4,111 matches
-
adus acasă. Nu m-au pedepsit pentru că nu aveau de ce. Dar după aceea, mult am mai regretat timpul petrecut printre țigani. Tata a reparat acoperișul casei și acum eram lipsiți de distracția picăturilor de apă care nu mai picurau în oale și ulcele. Ne încălzeam cu lemne, când le aveam, căci și acestea se găseau greu. Banii se devalorizaseră întratât că un kilogram de făină de porumb ajunsese să coste câteva milioane de lei. Apăruseră și cozile la pâine. Când aflam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dată când l-am mai văzut pe Gică viu. Eu cu soția dormeam la un frate de-al meu, pentru că făcusem curățenie în casă și dădusem parchetul cu palux. Miercuri dimineață, pe la ora 7, am intrat în casă, uitasem o oală cu mâncare gătită și trebuia s-o bag în frigider. A sunat telefonul. Era colegul său de birou. - Domnule Nelu, trebuie să vă dau o veste proastă de la spital... - A murit Gică!! am spus eu repede. - Da, domnule Nelu, azi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
este ceva așa de parfumat că dacă nu-ți lasă gura apă, înseamnă că ori n-ai simțul mirosului, ori ești prea sătul. Când bibanii s-au rumenit bine pe o parte și pe cealaltă, am pus bucățile într-o oală. În ceaun fierbea apa. Am turnat peste pește apa clocotită, am băgat și un ardei iute despicat de-a lungul, am presărat un pic de pătrunjel deasupra și saramura era gata. Aveam să fac des saramură cât am stat acolo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vino în casă, să bei o cană de vin. Intra și se oprea în dreptul cuierului, unde depunea pălăria și bastonul. - Hai, intră, să ne intre norocul. - Iaca intru, da' scuzați! Se așeza pe un scaun și Ecaterina Ionescu îi băga oala cu vin sub nas, pe care omul, cu rușinea în sine și cu evlavie pentru licoare, bea cana până la fund. Și pe atunci, îmi povestea tanti Aneta, cea mai mică cană de lut pentru băut vin era de o oca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care trecea în zbor, cercetând dacă n-ar fi ceva de luat în gheare. După decesul bătrânei Ecaterina, tanti Aneta a dus-o ceva mai greu cu banii. Nu-i ajungea niciodată pensia. Când avea din ce, făcea câte o oală mare de 7 kg. cu sarmale sau cu friptură de porc. - Tanti Anetă, dar de ce faci mâncare așa de multă, când ești la masă numai mata? - Las-că mai vii mata, mai dau la câini, mai pică vreun suflet de creștin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scoarțe apretate, sub cap aveam o pernă moale de puf de gâscă. O durere de cap îmi încinsese fruntea și tâmplele și nu știam de la ce putea fi. Femeia casei, văzându-mă că m-am trezit, mi-a adus o oală cu lapte cald, abia muls și m-a ajutat să-l beau. Laptele acela băut mi s-a părut cea mai bună băutură pe care am consumat-o vreodată. Omul era pe afară, pe la animale. Nevastă-sa l-a chemat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru beizadeaua noastră Ștefan și pentru jupânița Bălașa Cantacuzino, să se mai cânte o dată și pentru domnița noastră Ancuța și logodnicul ei Nicolae Ruset. Să se împartă la norod parale de doi zloți, iar la dulapurile din Târgul de Afară oale cu vin, pâine și ouă roșii și să cânte muzicile turcești! Să afle toată suflarea că mă încuscresc cu toată boierimea din Moldova, că-n vinele mele curge sânge cantacuzinesc și că pot plăti toți ienicerii din Giurgiu și Turtucaia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel Viteaz la ce-s buni imperialii! Doar că politica pe care o face Dimitrie, împins de Casandra, are mai multe legături cu sforile ce se trag de marile puteri europene. Brâncoveanu și-a băgat nasul unde nu-i fierbea oala. Ce treabă avea el cu Moldova și cu Mihai Racoviță? Aci marele spătar își întrerupse șirul gândurilor ca să răspundă cu un zâmbet privirii marelui vizir. Zâmbete, zâmbete, turbanele albe aprobau în liniștea aromată de fumul de tutun trecut prin apa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost Întregită de un mic spectacol inspirat de opera marelui povestitor. Muzeul nu numai că Îi pune pe elevi În contact direct cu obiectele de patrimoniu, dar Îi face și participanți activi la realizarea diferitelor obiecte cum ar fi: oale realizate la "roata olarului", măști realizate de diferiți meșteri renumiți, picturi pe sticlă, etc. Reușita unor astfel de activități implică o pregătire riguroasă. Pe baza unui proiect bine stabilit: jocul "de-a olarul", "de-a țesătoarea" etc. este o modalitate
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
să concureze cu aceste partide în cadrul alegerilor. În romanul său, Zăpadă, scriitorul turc Orhan Pamuk a explicat succesul metodelor abordate de aceștia: Cât despre acești islamiști, ei merg din ușă în ușă în grupuri, făcând vizite acasă; le dăruiesc femeilor oale și tigăi, storcătoare de portocale și cutii cu săpun, boabe de grâu mărunțite și detergent. Se axează asupra cartierelor sărace, intră în grațiile femeilor și aduc ace pentru a coase fire aurii pe umerii copiilor cu scopul de a-i
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă surpam des, sărind din pomi. Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am răspuns că sunt gazetar, m-a învelit la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mele, În capul meu și printre lacrimi se derulau imagini cu blânda mea mătușă, de când eram un copil; concediile petrecute la noi și cum Îi plăcea să fie Întâmpinată cu plăcintă cu brânză (făcută de mama din laptele prins În oale de lut, cu smântâna de două degete) În tăvi mari, rotunde, pufoasă, pentru că punea În ea multe ouă și smântână, iar pe deasupra o ungea cu gălbenuș de ou sau cu checuri tot așa de pufoase, cu pâine caldă, scoasă din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
condiție: să-i dea mult să bea"... Din fericire, ne asigură memorialistul, "nu s-a pus acolo nici un bolnav". Datorită unei secete îngrozitoare, în toată regiunea domnea foametea. "Bolnavii de holeră mâncau fructe și ciorbă de prune crude, punând în oala cu prune un peștișor sărat, mic cât un deget". Cât despre tratamentul medicamentos care trebuia asigurat gratuit suferinzilor, Severeanu notează: "Cînd le propuneam să le dau din doctoriile ce aveam: pulvere Dower, bismut și picături Davila, țăranii spuneau că, dacă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de holeră, trebuie băută zeama rezultată din pisarea rădăcinii plantei. De folos erau și spinii de holeră fierți cu cârcei de bostan. În Bucovina, pe timp de molimă, femeile smulgeau buruiana cu rădăcină cu tot și o fierbeau într-o oală cu apă, mulți holerici înzdrăvenindu-se după ce băuseră acea zeamă. Alții îi scăldau în zeamă pe bolnavi, care îndată se și vindecau. Holericii mai erau scăldați într-o fiertură de viță de mure, bostan, castraveți, împreună cu buruiana holerii. Românii bucovineni
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cald, stai să- i dau niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta se văzuse la masă, în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare. Cânta cocoșul a doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat în vatra cuptorului. Pe plită, un cazan mare cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lucru care a strârnit discuții, închise repede de Florin. Lelea Tinca din ogradă Tot se învârte ca să vadă Dacă moșul s-o sculat și la târg el o plecat. Aș face niște sarmale Da ia stai, că eu n-am oale. Vasile, când mergi încolo Să-mi cumperi și o oală nouă. Cântecele ei nu mai conteneau să scoată la suprafață partea rușinoasă a satului. Cu jumătate de gură, fiecare mai râdea la nunți sau cumătrii de ce auzea prin cântec de la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Tinca din ogradă Tot se învârte ca să vadă Dacă moșul s-o sculat și la târg el o plecat. Aș face niște sarmale Da ia stai, că eu n-am oale. Vasile, când mergi încolo Să-mi cumperi și o oală nouă. Cântecele ei nu mai conteneau să scoată la suprafață partea rușinoasă a satului. Cu jumătate de gură, fiecare mai râdea la nunți sau cumătrii de ce auzea prin cântec de la Mariana despre vecini. Nimeni nu îndrăznea însă să facă mare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale și alte câte trebuiau puse la adăpost. Ar fi vrut să iasă afară să îi ajute, dar cum să le zică? Era la ei în casă de mai bine de trei săptămâni și nu le-a spus în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Dar cu ce să înceapă? Poate cu ceva de mâncare. Stomacul o anunțase brutal că este gol. Uitase când mâncase ultima dată. De parcă ar fi avut timp de așa ceva. Se întoarse în casă. Căută în dulapul albastru, în spatele blidelor, o oală cu flori roșii, o scoase și o așeză pe masă. Potrivi o strachină și puse un boț de brânză rămas de când lumea. Rupse o bucată de pâine tare, își făcu o cruce și începu să mănânce. Mesteca ușor, iar gândurile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
că merge. - Da, aha. O întoarse dintr-o zvâcnitură și o lovi cu sete în stomac cu pumnul. Femeia se aplecă de durere și căzu la picioarele lui. O izbi cu piciorul în dulap și se întoarse la masă. Luă oala cu borș și o turnă în cap, apoi o azvârli în ea. - Na, să mănânci tu, să te saturi cu neamul tău. Polixenia tresări speriată. O durea trupul. Se uită la dulap, apoi la geam, scoase un țipăt ușor. Chipul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la capăt, de mai multe ori. La prânz a scos afară cearșafuri albe și le-a întins sub razele de soare. Sârmele se umpleau de rufe. Apoi a scos baniți, ciuvee, butoaie, un fund de sac de sare și alte oale care mai erau în beci. A tras capacul, l-a închis cu o lacată, a deșertat câteva roabe de gunoi strâns de la vite, a întins pe bagdadie iarbă secerată cu o zi înainte, a întors spatele și a plecat la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lucrurile se vor îndrepta: - Și atunci o să-mi dai și tu. Saïd surâse. Începu să muște din pâinea cu brânză pe care i-o dăduse Yvars, dar fără grabă, ca un om căruia nu-i este foame. Esposito luă o oală veche și aprinse un foc mic de așchii, își încălzi cafeaua pe care și-o adusese într-o sticlă. Le spuse că era un dar pe care băcanul lui îl făcuse întregului atelier când aflase că greva a dat greș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dat greș. Un borcănaș de muștar trecu din mână în mână. Esposito vărsă pentru fiecare din cafeaua gata îndulcită. Saïd o sorbi cu mai multă plăcere decât mâncase. Esposito bău cafeaua care mai rămăsese pe fund, de-a dreptul din oala fierbinte, plescăind din buze și înjurând. Chiar atunci intră și Ballester și anunță începutul lucrului. Pe când se ridicau, strângându-și hârtiile și vasele în care își aduseseră mâncarea, Ballester veni în mijlocul lor și, pe neașteptate, le spuse că eșecul grevei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
drept, o lovitură grea pentru toți, pentru el, ca și pentru ei, dar că asta nu-i îndreptățește să se poarte ca niște copii și că nu le slujea la nimic dacă făceau pe supărații. Esposito, care mai ținea încă oala în mâini, se întoarse către el. Fața lui mare și prelungă se făcuse roșie, Yvars știa dinainte ce va spune și că toți gândeau la fel, că nu făceau pe supărații, că li se închisese gura - "dacă le place, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Curând aveau să iasă din nou la iveală pietrele. Așezat la marginea podișului, învățătorul privea întinderea pustie. Se gândea la Balducci. Îl mâhnise și, într-un fel, îl dăduse afară, ca și cum n-ar fi vrut să fie băgat în aceeași oală cu el. Îi mai sunau încă în urechi cuvintele de rămas bun ale jandarmului, și, fără să știe bine de ce, își simțea sufletul nespus de pustiu și de vulnerabil. În acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]