4,543 matches
-
de sub condeiul lui Julián Carax. Casa fusese clădită În 1899 de firma de arhitecți Naulí, Martorell i Bergadá sub auspiciile unui prosper și extragavant financiar catalan pe nume Salvador Jausá, care nu locuise acolo decît un an de zile. Potentatul, orfan de la șase ani și de origine modestă, Își comasase cea mai mare parte a averii În Cuba și Puerto Rico. Se spunea că se numărase printre mîinile murdare de după căderea Cubei și războiul cu Statele Unite, În care s-au pierdut ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
piardă zîmbetul și fără să accepte nici un bacșiș. Hervé rupea o spaniolă amuzantă, amestecată cu tente de italiană și de portugheză. — Il signore Carax deja m-a pagato cu tuoda generosidade por meus servicios... După cum am putut deduce, Hervé era orfanul uneia dintre damele din localul Irenei Marceau, la al cărui ultim cat locuia. Julián Îl Învățase să citească, să scrie și să cînte la pian. Duminica Îl ducea la teatru sau la concert. Hervé Îl idolatriza pe Julián și părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Dintr-o fotografie retușată, Bunii mei buni privesc nevăzând. Alăturea stau neștiind cât de încercată le va fi venirea la chemarea dintâi ! Au buzele încă sărutate ... Surâsul lor e susur de pace Obrajii desenează inimi Ce arată spre Inima-dimpreună. Întâlniții orfani și-au dat Cuvântul și mâna, au mai pus câte un umăr, ba chiar și câte o tâmplă ! El, tâmpla dreaptă ... Ea, tâmpla stângă ... Iar atunci când au plecat, câte unul, celălalt nu a mai venit niciodată ...
DINTR-O FOTOGRAFIE RETUŞATĂ. In: CEA MAI FRUMOASĂ TRISTEŢE A MEA by AIDA FERAT () [Corola-publishinghouse/Imaginative/518_a_845]
-
votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre de ieri și vinovații lor, pentru ce se ascunde jaful de azi? Pentru ce se neagă obligația statelor mici de a se adapta și conforma politicii marilor puteri pentru a putea supraviețui pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și și-a depus salariul în contul acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909)1. Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl Ioanei și al lui Suzanne), Justinian
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l ai lângă tine prin muzică“, dar pe mine mă sfâșie să-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trebuiau să Înceapă cât mai repede. Dinspre Bucovina Începuseră să sosească grupuri mici de femei În broboade negre, În căutarea bărbaților lor. Vestea victoriei se răspândise repede, dar, odată cu ea, se răspândiseră și veștile triste. Rămâneau multe văduve, rămâneau mulți orfani. Erina nu Îndrăznise să privească pe fereastră. Era prea multă tristețe și prea multă pustietate În acest sfârșit de bătălie. Era prea multă Înfrângere În această biruință. Se Întorsese singură de la Vaslui, căci Alexandru rămăsese alături de tatăl său. La Suceava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Împroprietăriți cu pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau fi vândute În toate piețele Moldovei și Transilvaniei, cu poruncă de liberă trecere la vămi. Multe familii În care tatăl căzuse În luptă fuseseră dăruite cu case sau bani pentru creșterea orfanilor. Pentru adunarea acestor informații, cancelaria lucrase timp de doua luni. Tânărul care condusese călăreții de Timiș după moartea comisului Toader se numea Mihai și fusese urcat la rangul de al treilea spătar. Căpitanul Oană primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
am un tratat de alianță cu Ungaria. - Da. Matei ți-a reamintit probabil de copilăria noastră, când călătoream toți trei, sub aripa tatălui său, Iancu de Hunedoara, prin capitalele europene. Când citeam aproximativ aceleași cărți, În latină. Noi doi eram orfanii Tărilor Române. Tatăl meu fusese ucis, tatăl tău fusese ucis. Rămăsese Iancu. Ceea ce nu l-a Împiedicat pe Matei nici să atace Moldova, nici să mă țină doisprezece ani În temniță. - Da, răspunse Ștefan. Mi-a reamintit. Ciudată memorie are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care clienții săi o consideră atât de încurajatoare. Astăzi, domnul Spavin privește peste biroul său și este plăcut surprins. Nu s-a gândit vreodată că va fi posibil. Acest băiat este cam apucat, dar de ce n-ar fi, doar este orfan. Zărgheala lui, crede Spavin, este atributul natural al unui orfan, unul din accidentele care-i dau acestuia patosul specific. Spavin este un admirator al lui Dickens, iar felul în care arată Jonathan Bridgeman concordă perfect cu modelul creionat de bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Spavin privește peste biroul său și este plăcut surprins. Nu s-a gândit vreodată că va fi posibil. Acest băiat este cam apucat, dar de ce n-ar fi, doar este orfan. Zărgheala lui, crede Spavin, este atributul natural al unui orfan, unul din accidentele care-i dau acestuia patosul specific. Spavin este un admirator al lui Dickens, iar felul în care arată Jonathan Bridgeman concordă perfect cu modelul creionat de bătrân pentru o astfel de persoană. Poate este cam mare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fericit în lucrarea lui. 26. Dacă crede cineva că este religios, și nu-și înfrînează limba, ci își înșeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27. Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim neîntinați de lume. $2 1. Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutînd la fața omului. 2. Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
interzis trupelor rusești (aliate în bătălia împotriva turcilor) să intre în Capitală, ordonându-le să ocolească orașul în drumul lor spre Dunăre. Pentru inițiativa sa, Regele l-a felicitat personal într-o scrisoare memorabilă. Tot pe atunci a înființat Societatea orfanilor de război și și-a depus salariul în contul acestei societăți, pe timpul mandatului său de primar (1877-1909). Ion Procopie Dumitrescu s-a căsătorit cu Ecaterina Iliescu și a avut cinci copii: Florian (tatăl Ioanei și al lui Suzanne), Justinian (poet
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cele din urmă, îmi făceam apari ția și le spuneam: „E ora opt“, adică: e timpul s-o șter geți! Ei râdeau, se ridicau și își luau politicos tălpășița. După ce Sergiu s-a prăpădit, mi-au mărturisit că se simțeau orfani. E ciudat că pot să văd înregistrările filmate, dar mi-e impo sibil să-i ascult concertele pe CD. — De ce? Oamenii îmi tot spun: „Ce bine că-l ai lângă tine prin muzică“, dar pe mine mă sfâșie să-i
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dor plămânii, Tată, de-atâta dăruire, căci am băut absintul din cupa despărțirii. Și încă sunt puternic, același derbedeu, ce-l știi de când, părinte, n-ai somn de răul meu. Nu s-a aprins vreodată în Tine nici-o teamă și-orfan de dragoste curată n-am rămas, caci tot ce-i bun divin e fără de-ndoială iar restu' nu-i al Tău ci alor cei ce-nșeală. Mă dor plămânii, Tată, de inimă sărată, de vraja amăgirii ... prăpăstios coșmar... și-ngheț
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vechi, ca în anii de odinioară. 5. Mă voi apropia de voi pentru judecată, și mă voi grăbi să mărturisesc împotriva descîntătorilor și preacurvarilor, împotriva celor ce jură strîmb, împotriva celor ce opresc plata simbriașului, care asupresc pe văduvă, pe orfan, nedreptățesc pe străin, și nu se tem de Mine, zice Domnul oștirilor. 6. "Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb, de aceea voi, copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți. 7. Din vremea părinților voștri voi v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
fie o taină: vrând să-l omoare pe un al treilea, cei doi ciobani folosiseră pușca, fuseseră prinși și spuseseră la Miliție de unde Își făcuseră rost de armă. Ancheta, Însă, Îi ocolise pe cei doi frați, care erau minori și orfani de tată. Lucrurile nu se opriseră, căci mocanii, pe Întuneric, descărcaseră arma În fața altcuiva, un om nevinovat care n-avea nici În clin, nici În mânecă cu ciorovăielile lor pe miriști mai bogate. Cadavrul fusese recunoscut ca aparținând lui Daie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în picioare. — Să mergem. Calul meu. Deznădejdea vasalilor săi părea un val care se unduia sub acțiunile capricioase ale minții sale rătăcite. În ultimele câteva zile, se însingurase, cu regularitate, față de vasali și se comporta tot mai mult ca un orfan, nu ca liderul unui clan de samurai. Deși soldaților care-l urmau pe Mitsuhide le era greu să se orienteze pe întuneric - înconjurându-l și strigând avertismente încoace și-ncolo - coborâră treptat, apropiindu-se de periferia capitalei. Când șirul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a avut micul oltean de la Scornicești. Dar nu asta este important pentru poporul acesta, ci lipsa unei istorii adevărate. Fără o istorie cu exemple ilustre, nu se poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Judecătorilor, 15.8: „Și le-a sfărîmat fluierele picioarelor și șoldurile și apoi s-a dus și a șezut în peștera de la stînca Etam” îed. cit., p. 281). . în original Little Tommy Tucker - nume generic dat în cîntecele pentru copii orfanilor fără casă, care „cîntă ca să-și cîștige o bucată de pîine”. . „Ceea ce nu era de demonstrat” îlat.). . Last Exit to Brooklyn, roman de Hubert Selby jr., apărut în 1964, care descrie într-o manieră realistă brutală viața claselor de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre moarte. Dintr-odată, brambura pe străzi și mai departe, pe câmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire subțire, un copil firav, o dâră abia văzută, sub genele dese și negre. Măi Bădiță Onule Semăna-ți-aș numele Mâna aspră mângâind chelia orfanului. Lent lent se ridică glasul, lent și subțire curge lacrima cântecului: Măi bădiță Onule semăna-ți-aș numele în toate grădinile... în toate grădinile... s-ajungă miroasele... la toate frumoasele... lungit lungit până începe, ca de obicei, balamucul. Tolea sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atâtea gingașe ședințe de inițiere în defectologie, suspectul dispăruse. Bolnav, auzi! Profesorul Vancea, bolnav?! Ca și cum Aghiuță a făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în pat, învelit în folii arzânde de cânepă leproasă, să se mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
soi de somnambulism exploziv îi hipnotiza pe bieții locatari, smulsi din celulele avariate, traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să regăsească sensul clipei, singura reală, un prezent renăscut, voltaic și vorace, trebuia apucat repede și nu mai știau cum, cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]