5,351 matches
-
lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima dată în 414, într-o scrisoare a papei Inocențiu I, fiind apoi canonizat. Sf. Niceta a fost un apărător al ortodoxiei, cf. deciziilor primelor două concilii (sinoade) ecumenice și un teolog cunoscut al vremii sale.31 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila Pe parcursul secolului al IV-lea, în teritoriile extracarpatice, au existat mai multe nuclee ortodoxe în interiorul triburilor de vizigoți, aflate sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine aici. Viețuirea în cadrul acelorași așezări a adepților celor trei biserici (comunități) a dus la numeroase celebrări comune, concluzia: în spațiul extra-carpatic nu au existat intoleranțe între credincioșii creștini, premisă importantă a răspândirii rapide a noii credințe. Marea neînțelegere dintre ortodoxie și arianism era de natură teologic doctrinară: aspectul fundamental al naturii persoanelor treimice și raportul dintre ele. Ulfila susținea, în predici și omilii, că, în conformitate cu Tradiția și Sf. Scriptură, Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul, Dumnezeu-Unul Născut, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându-le autorității imperiale. Însă, după 602, episcopatele latine de la Dunăre dispar, în urma colonizării slavilor păgâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești țineau de ritul oriental-răsăritean, de Biserica bizantină, prin patriarhia de Constantinopol, apogeul a fost atins în secolele XIII-XIV, prin mitropolia de Vicina. Ruptura din 1054 a găsit comunitățile creștine din ținuturile românești în sfera de influență a Constantinopolului, a ortodoxiei. La sfârșitul secolului al X-lea și începutul celui următor, teritoriile românești s-au aflat sub jurisdicție bisericească papală, bizantină, bulgară, moraviană, rusă, suprapuse sau paralele cu cele autohtone. Împreună cu moștenirea secolelor anterioare de viață creștină, lipsa bisericilor și obiectelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar liturghia și celelalte slujbe se făceau în slavonește, și aceasta timp de sute de ani! În același timp, ritul bizantin de limbă slavă, consideră Pr. Păcurariu, în împrejurările de atunci, a fost pentru noi un mijloc de păstrare a ortodoxiei. Dacă românii ar fi folosit în continuare limba proprie, Roma ar fi reușit cu ușurință să impună "ritul latin", însă prin introducerea "ritului bizantin " de limbă slavă, noi am rămas ca popor sub jurisdicția bisericească a Constantinopolului. Trebuie însă să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiul carpato-dunărean, în Peuce, Tulcea, II, 1971, p. 257-260; R. Șt. Ciobanu, Evoluția, rolul și însemnătatea Mitropoliei din Vicina, în Peuce. Studii și cercetări de arheologie, Tulcea, VI, 1977, p. 233-243; I. Rămureanu, Mitropolia Vicinei și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 149-169; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 230-236. 35. R. Rosetti, Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova, în AARMSI
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a sec. al XIII-lea, în B.O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779; Gh. I. Moisescu, Catolicismul în Moldova până la sfârșitul veacului XIV, București, 1942; Idem, Urmările schismei la români, în Ortodoxia, 1954, nr. 2-3, p. 339-364; Aurel. Sacerdoțeanu, Organizarea Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257, Z. Pâclișanu, Ungaria și acțiunea catolică în Orient, în R.I.R., 1944, nr. 2, p. 180-197; Pr. Prof. Dr. Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de împăratul bizantin de Niceea, Ioan Vatatzes, alianță întărită, în 1235, prin căsătoria fiicei sale Elena cu Theodor II Lascaris, fiul împăratului bizantin. Alianța era îndreptată împotriva împăratului latin de Constantinopol. Succesele militare ale oștilor aliate, măsurile de întărire a ortodoxiei ale lui Ioan Asan-în 1231, el a renunțat la unirea cu Roma, promovată de înaintași-au provocat îngrijorarea papalității, care a cerut regelui Ungariei, în 1236, să intervină în favoarea Imperiului latin. În noua situație, Ioan Asan și-a schimbat brusc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regele" vecinilor noștri, "tătarii negri". Pe turcii osmanlâi, domnia românească îi privește ca pe niște călăreți războinici veniți după pradă. Cu totul alta este relația cu Bizanțul-așa îngustat, micșorat și decăzut cum era, acolo se afla "împăratul" creștin, sălașul ortodoxiei. Orice semn de prietenie al lui este considerat de domnii munteni o mare cinste, ca o întărire, o consfințire, superioară față de cea a regelui Ungariei. Dar, în plus, acolo, la Bizanț, se află pe lângă împărat, patriarhul ortodox, acela care, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interpretări istorice, în AIIN 1, 1945, p. 55-148. Idem, Contribuțiuni la istoria colonizărilor din Transilvania, în AIIN 9, 1943-1944, p. 448-476. Moisescu G., Catolicismul în Moldova până la sfârșitul secolului al XIV-lea, București, 1942. Idem, Urmările schismei la români, în Ortodoxia, 1954, nr. 2-3, p. 339-364. Munteanu Alex. A., Arhiepiscopia Justiniana Prima și jurisdicția ei, în S.T., 1968, nr. 7-8, p. 441-470. Murnu G., Istoria românilor din Pind. Vlahia Mare. Studii istorice după izvoare bizantine, București, 1913. Idem, Un document despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul feudal timpuriu de la Castelu, Constanța, 1967. Rămureanu I., Mișcarea audienilor în Dacia pontică și nord-dunăreană (sec. IV-V), în B.O.R., 1978, nr. 9-10, p. 1053-1070. Idem, Mitropolia Vicinei și rolul ei în păstrarea ortodoxiei în ținuturile românești, în vol. De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 149-169. Idem, Rolul elementului românesc în creștinarea ungurilor, în B.O.R., 1980, nr. 1-2, p. 173-196. Rezachevici C., Istoria popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se vede curând eliminat. Intenționa să-și formeze propriul partid și, neputând să obțină reapariția „Calendarului”, se orientează spre „Sfarmă-Piatră”, unde i se recunoaște statutul de mentor, și spre „Porunca vremii”. Publică volumele de eseuri Puncte cardinale în haos (1936), Ortodoxie și etnocrație (1938) și elaborează Programul statului etnocratic (1937). Dictatura regală îi temperează acțiunile politice; în schimb, C. dă la lumină lucrarea de estetică Nostalgia paradisului (1940). În același an, era numit doctor honoris causa al Universității din Viena și
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
se integrează ca dovezi suplimentare ale demonstrației. De la un eseu la altul, ideația se arată a fi mai cuprinzătoare. Punctul central, veritabil nexus formativus, îl constituie faptul că singura religie revelată este creștinismul, forma sa cea mai pură constituind-o ortodoxia. În această lumină, vremurile moderne sunt „descumpănite” sau pradă haosului, întrucât de aproape două secole „titanii ateismului”, printre care se numără partizanii pozitivismului, ai darwinismului și marxismului, au provocat o „descreștinare” a păturii culte europene. Alegoria unei lupte „între Apollo
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Sensul tradiției, Spiritualitate etc.) clarifică raportul de inerență dintre național, tradițional și ortodox. Pentru C., tradiționalism înseamnă în cele din urmă „disciplina lăuntrică ce călăuzește creșterea unui neam”, „tehnica vieții lui sufletești”, care, în cazul românilor, nu poate fi decât ortodoxia. Ca urmare, el va combate vehement îndrumările de „europenizare”, ce postulau absența unei „tradiții” naționale, precum și o funciară ireligiozitate a poporului român. Pe de altă parte, sunt prezentate cu patos rar exemplele pozitive (N. Bălcescu, G. Coșbuc - „poetul rasei noastre
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
pe evanghelia creștină, excluzând deci crima, violența în genere. Contribuție majoră la constituirea „gândirismului”, eseurile lui C. pregătesc terenul și pentru o abordare mai sistematică. Sub un anume aspect, Nostalgia paradisului este prezentarea unei doctrine privind arta și cultura, în conformitate cu ortodoxia. Însușindu-și de la Dionisie Areopagitul ideea „modului teandric” (exprimată liric deja în poemul Iisus prin grâu), autorul interpretează ivirea operei artistice ca participare a omului la creația divină: în om există Dumnezeu și acesta lucrează prin brațul omenesc. Chipul divin
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
literaturii bisericești și religioase moderne, îngr. Pandele Olteanu și Ion V. Georgescu, București, 1933; Puncte cardinale în haos, București, 1936; ed. îngr. Magda Ursache și Petru Ursache, pref. Petru Ursache, Iași, 1996; ed. îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1998; Ortodoxie și etnocrație, București, 1938; ed. îngr. și pref. Constantin Schifirneț, București, 1997; Irineu Mihălcescu, omul și opera, București, 1939; Nostalgia paradisului, București, 1940; ed. pref. Dumitru Stăniloae, postfață Magda Ursache și Petru Ursache, Iași, 1994; Lupta pentru spiritul nou, vol
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
După ocuparea Basarabiei de sovietici, în 1944, se refugiază în dreapta Prutului, unde slujește ca preot la Panaghia, în județul Dolj (1945-1947), Ideciu de Jos (1948-1952) și Luieriu, în județul Mureș (1953-1971), și la București (1972-1975). Colaborează la „Biserica Ortodoxă Română”, „Ortodoxia”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Axa preocupărilor literare ale lui C. o constituie studiul îndelungat al personalității lui Gala Galaction, profesorul său preferat, față de care manifestă un veritabil cult. Lucrările despre maestru au o valoare exclusiv documentară. C.
CUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286582_a_287911]
-
este descriptivă, adesea convențional lirică și (în absența simțului critic) dublată de admirația nediferențiată, nivelatoare. Informația istorico-literară este însă remarcabilă și prezintă încredere. De aceeași natură sunt contribuțiile privitoare la Tudor Arghezi (în ipostază de monah și de comentator al ortodoxiei românești) și Al. Mateevici. A alcătuit culegeri din opera lui Galaction (articolele despre Eminescu, publicistica de călătorie, memorialistica, scrierile despre Basarabia). O postfață la „amintirile din gulag” ale preotului Vasile Țepordei desfășoară istoria pe scurt a Basarabiei culturale interbelice și
CUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286582_a_287911]
-
sunt totdeauna călduți, poporul român este un popor orizontal, vegetativ, „înțelept din lipsa de curaj și de afirmare”. C. este și el, ca toți din generația sa, împotriva zeflemelei și, în genere, detestă „blestemul balcanic”. Nu pune preț nici pe ortodoxie, pentru că ea ne-a închis în noi înșine și ne-a vegheat tăcerea în istorie. Creștinismul nostru este de nuanță pastorală și, zice moralistul, chinul românului este să-l pui să construiască o catedrală. Cât privește satul, lăudatul sat românesc
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
anul 1989; c) Motive de ordin cultural Și religios: toate cele Șase țări s-au aflat în contact cu numeroase imperii (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul Prusac), care Și-au lăsat amprentele asupra culturii locale; predomină religia creștină (ortodoxia în România Și Bulgaria, catolicismul în Republica Cehă, Slovacia, Polonia Și Ungaria) (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/index.html, accesat la 13.06.2012); d) Motive de ordin economic: toate statele au trecut printr-o tranziție de la o
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
nimicnicia ființei („...că omul, în lumea aceasta, șade între viață și moarte”) și accentele de conștiință tragică a limitărilor și constrângerilor istorice, politice, resimțite de principele unei țări mici. Parabolelor și metaforelor biblice, ecourilor din opere ale Sfinților Părinți ai ortodoxiei (Hrisostom) li se alătură simboluri (inorogul) și mici ilustrări narativ-plastice ale „sfătuirilor”, ca în cărțile populare, din care ele și vin (Fiziologul, Alexandria, Varlaam și Ioasaf), inserții de imaginar oriental, recursul, de asemenea dătător de culoare, la un fond paremiologic
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
viitor mai fericit”. Programul seriei noi, intitulat Continuare peste ani, semnat de Timotei Seviciu, episcopul Aradului, arată că B. și ș. se dorește a fi în condițiile actuale un organ special pentru cultivarea ideilor și principiilor religioase și morale ale ortodoxiei. Revista a privilegiat aspectele diverse ale organizării vieții religioase, dar a manifestat interes particular și pentru studiile de pedagogie și psihologie, găzduind, printre altele, o seamă de lucrări ale lui Petru Pipoș. B. și ș. a răspândit în Ardeal noutățile
BISERICA SI SCOALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285748_a_287077]
-
teoretice și, în general, au ajuns la rezultate diferite sub raportul politicilor de dezvoltare economică. Însă, datorită referirii generale la microeconomia neoclasică, cercetările lor au fost încadrate în sintagma „Economia politică neoclasică”. Cumva, ideile neoinstituționaliștilor sunt apropiate de cele ale „ortodoxiei” economice, cel puțin în privința creșterii și dezvoltării. Oricum, statul nu mai este antreprenorul general și dirijorul procesului de dezvoltare economică. Imperfecțiunile pieței nu mai sunt corectate de guvern, ca în Economia dezvoltării. Adesea, imperfecțiunile politice sunt mai ineficiente decât imperfecțiunile
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
va fi generat local sau atras din străinătate, iar dacă terenul este un factor rar, alimentele vor fi obținute prin cultivarea lui intensivă sau prin exportul altor bunuri”. Din nefericire, Bauer a fost una din puținele voci dizidente față de corul “ortodoxiei” dezvoltării, care, cel mai adesea, a căutat explicații credibile pentru politicile recomandate și nu politici adecvate pentru factorii ce propulsează progresul economic și social. Determinismul este încă o caracteristică a majorității studiilor despre dezvoltarea economică. Dacă în primele două decenii
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]