6,900 matches
-
de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele lor oameni și lucruri, dar nu-i lipsea desăvârșit o astfel de înfumurare feminină. Faptul că atâția învățați, cu și fără ochelari, prin cercetări mai aride ca stâncile pleșuve, îi puteau oferi cândva cunoașterea deosebirei și asemănărei zilelor trecătoare, îi da un amestec de milă și orgoliu. Ceea ce încununa orgoliul lui Mini era însă putința de a-și controla propria atitudine. Acea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul lung, strâns în gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei, care trebuia să cumpere aproape unul pe zi și nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori pe șeviotul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de la înălțimea unei tribune. Făcu numai un semn lui Nory, arătîndu-i un scaun apropiat. - Viu pentru Mini! declară Nory trîntindu-se alături de ea pe divan. Formau acum patru grupuri distincte: Rim - Nory cu Mini - Eliza cu Trubadurul - și Lina. Rim pusese ochelarii și schimba de la distanță câteva vorbe cu eleganta Eiiza, care părea că face o sforțare adresîndu-se unui așa de ilustru personagiu. Lică atunci rămânea în pauze respectuoase, lăsând să cadă cuvintele oracolului, dar schițând pe buze gestul fluieratului lui obicinuit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dar chimia lui era azi descompusă de un singur element, de acel Lică. Acel trubadur de mahala, care, în mijlocul unui birou de intelectual, făcea cu ochiul unei directoare a feminismului, ca la horă; acel Rim momificat parcă și care prin ochelari părea a nu vedea decât ce vrea, și anume gleznele femeilor; Lina cu boala ei de veri și verișoare și ea însăși, Mini, care pentru a-și complecta ierbariul se vârâse în așa buruieni! Se simți micșorată. Cercul de izolare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini nici nu ar fi vrut să o aștepte, atât se zorea; Rim declară că e foarte ocupat. Dar chiar atunci un auto Ic tăia drumurile de scăpare. întîlniră pe scară pe Hallipa însuși, cu haină largă de drum, cu ochelari și caschetă. Subt echipamentul acela, așa de diferit de costumul lui de senior rural, Mini nu-1 cunoscu. - Automobilul vostru? întrebă Lina. Hallipa aprobă cu un gest dezgustat. Marele proprietar de grajduri, pasionatul de cai, era acum șofer. - Lenora s-a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și câteva femei din lumea artelor, unele bătrâne, altele bătătoare la ochi, și mai erau și elevii lui. Mini se nemerise pe o banchetă făcând față lui Greg. Nu departe, pe un scăunel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
familiarizată cu domiciliul. 117 Perdeaua aceea trasă asupra intimităței sufletești a unui artist, mare și mânuită astfel dezamăgise pe Mini asupra misterului sacru al artei. Herculeanul P., care își făcuse din firea lui cam mojică o originalitate bine cunoscută, pusese ochelarii un minut, apoi zisese rizînd: - Domnișoara Mika-Le a noastră e foarte nostimă! drept orice opinie critică. Apoi trecând lingă Greg, care păruse foarte contrariat, îl bătuse pe umăr cu complicitate, fără ca Gregul să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să-și poată găsi contenența. Mika-Le rămăsese nemișcată, ca și cum nu de ea fusese vorba, dar probabil, trăgând de la un punct la altul o linie oblică, in dreptunghiul ei, a unei reacții sumare și bine calculate, își întorsese, ca pe doi ochelari de baga, ochii mari și galbeni din raza privirilor lui Greg, drept manifestare a nemulțumirei ei pentru insuccesul ei artistic. - P. trebuia să slăruie pentru o bursă. Mika-Le dorea să meargă în Italia, o lămuri Nory asupra scenei. în schimb
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
efectul foarte repede. Ca și restul lumii, nu are timp să jelească, pentru că în momentul acela oprește o tonga chiar în fața conacului familiei Razdan. Din ea, coboară un bărbat îmbrăcat elegant, în achkan și tichie brodată. Are barba îngrijită. Poartă ochelari cu ramă de metal pe nasul său aristocratic. Pran Nath se năpustește spre el cu speranță și bucurie. — Unchiule! Unchiule! Pandit Bashkar Nath Razdan, fratele mai mic al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației, iar ceara aplicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a spus că a fost bine instruit. — E frumușel. — Le-am cerut să-mi dea ce au mai bun. Simțindu-și dintr-o dată gura uscată, Pran își plimbă privirea de la unul la altul. Se uită la cele două lentile ale ochelarilor fotografului, la obrajii cu pomeții lucioși ai lui Flowers, la turbanul împodobit cu pietre prețioase al diwan-ului și simte ceva năsănătos degajându-se dinspre cei trei. Dincolo de sfera portocalie de lumină, întunericul ascunde și alte oglinzi. Mai multă lumină n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
invitați la petrecere. Atâtea aparate de fotografiat! Un american care vorbește tare îi întrerupe ca să facă fotografii, strigând la el să se întoarcă sau să pozeze, ca și cum ar fi manechin. Un nobil de la Fatehpur, cu un costum galben, absurd și ochelari fumurii, îi flutură un alt aparat prin față. Toate felurile de nimicuri umane europene s-au adunat aici să bea prea mult, să se strecoare în perechi spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe nas. — Vino, zice el și Pran observă un sătean slab și negricios care-i salută dintre copaci. Omul ridică niște cutii cu echipamente pe care și le așază în echilibru pe cap, făcându-le semne să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Va fi greu pentru soțul dumitale, dar este un om credincios și te iubește. Sunt sigur că va înțelege. Îi dădu un bilet de ieșire din spital, în care preciza starea precară a sănătății ei. Doctorul o privi peste ramele ochelarilor cum ia biletul pe care i-l întinsese. Poate te va ajuta să-ți convingi soțul, adăugă el. Întorcându-se în India cu cei doi copii, Elspeth își dădu seama că nu mai avea aceleași puncte de reper ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că marele eveniment al serii va începe. Fiul ei va citi din volumul încă nepublicat „Crepusculul unui continent“. Selwyn face un pas înainte, urcându-se pe un taburet de lemn sculptat. Mai lasă să treacă un moment, curățându-și ramele ochelarilor de oțel, apoi așezându-i pe nas. Scoate un carnet din buzunar, își drege glasul și începe să declame sonor, nazal: Eheu! Eheu! Imaginea lui Marte Plutește deasupra Feței Lunii proeminente Înarmați, cu cruzime, Noi, Bărbații magnetici Să ne întărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jonathan. Spune că le place să știe că se gândește la ei. Pe măsură ce Selwyn continuă să mustre șI să ridiculizeze diferite grupuri de persoane, ea nu mai are astâmpăr. Știi, zice ea cu voce tare, de fapt Selwyn vede perfect. Ochelarii sunt doar de formă, pentru efect. Se întorc câteva priviri spre ea. Jonathan observă că-și rostește neclar vorbele. Selwyn continuă descrierea condiției claselor antipoetice din societate, care nu sunt potriviți „să lingă cizmele/ fiilor de mâine/ radiu strălucitor/ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la dulapul cu medicamente. În cele din urmă, alege o pereche de ochelari cu ramă metalică și lentile fumurii. În oglindă îl fac să arate sinistru și greu de descifrat, ca o muscă. Chiar înaintea examenelor finale, se duce la Londra ca să achiziționeze puști sport și muniție, de la un dealer din St. James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de acolo, dar este ținutit în scaunul său de aglomerația monstruoasă de corpuri. Pe vas, își petrece cam tot timpul pe un scaun de pe punte, privind Atlanticul prin ochelarii negri. În fiecare zi stă așa ore întregi, urmărind contrastul dintre mare și cer, până când conștiința sa ajunge să-l șteargă de pe lume și totul îi apare într-o ceață cenușie, înșelătoare. Noaptea stă sprijinit de balustrada vasului și urmărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei. Pe măsură ce încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat, lumea lui pare că se deplasează brusc spre marginile viziunii sale. Termosul din care ia o gură de apă stătută este o povară inutilă, iar lumina care se filtrează prin sticla ochelarilor de soare este neplăcut de puternică. Confuz, încearcă să ridice tabăra, dar descoperă că strângerea pânzei de cort este o operație dificilă. O rulează și încearcă s-o introducă în suportul ei, dar nu poate s-o facă, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
perindarea trecătorilor, timbrul sprințar elegant al francezei vorbite în jur ne însuflețea auzul. Am sunat la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
întâlnesc, nu mă mai intere sează. A doua zi, la un vernisaj, era și el acolo. Cum nu-l cunoșteam deloc, am întrebat pe o doamnă cum arată și ea mi-a spus: „E îmbrăcat în bleu marin și are ochelari.“ Am căutat prin toată lumea, am dat peste un domn, l-am întrebat: „Dumneavoastră sunteți Cutare?“ „Eu sunt.“ „Bună ziua, domnule. Eu sunt doamna cu care ați vorbit ieri.“ „Aha? Dumneavoastră sunteți?“ De aici, mare entu ziasm din partea lui: „Trebuie neapă rat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îmi curg zilele printre gene, nu mai știu cine sunt și mai beau, când și când, să-mi îmbăt propriul stil, nu mai sunt nici iubitul cu părul lung, de artist pierzând nopțile lângă căni de minciuni, am îmbătrânit, port ochelari și-s mai conțopist decât vagabonzii uitați prin cărbuni, mă întreb ce înseamnă dragoste pentru mine, dragostea-n general și ca sex și ca dorință de bani, privesc o lumină sălbatică, de noapte în care poate, mor destine, și-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Îi spun lui Nuharoo că voi ține legătura cu profesorii cu privire la temele lui Tung Chih. Însă sunt dezamăgită. Profesorul mă imploră să-l eliberez din funcție. — Tânăra Sa Majestate a aruncat cu ghemotoace din hârtie și mi-a dat jos ochelarii, îmi raportează profesorul cu dinți de iepure. Nu vrea să asculte. Ieri m-a obligat să mănânc o prăjitură cu gust ciudat. După aceea mi-a spus că o înmuiase în propria-i dejecție. Sunt șocată de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
seamănă unii cu alții. N-am auzit, fără să fiu surd. Ei și? Îndată după aceea am intrat la vizita medicală care s-a terminat pe la orele trei. Dezbrăcați, eram cercetați fugar de doi doctori, dintre care unul care purta ochelari groși, ne punea o carte în față din care trebuia să citim la o anumită distanță. N-am putut citi de la distanța vrută de el și atunci mă apucă de ceafă, spunîn-du-mi să nu mă aplec. Cum puteam să nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tata întrerupîndu-l. Ce-a avut copilul meu? ― Copilul dumitale, zise insul, suferă de miopie. N-are ochi buni! Poate să și-i strice și mai tare dacă intră la școală. N-avem dreptul să ne luăm răspunderea. Va să zică medicul cu ochelari nu admitea ca și alții să mai poarte ochelari și să învețe carte. N-am înțeles de ce s-a purtat astfel cu mine. Tata părea să fi înțeles, dar eu nu eram curios să aflu. Ne-am luat actele, ne-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]