independență de secole. A promovat dezvoltarea industriei textile și a comerțului. A instituit o comisie însărcinată cu redactarea unui cod legislativ care urma să poarte numele "Codex Theresianus". În 1768
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
VII-lea. Din nefericire, lucrările nu au continuat și în anii următori, deoarece terenul a fost parcelat și redat agriculturii. Prima atestare documentară a satului Spineni este datată 20 mai 1515, când voievodul Neagoe Basarab dăruiește lui Manea Vulpariul (important nobil al începutului de secol al XVI-lea) jumătate din ocina Popei din Spineni. Identificarea exactă cu localitatea Spineni din județul Olt este iarăși discutabilă căci mai pot fi identificate, în acel secol, alte localități Spineni și în județele Dolj, Muscel
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
printre boierii trimiși să cerceteze actele și să depună mărturie apar și Radul și Stoian din Aluniș. Ori dacă erau stăpânii, desigur că existau și supușii. La începutul secolului al XVII-lea pământurile megieșilor încep să fie cumpărate de diverși nobili, pentru ca, până la sfârșitul secolului, practic întreaga suprafață să devină, fie boierească, fie mănăstirească. Printre cei care au stăpânit părți de moșie sau sate în comună, amintim pe: Diicu (I) Buicescul, nepotul lui Matei Basarab stăpânind satul Profa; Radu Fălcoianu, însurat
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
aspect rustic, cu o proeminență centrală sub un fronton sprijinit pe coloane. Petru cel Mare a murit aici în 1725. Palatul de Iarnă nu a fost singurul palat din orașul în construcție, nici măcar cel mai frumos, deoarece Petru a poruncit nobililor să-și construiască locuințe și să-și petreacă o jumătate de an acolo. Această poruncă a fost nepopulară; Sankt Petersburg a fost amenajat pe o mlaștină, unde soarele strălucea destul de puțin, și s-a spus că s-ar putea cultiva
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
al imperiului, pe când alții plasează debutul imperiului la încoronarea lui Otto. Imperiul Romano-German părea să fie o continuitate a străvechiului Imperiu Roman de Apus, prestigiul împăratului fiind preluat după cel al împăraților romani. Monarhia era electivă. Principii germani electori erau nobili de rang mare ale imperiului, ce îl alegeau pe împărat. Imperiul nu a avut centralizare și unificare ca Franța, fiind o monarhie descentralizată, electivă, formată din subunități, principate, ducate, comitate, comune și alte domenii . În mentalitatea medievală a existat ideea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Augsburg. În 911, Ludovic moare, fiind succedat de Carol cel Simplu care s-a preocupat mai mult de recuperarea Lotharingiei decât de tronul regiunii răsăritene. Ulterior, ducele Franconiei, Conrad I, a fost ales ca rege în urma unui compromis încheiat dintre nobilii din Franconia și cei din Saxonia ce își vedeau interesele amenințate de invaziile maghiarilor, danezilor și slavilor și de rivalitățile interne și după ce ducele Saxoniei, Otto, a cedat în favoarea sa. După ce a fost uns ca rege, s-a confruntat cu
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
II în anul 1033. Deși regele controla trecătorile prin Alpi, orașele burgunde deveneau independente. Pentru a reduce influența prinților, regele a acordat privilegii orașelor lombarde, dar și acestea au contestat autoritatea regală. Au apărut conflictele dintre episcopii mitropolitani și înalții nobili, și nobilii cei mai puțini înstăriți. Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Conrad , care a devenit rege în 1039, a intervenit mai direct în administrarea Bisericii. A crezut că va dobândi controlul asupra papalității susținând mișcarea
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
anul 1033. Deși regele controla trecătorile prin Alpi, orașele burgunde deveneau independente. Pentru a reduce influența prinților, regele a acordat privilegii orașelor lombarde, dar și acestea au contestat autoritatea regală. Au apărut conflictele dintre episcopii mitropolitani și înalții nobili, și nobilii cei mai puțini înstăriți. Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, fiul lui Conrad , care a devenit rege în 1039, a intervenit mai direct în administrarea Bisericii. A crezut că va dobândi controlul asupra papalității susținând mișcarea de reforma
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a murit la Salerno în 1085. În 1088, Odo de Chatillon a fost ales ca papa Urban al II-lea, cel care a inițiat Prima cruciadă. Conflictul a grăbit destrămarea sistemului feudal al imperiului și a anihilat suveranitatea regilor germani. Nobilii au profa de dispută dintre împărat și papă pentru a-și însuși averile abandonate de episcopi. Papa Urban II a reafirmat interdicția învestiturii de către laici la Conciliul de la Clermont în 1095, așa că până și fii lui Henric s-au întors
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
monarhul (împărat, țar, sultan, rege, domnitor) dispune integral de puterea supremă în stat, poporul fiind total lipsit de drepturi (monarhie nelimitată). Un monarh absolut este un autocrat. ul creează un puternic aparat de stat, vizibil și relativ independent în raport cu clasa nobililor, dar care ocrotește și consolidează în fapt interesele generale ale acestei clase. Apare și se dezvoltă în perioada de destrămare a stărilor feudale și de transformare a stărilor orășenești mijlocii în clasa burgheziei moderne. În general, absolutismul, sprijinindu-se pe
Absolutism () [Corola-website/Science/299022_a_300351]