13,698 matches
-
de nepotul său pe care îl revedea după mulți ani și a îngenunchiat în fața lui. Cu lacrimile șiroind Ică și-a cerut iertare, Gilă l-a prins de mâini și l-a ridicat în picioare, l-a sărutat pe amândoi obrajii, apoi cu batista din mătase roșie scoasă din buzunarul de la piept, a șters lacrimile unchiului său. -”De astăzi nimic nu ne va mai despărți, chiar dacă vom locui în case separate, tu ești unchiul meu, sânge din sângele meu, te voi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
lor, trebuie, să plătesc o amendă, constând în cuantumul a trei salarii. Sunteți un om minunat, vă doresc tot binele din lume, dați-mi voie să vă sărut. Violeta l-a cuprins în brațe și l-a sărut pe amândoi obrajii în timp ce Andrei a sărutat-o părintește pe frunte. -Fata mea uite banii datorați, vă las cu bine, îi mai strânse odată mâna fetei, apoi și-a luat geanta de mână și cu pași șovăielnici a plecat spre ușă. Cu coada
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
aș fi reușit; dar mai ales faptul că, vă știam de partea mea, m-a determinat, să lupt până la capăt. Violeta s-a ridicat de pe scaun, a ocolit măsuța și cum Andrei se ridicase și el, l-a sărutat pe obraz. -Vă mulțumesc mult! Sunt fericită, de acum sunt alt om. De mâine mă voi îmbrăca altfel. Din cei o mie de euro pe care deja mi i-a dat voi merge la cumpărături, toată garderoba va fi nouă. -Așa să
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
privea pe lângă Andrei, vom avea, o ultimă discuție înainte ca tu să părăsești orașul. Nu închiria nici o cameră, mă ocup eu, cunosc mai bine locul. Pe mâine, apoi s-a ridicat pe vârfuri și l-a sărutat în fugă pe obraz. Referință Bibliografică: Călătorie neterminată IV / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Cârstea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
mânânce. Căpitanul o privea atent, era așa de frumoasă! Era înaltă, îmbrăcată într-o rochiță roșie de vară, avea părul negru și lung, prins în coc. O șuviță îi cădea pe față. Privirea ochilor mari și cafenii ca ai lui, obrajii bucălați, buzele roșii și gropița din bărbie îl făcură pe Vasile să tresară. Imediat o întrebă: - Da Marioară, tu de unde veniși? - Ei, tati, de unde venii! Da unde crezi tu c-am fost? Din oraș, dar m-am gândit că ți-
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
Datorită lui nu putu să guste din mâncare. Mai încercă să mănânce, dar insistența țânțarului îl deranjă la culme și tot încercând să-l prindă, înjură cu foc: - Paștele mamii tale de țânțar! Că... și își trase o palmă peste obrazul stâng, cât putu de tare, că îl duru. Din cauza durerii, deschise ochii și se ridică în șezut, continuând să spună, auu!Fi al dracului să fii tu de țânțar! Maamă, ce mai îmi trăsăi una-n față, și ce mă
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
îl strigase Pepsi de afară și-l uitase. Apoi privi spre geamul vechi și spart într-un colț. Era liniște în jurul lui. Marioara nu era, nici ciorba, nici sarmalele și nici țânțarul pe care îl prinsese, atunci când își pălmuise zdravăn obrazul. - Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Și sarmalele, și ciorba? Dar după ce strigă, înțelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi începu să plângă tare și să jelească: - Îîîî, îîî
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
nici țânțarul pe care îl prinsese, atunci când își pălmuise zdravăn obrazul. - Marioară! Marioarăăă! Da pe unde te-ascuns? Și sarmalele, și ciorba? Dar după ce strigă, înțelese. Fusese un vis, nimic nu fusese adevărat. Lacrimile începură să i se prelingă pe obraji, apoi începu să plângă tare și să jelească: - Îîîî, îîî, îîîîî, iiiîîîîî, îîîîîî, îîîîî! Îîîî, Mar... îîîîî, Marioar.... îîîîî, Marioarăăă! Îîîîî, fata tatii, unde ești? Îîîîî, avoc... îîîî, avocata lu' tatiii! Îîîî... șî ciorba... îîîî... șî ciorba de per... îîîî
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
fost Marioara la tine, că ți-a gătit ciorbă de perișoare și sarmale, nu c-ai visat! - Nuuu, nu mai fac cu nimeni ce făcui cu tine, îi răspunse și începu să râdă cu lacrimile care le avea încă pe obraji și în ochi, nu mai fac. Și după ce mai râse puțin, tăcu și continuă, Miță, ascultă-mă cu atenție. Îți spun ceva și să ții minte cât vei trăi tu! Îmi spusăși mai înainte că mai bei o bere și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
an de zile. Emilia era plăcut surprinsă de prezența femeii. -Am fost prinsă cu munca. Acum am venit, să-ți mulțumesc, pentru ajutorul dat într-un moment de răscruce. Olga s-a apropiat de Emilia și a sărutat-o pe obraji. S-a lăsat strânsă la piept de madam Oprescu, apoi delicat s-a eliberat din strânsoare și fără grabă a plecat spre ușă. -Nu mai stai? Fac două cafele și mai povestim. -Nu Emilia, am treabă, de luni am un
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385350_a_386679]
-
Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerul Ceară peste gând - petale, Tainele din tot misterul. Tremurând, către plafon, Răsucea câte-o idee, Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie. Trist să-ngân cu el refrenul - Mulți obraji aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee,Ca un vechi magnetofon, Tânguind pentr-o femeie.Trist să-ngân cu el refrenul -Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
În brațe sunt eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În lună, sub lună, pe luna din chip... M-arunci în neant ca-ntr-un estuar; Dezbracă-mi obrajii ca de nisip... O buză pe-a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul in doi. Aș vrea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
În brațe sunt eu, tu ești o părere,Ce face s-apună o parte din mine.Minunat că dansăm pe același trotuar,În lună, sub lună, pe luna din chip...M-arunci în neant ca-ntr-un estuar;Dezbracă-mi obrajii ca de nisip...O buză pe-a mea să se culce-n păcat.Mai bine de mine, de tine, de noi...Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat!Nu te mai cert pentru totul in doi.Aș vrea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Craia , publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. Surâs de lună între munți, Contur ca o sprânceană-a lumii, Un râu de gânduri peste frunți, Ar face să-nflorească prunii. Coboară-ți vocea în viori, În inimile dezlipite; Obraz lovit de-atâtea flori Și sufletele ghemuite. Pe pasul tău să calc speranța În mii de cioburi neletale, S-o spargem, să-nclinăm balanța Unei iubiri accidentale. Mâna ta poartă numai lacrimi Și gânduri coapte în amurg, Din care mușc
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Sea (1879) - #FrederickDaniel #Hardy #poezie #literatura #poezii ... Citește mai mult Surâs de lună între munți,Contur ca o sprânceană-a lumii,Un râu de gânduri peste frunți,Ar face să-nflorească prunii.Coboară-ți vocea în viori,În inimile dezlipite;Obraz lovit de-atâtea floriși sufletele ghemuite.Pe pasul tău să calc speranțaîn mii de cioburi neletale,S-o spargem, să-nclinăm balanțaUnei iubiri accidentale.Mâna ta poartă numai lacrimiși gânduri coapte în amurg,Din care mușc cu poftă patimi,Apoi
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
2016, Constanța... XXIV. PLOUĂ CA-N ORICE TOAMNĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Plouă afară cum plouă în mine, Gândul meu negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
negru de-un tunet se ține, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz, Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz. Liniștea stă la masă cu tine - Plouă afară cum plouă în mine, Luna se-neacă-n al mării talaz, Mâna sticlește în fulger, pe-obraz. M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine: Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz; Luna se-neacă-n al mării talaz. Cu buzele goale și mâinile pline, M-agăț de lumina ce nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pleacă, liniștea vine; Cu umerii goi și ochi de topaz, Vorbește-mi de noapte, de noi, de necaz. Citește mai mult Plouă afară cum plouă în mine,Gândul meu negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
negru de-un tunet se ține,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz,Crengile-uscate-mi lovesc în pervaz.Liniștea stă la masă cu tine -Plouă afară cum plouă în mine,Luna se-neacă-n al mării talaz,Mâna sticlește în fulger, pe-obraz.M-agăț de lumina ce nu-mi aparține, Liniștea stă la masă cu tine:Vorbește-mi de mine, de noapte, necaz;Luna se-neacă-n al mării talaz.Cu buzele goale și mâinile pline,M-agăț de lumina ce nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mea mamă, nu știe că-i smulsă Din tot ce e verde,-n rășină neunsă; Săracul meu tată, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgeră! Tună! - Chipul meu pal Lunecă veșted, pe val după val, Plouă cu moarte și plouă cu vânt, Plouă cu tot ce-i mai
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ca fierul.Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășină neunsă;Săracul meu tată, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape.Fulgeră! Tună! - Chipul meu palLunecă veșted, pe val după val,Plouă cu moarte și plouă cu vânt,Plouă cu tot ce-i mai trist
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
femeie corporatistă, faci curat, mâncare, le speli, iar banii sunt foarte frumoși. Ce zici? Într-un acces de bucurie tânăra a pupat-o pe Emilia, aceasta parcă asta aștepta și în momentul în care buzele femeii s-au apropiat de obrazul președintei aceasta a făcut o mișcare tactică și i-a primit sărutul pe buze. Olga nu a ezitat și a sărutat-o. Emilia s-a ridicat de pe canapea mulțumită de rezultatul primei vizite la tânăra, pe care o urmărea de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
nu vrea, să mai știe de mine. Va trebui să mă judec pentru pensie alimentară, paternitate, umilință. Dacă am serviciu, îl las în plata Domnului. Fața fetei s-a luminat, sunt sigur că pot, oare mă puteți, ajuta? Nici Eugen, obrajii fetei s-au înroșit când a pronunțat numele lui, Olga nu a scăpat amănuntul, în multele ore petrecute după program, nu a găsit vreo idee, deși eu am avut câteva, chiar mi se păreau geniale, dar el le-a respins
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
prezinți ideile tale. Vreau să facem lucrarea în două săptămâni. Spune-mi te rog, Petruș ce fel de om este? -Un băiat liniștit, poate prea liniștit și prea inteligent. De câteva ori a prezentat ideile șefului, cel care a fost, obrajii Sorinei s-au îmbujorat din nou , Olga s-a făcut că nu observă, acesta nu le-a luat în seamă. Cred că este ceva în neregulă cu comportamentul lui Eugen. Vreau să-ți mai spun ceva, gașca lui Eugen din
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]