2,829 matches
-
produce mai repede decât la metoda Orleans. Oțetul din alcool poate fi considerat ca un produs finit, însă nu este comercializabil deoarece are un miros dezagreabil și un gust înțepător și îmbătător datorită prezenței de aldehide, acesta dispare fie prin oxidare, fie prin evaporare.
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
de ARN polimerază I și II și, stimulând sinteza de proteine. De asemenea, T crește viteza de degradare a proteinelor. T potențează efectele receptorilor β-adrenergici asupra metabolismului glucozei, stimulând degradarea glicogenului în glucoză și sinteza glucozei în gluconeogeneză. T stimulează oxidarea și eliminarea colesterolui, și crește numărul de receptori LDL, stimulând lipoliza. T crește frecvența cardiacă și forța de contracție, crescând debitul cardiac, prin creșterea numărului receptorilor β-adrenergici în inimă. Acest lucru duce la creșterea tensiunii arteriale sistolice și scăderea tensiunii
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
pori cu o soluție de acid clorhidric, prin electroliza. Aliajul dóre care conține un amestec de aur și argint este turnat în lingouri într-un cuptor electric. Cianură de sodiu este neutralizata, înainte de a părăsi uzina, printr-un procedeu de oxidare. În urma procesului, concentrația de cianură se reduce la 5-7 mg/l, sub limita maximă impusă de legislația din România și de cea din Uniunea Europeană. După neutralizarea cianurii, sterilul de procesare va fi depozitat într-un iaz de decantare, în spatele unui
Roșia Montană Gold Corporation () [Corola-website/Science/322132_a_323461]
-
al elementelor. Are și denumirea eka-franciu. Fiind în sistemul periodic situat sub metalele alcaline, ununenniul ar putea avea proprietăți asemănătoare cu ale franciului sau cesiului și ar putea fi foarte reactiv cu apa și cu aerul. O probabilă stare de oxidare este 1. Masa atomică relativă este 316. Prima tentativă de sinteză a ununenniului a fost avut loc în 1985, când s-a încercat bombardarea unui atom de einsteiniu (cu 254 de ioni) și de calciu (cu 48 de ioni) la
Ununenniu () [Corola-website/Science/322212_a_323541]
-
Hidrogenaza este o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
de oxidare a hidrogenului molecular (H), după cum se poate observa mai jos: Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CHCOCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii "c" și citocromii "c" pot juca
Hidrogenază () [Corola-website/Science/329902_a_331231]
-
sau animală, ultimele fiind în general spontane unei densități mai crescute de microorganisme. În aprecierea poluării apei o semnificație deosebită o prezintă creșterile bruște ale valorilor materiei organice, ceea ce ridică intervenția unei poluări. Substanțele organice din apă se determină prin oxidarea materiei organice cu oxidanți KMnO4 sau K2CrO7. Cantitatea de substanțe organice din apă se exprimă din consumul chimic de oxigen de (CCO), care reprezintă cantitatea de oxigen necesară oxidării substanțelor organice în prezența unui oxidant puternic. Cantitatea de oxigen echivalentă
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
ridică intervenția unei poluări. Substanțele organice din apă se determină prin oxidarea materiei organice cu oxidanți KMnO4 sau K2CrO7. Cantitatea de substanțe organice din apă se exprimă din consumul chimic de oxigen de (CCO), care reprezintă cantitatea de oxigen necesară oxidării substanțelor organice în prezența unui oxidant puternic. Cantitatea de oxigen echivalentă cu consumul de oxidant se mai numește și oxidabilitate. Rezultatul determinării oxidabilității se exprimă în mg echivalent oxigen cu conținutul de oxidant la un litru de probă. În practica
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
KMno4 rămas în exces; lichidul se va decolora complet și în soluție va rămâne un exces de acid oxalic; proba decolorată se titrează cu KMno4 până la apariția unei colorații roz palid persistentă. Cantitatea titrantului reprezintă cantitatea de KMnO4 consumată la oxidarea substanțelor aflate la cele 100 ml de probă. Efectuarea calculelor : mg KMnO4 \l = [ (n+m)* f - n2 ] * 0,316*1000\v unde : n - cantitatea de KMnO4 adăugată inițial în probă n1- KMnO4 folosit la titrarea probei n2 - acid oxalic adăugat
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
analizat pentru a exprima rezultatul în mg de oxigen la litru se înmulțește rezultatul cu 0,25 (echivalentul de oxigen într-un mg de KMno4) În situațiile în care apa prezintă un conținut de cloruri de peste 300 mg la litru oxidarea substanțelor organice se face după aceleași principii, dar în mediul alcalin.
Consumul chimic de oxigen () [Corola-website/Science/328163_a_329492]
-
prin ardere. Astfel Khnum, zeul-olar l-a creat pe om. Cele mai multe obiecte din ceramica fabricate în Egipt erau din lut brun roșcat, care era omniprezent, și se numea nămol. Culoarea roșie a produsului obținut era rezultatul compușilor de fier prin oxidare. Marna albicioasa pe de altă parte, era un amestec de argilă și var, găsită doar în câteva locuri din Egiptul de Sus . Vasele și oalele de ceramica erau pictate și modelate. Lămpile din ceramică erau utilizate pentru iluminare, fiind umplute
Meșteșugurile în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/330595_a_331924]
-
atom de oxigen. Două exemple tipice de anhidride acid organice sunt: anhidrida maleică și anhidrida ftalică. Anhidridele acide sunt obținute industrial prin diverse metode. Anhidrida acetică este produsă în general prin carbonilarea acetatului de metil. Anhidrida maleică este produsă prin oxidarea benzenului sau a butanului. Majoritatea metodelor utilizate în laborator au la bază deshidratarea acizilor corespunzători anhidridelor. Condițiile de reacție variază de la acid la acid, dar în general agentul deshidratant folosit este pentoxidul de fosfor: Clorurile acide sunt de asemenea precursori
Anhidridă acidă () [Corola-website/Science/331964_a_333293]
-
Oxidul de cupru (II) este unul dintre oxizii cuprului. Este un compus anorganic cu formula chimică CuO, constituit dintr-un atom de cupru cu stare de oxidare maximă și unul de oxigen. Este un solid negru cu structură ionică ce se topește la temperaturi mai mari de 1200 °C cu pierdere de oxigen. Se poate obține prin sinteză, prin încălzirea cuprului în aer: deși în acest caz
Oxid de cupru (II) () [Corola-website/Science/331979_a_333308]
-
Trioxidul de seleniu este un compus anorganic cu formulă SeO. Este un solid alb, higroscopic. Este de asemenea un agent oxidant și este un compus notabil pentru că reprezintă un precursor pentru compușii seleniului în starea de oxidare +6. Trioxidul de seleniu este greu de obținut deoarece este instabil și trece în dioxidul de seleniu: A fost preparat în diverse moduri, în ciuda faptului că dioxidul nu arde în condiții normale. Una dintre metode implică deshidratarea acidului selenic anhidru
Trioxid de seleniu () [Corola-website/Science/332017_a_333346]
-
proces prin care se fixează carbonul, dar în absența energiei solare. Organismele care cresc fixând carbon se numesc autotrofe. Autotrofele includ organismele fotoautotrofe, care sintetizează compuși organici folosind energia soarelui, și organismele litoautotrofe, care sintetizează compuși organici folosind energie din oxidare inorganică. Organismele heterotrofe sunt organismele care cresc folosind carbon fixat de organismele autotrofe. Compușii organici sunt folosiți de organismele heterotrofe pentru producerea de energie și pentru contrucția componentelor celulare. Aproximativ 258 de miliarde de tone de dioxid de carbon sunt
Fixarea carbonului () [Corola-website/Science/334369_a_335698]
-
glicerică") este o monozaharidă, din categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea structurilor monozaharidelor.
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
de către mamifere duce la reacții ale acestuia cu compușii prezenți în membrana pleurală și declanșarea unei cascade de efecte patologice. Saul Green pleda pentru capacitatea ozonului de a oxida endogen componenții sanguini și țesuturile umane, din moment ce ozonul este capabil de oxidarea compușilor organici în mediul atmosferic. Introdus prin perfuzie ozonul produce specii reactive ale oxigenului sau radicali liberi. Supraabundența acestora, este cunoscut, cauzează stress oxidativ și deteriorări celulare și este implicată în dezvoltarea unor boli degenerative. Niveluri mari ale ozonului inhalat
Ozonoterapie () [Corola-website/Science/332665_a_333994]
-
alterarea sulfurilor de cupru. Are culoarea verde-închis de smarald și luciu sticlos. Are o duritate medie de 5 pe scara Mohs. Este solubil în acid azotic și acid clorhidric. ul este un mineral rar care se găsește în zonele de oxidare a depunerilor de cupru. În cantități mai mari se găsește în Kazahstan, Namibia, Republica Democrată Congo, Chile, Peru. În România se întâlnește mai ales în zona localității Băița din județul Bihor. Cele mai frumoase eșantioane pot fi confundate cu smaraldul
Dioptaz () [Corola-website/Science/332888_a_334217]
-
În mod specific, îmbătrânirea este caracterizată și se crede a fi cauzată de "instabilitatea genomică, uzura telomerilor, modificările epigenetice, pierderea de proteostasis, dereglarea senzorului de nutrienți, disfuncția mitocondrială, maturitatea celulară, de epuizarea celulelor stem și de modificare comunicării intercelulare." Daunele oxidării conținutului celular, provocate de radicalii liberi, se crede că contribuie la îmbătrânire, de asemenea. Longevitatea maximă dovedită a unui om este de 122 de ani, în cazul Jeannei Calment, care s-a născut în 1875 și a murit în 1997
Prelungirea vieții () [Corola-website/Science/333263_a_334592]
-
în apă și se ionizează în procesul de disoluție: Bicromatul de potasiu este un agent oxidant. Ecuația de reducere parțială este următoarea: În chimia organică bicromatul de potasiu este un oxidant ușor comparativ cu permanganatul de potasiu. Este utilizat pentru oxidarea alcoolilor. Bicromatul de potasiu transformă alcoolul în aldehide sau acizi carboxilici dacă este încălzit prin reflux. Alcoolii secundari sunt convertiți în cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
chimia organică bicromatul de potasiu este un oxidant ușor comparativ cu permanganatul de potasiu. Este utilizat pentru oxidarea alcoolilor. Bicromatul de potasiu transformă alcoolul în aldehide sau acizi carboxilici dacă este încălzit prin reflux. Alcoolii secundari sunt convertiți în cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
de potasiu. Este utilizat pentru oxidarea alcoolilor. Bicromatul de potasiu transformă alcoolul în aldehide sau acizi carboxilici dacă este încălzit prin reflux. Alcoolii secundari sunt convertiți în cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona nu prezintă această schimbare de culoare deoarece nu mai poate fi oxidată iar soluția
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
reactivul Tollens, reactivul Fehling și reactivul Millon. Un reactant este substanța care ia parte la o reacție chimică. Într-o reacție pot intra unul sau mai mulți reactanți. De exemplu, la reacția de descompunere termică participă un reactant, iar la oxidarea magneziului doi reactanți:
Reactiv () [Corola-website/Science/336766_a_338095]
-
Ciclohexanona este un compus organic cu formula (CH)CO. Este un compus ciclic format din șase atomi de carbon, conținând și o grupă carbonil de tip cetonă. Cu timpul, probele de ciclohexanonă devin galbene, din cauza oxidării. Este slab solubilă în apă și miscibilă în solvenți organici comuni. Miliarde de kilograme de ciclohexanonă sunt produse anual, în majoritatea cazurilor ca precursor pentru nailon. Majoritatea cantității de ciclohexanonă produsă este consumată ca și precursor pentru nailon de tipul
Ciclohexanonă () [Corola-website/Science/336805_a_338134]