7,850 matches
-
Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știți. Știți destule... prea multe. Dar nici ceea ce știți nu v-ar ajuta. Urați-mi să trăiesc într-o epocă neinteresantă... Irina îl privește. Verdele tulbure al privirii ei îl intimidează, vocea ei răgușită și arsă îl intimidează. — Poetul acela oriental, doar știți... se ruga zilnic pentru asta. Să-l ferească cel de sus de o epocă interesantă . Câtă dreptate avea, câtă dreptate... — Poate că n-ai suporta. N-ai suporta. Ai suporta greu, crede-mă. La fel de greu ca mizeria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațele ei, părul au o culoare parcă ar bate-o bărbat-su în fiecare seară, mi-a năzărit într-o după-amiază, furând cu un ochi peste biroul ei, peste cutiile de PC-uri reformate, vrafurile de CD-uri, un haloimăs oriental. Se vede că nu e totul să ai la îndemână ustensilele de scris, notesul, mediul ploios, o sticlă de apă plată la doi litri cu un defect de fabricație ce-o face să stea cam într-un peș, mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmi pot scoate ființa în lumea civilizată - începând cu pragul băii, unde Zenaida zace ca un cățel, jos pe gresie. După altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
altă jumătate de oră în care și-a făcut și ea toaleta, masa se servește în sufrageria cu relicve orientale (un fel de încăpere tematică, umplută până la dunga tavanului cu tapiserii reprezentând mai brut sau mai stilizat femeia), cu aerul oriental potențat de femeia lui Ilie, care apare discret, aproape nevăzută, cu farfuriile fierbinți. Se lasă o tăcere respectuoasă, punctată doar de ciocnitul polifonic al tacâmurilor de porțelanul farfuriilor. Abia după o masă sănătoasă, ca la turci, se poate trece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din ei, răspunde Ilie, după ce și-a lăsat un răgaz serios de gândire, dând iarăși pe gât un pahar de vin, pe urmă aprinzându-și o țigară și trăgând repede câteva fumuri. Își trântește pe fața de masă cu model oriental pumnii mari de muncitor. Controlul poți să ți-l faci la un prieten aici în Constanța, haine nu-ți trebuie prea multe afară de ce ai pe tine... Da, cred c-o să te descurci! Iau în fiecare cursă și câteva fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe primul care-ți ieșea în cale, pe urmă la etajul ei trebuia să treci pe o pasarelă în U ca la casele din Parisul vechi (exact așa spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate de bucătărie orientală care invadau refugiul blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și să înlocuiască shao-sheng (voce masculină în falset) cu lao-sheng (voce masculină naturală), el organizează săptămâni întregi de seminarii pentru a-i educa pe actori și pe conducătorii de trupe. Pentru ca orchestra să cânte amestecul lui de instrumente occidentale și orientale, el demonstrează armonia cântând aranjamentele orchestrale separat și laolaltă. Ia timpul scenic acordat personajului masculin și-l consacră personajelor feminine. Și, în cele din urmă, nu mai sunt decât eroine. Când îi sunt prezentate noile producții, ea este profund impresionată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
predestinat succesului și iubirii. ― Nanone!... Ah, vei fi a mea! Simt că vei fi a mea! Tu vii doar pentru mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase prima dilemă: ce haine prefera Nanone? Orientale sau europene?... Ah, ah, ah, idiotule! Prostule! Era profund dezamăgit și furios pe sine. Îți imaginezi că ea va admira poalele tale de mare boier, ișlicul și papuceii tăi turcești? Amintește-ți cum s-au strâmbat de râs colegii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Viena când te-au văzut prima oară. Și tu care credeai că arăți ca un prinț din poves... Își mușcă buzele. Apoi sări din pat și începu să scotocească prin cufărul cu haine. Dulame îmblănite, anterie colorate, mantii din mătase orientală, giubele, ișlice, gearuri, blănuri, calpace, șaluri zburau prin aer și cădeau pe covor. În sfârșit, undeva, la fundul cufărului, regăsi tunica lui de studenție și câteva perechi de pantaloni. Nu arătau deloc rău. Ba chiar își amintea cât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă, cu siguranță va aprecia prestanța și rafinamentul stilului oriental. La despărțire, pictorul avusese plăcuta surpriză de a descoperi un alt Iancu, de fapt, pe adevăratul Iancu, recunoscând, totodată, în formularea refuzului său ștaiful inconfundabil al adevăratei boierii. Când îl zări pe Dante Negro, Iancu îl salută, apoi îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intenția Marelui Komandir de a continua războiul. Așa mi se pare mie. Sau mă înșel? Manuc tăcea. Mângâia aripile șoimiței albe de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unui general, pentru un... civil? Comandase o cină pentru două persoane într-un separeu elegant al restaurantului de la han. Plătise deja o cameră pentru primadonă. Ordonanța lui o împodobise cu o grămadă de sfeșnice, flori și vase pentru mirodenii, rafinament oriental pe care începuse să-l aprecieze tot mai mult; slugile primiseră ordin să întrețină focul din odaie. Până și vizitiul lui ursuz improvizase un fel de troică, știind că asta fusese una din marile lui plăceri în iernile din Sankt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
frunte de podele dinaintea împăratului pentru readucerea odraslelor domnești în țară și, bineînțeles, despre balul ambasadorului Spaniei, unde doamnele înțeleseseră să-și arate simpatia lăsându-l aproape dezbrăcat pe Luminăția Sa, smulgându-i frumoasele lui șaluri și elegantele lui haine orientale. Chiar dacă se lăsa greu, Nicolae povestea întotdeauna cu plăcere, fără să se repete, dând, de fiecare dată, o altă interpretare acelor întâmplări, încât ascultătorii, deși cunoșteau faptele, rămâneau totuși cu impresia că aflaseră amănunte noi și pasionante. Muzicanții vienezi luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limbă fuseseră formulate și cele două articole importante: granița rusească și soarta celor două fortărețe aflate pe malul stâng al Dunării. Mai ales soarta fortărețelor Ismail și Chilia suscitase cele mai lungi și mai aprinse dialoguri. Galib insista, în manieră orientală, cu multe întorsături de frază, punând la grea încercare răbdarea generalului, ca ambele fortărețe să rămână în stăpânirea Imperiului Otoman și excludea Dunărea ca limită inferioară a graniței rusești. Kutuzov sărise în picioare și, pe un ton deosebit de violent, declarase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la întrecere cu Moscova sau cu Sankt Petersburgul, dar pulsul vieții era extrem de viu, chiar surprinzător uneori. Ajunsese să îndrăgească freamătul străzilor, strigătele negustorilor ambulanți, ciudățeniile, contrastele, amestecul de culori, de ritm, de logic și absurd, chiar adierea acelui mister oriental care transfigura dintr-odată realitatea, rupea frâiele rațiunii, elibera. Aici fusese stăpânul deplin. Cu adevărat liber. Răsfățat de femei. Susținut de prietenia unor oameni deosebiți, ca prințul Manuc, de pildă. Cu siguranță îi va simți lipsa. În fine, aici trăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prințul călărea la întâmplare. Hoinărea în cuprinsul sau prin împrejurimile Brașovului. Drumurile erau pline de soldați austrieci, grofi, negustori unguri și evrei, armeni și greci, diverși târgoveți și localnici. Pe cei veniți din țara Românească îi recunoștea de departe. Purtau haine orientale, vorbeau tare și înjurau de mama focului. O grămadă de boieri fugiți din diverse motive își găsiseră aici un adăpost. Cei care îl cunoșteau se grăbeau să-l invite în casele lor. Erau dornici să afle amănunte despre ultimele evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Mare Mucenic Dimitrie, în 25 octombrie, la Sumla, marele dragoman Dimitrie Moruzi avu parte de un frumos discurs de mulțumire, cu multe zâmbete și temenele, pentru contribuția sa la semnarea tratatului de pace dintre Rusia și Turcia, în complicatul ceremonial oriental al onorurilor supreme. Prin mâinile marelui vizir, însuși sultanul îi dărui un minunat caftan. Apoi ușile sălii de ceremonii se deschiseră și marele dragoman păși încrezător peste prag în soarele de afară. O clipă simți adierea blândă a toamnei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ceremonial, când totul se putea rezolva ceva mai simplu și mai ieftin. Un colț de stradă, un ucigaș de rând... Ei bine, în cazul acesta nu s-ar mai fi scris nici o ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca să-i trimită! Aveau ei plan de trimiteri! Că, pe aerodrom li s-au Încurcat hărțile; sau avioanele - ei și? Vperiod, uraaa! - Șșșșt!, Își zice mama rolul ei de șâșâitoare. - De asta cei de săptămâna trecută purtau hărți cu Prusia Orientală? Așa cred ei că au să câștige războiul? Tata Îl bate pe umăr, Îi face semn să-și apropie urechea de gura lui. Și-i spune În șoaptă - dar tare: - Așa! Chiar așa! Cu nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
reveni niciodată, și mai ales de cele trei mari metropole din Khorasan, unde a fost, multă vreme, concentrată Întreaga activitate intelectuală din acea parte a lumii: Merv, Balkh și Nishapur. Cărora mai trebuie să le adăugăm cetatea Rey, leagănul medicinei orientale, căreia până și numele Îi va fi uitat; va fi nevoie să se scurgă multe secole pentru a vedea renăscând, În apropiere, orașul Teheran. Cel de-al doilea val avea să cucerească Alamutul. El va fi mai puțin sângeros, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În ziua stabilită, m-am dus, așadar, la el acasă, În Rue Pergolèse, incapabil să-mi imaginez pe atunci că acea vizită la vărul preferat al bunicului meu va fi fost cel dintâi pas În interminabilul meu periplu În universul oriental. — Așadar, mă abordă el, sunteți fiul dragei de Geneviève, cel pe care l-a botezat Omar? — Da. Benjamin Omar. — Știi tu oare că te-am dus cândva În brațe? În Împrejurările date, trecerea la tutuială se impunea. Avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rare. — Cum se numește actualul rege? — Naser al-Din Șah. Se spune că este un monarh excelent. — Da, este nespus de binevoitor În privința străinilor și extrem de generos. E foarte instruit, cunoaște istorie, geografie, desen; vorbește franceza și stăpânește foarte bine limbile orientale: araba, turca și persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]