3,713 matches
-
un an de pauză din cauza bolii, și nici că ar putea fi mai rău. Cadavrul lui David Reid, În vârstă de patru ani, este descoperit Întrun șanț de scurgere, sugrumat, mutilat și mort demult. Și este doar primul. Un criminal pândește În Orașul de Granit, iar presa locală cere răspunsuri la sângele vărsat. Dacă nu era de ajuns, Logan trebuie să facă față unui nou șef, inspectorul Insch, care nu suporta de nici un fel idioții și pentru care toți erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se simtă bine-venit. Trebuia să fie o petrecere! Îl găsise pe Richard Erskine. Viu! Logan puse capăt serii după doar două halbe și-o porni spre casă, via cel mai apropiat magazin de cartofi prăjiți. Nu văzu Mercedesul gri-Închis care pândea sub becul din fața apartamentului său. Nu-l văzu nici pe bărbatul bine-făcut care coborâse de pe locul șoferului și-și trăsese o pereche de mănuși de piele. Nu-l văzu cum Își troznește degetele cât timp Logan ținea În echilibru Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru spectacol, iar Insch avea pe față cea mai bună grimasă diabolică a sa. Titlul anunța: „INSPECTORUL FACE PE PROSTUL, ÎN TIMP CE COPIII NOȘTRI MOR“. — O, Doamne. Sub fotografie scria: „OARE PANTOMIMA CHIAR E MAI IMPORTANTĂ DECÂT PRINDEREA UCIGAȘULUI PEDOFIL CARE PÂNDEȘTE PE STRĂZILE NOASTRE?“ Colin Miller lovește din nou. În dreptul chiuvetei, citi cum inspectorul „se foise pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard Erksine“. Și restul articolului o ținea tot așa. Miller Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vinovată. Poate fi orice de aici. Spuse ultima bucată de frază privindu-l direct pe Logan. Oricine. Insch se gândi, cu o figură Întunecată și distantă. — L-am fi putut prinde, spuse În cele din urmă, sigilând plicul. Am fi pândit locul și s-ar fi Întors. Napier continuă să-l fixeze pe Logan. — În orice caz, oftă Insch, strecurând plicul maro plin cu bani Într-un buzunar interior. Mă scuzați, domnule inspector, autopsia e la nouă. Doar nu vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iradiind o lumină indescriptibilă ... Valea incertă Am văzut în drumul meu cum în lumea amestecată în umbre și raze de lumină se ducea o luptă permanentă între forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns, neprevăzut și dezastruos, pândind cu răutate și ură de-a lungul drumului, apare prin diverse personaje pe care le-ar folosi ca să-și întindă stăpânirea asupra binelui. În negativul său nemăsurat, întunericul a distrus deja din natură, a pustiit și a lovit de multe
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
sigur că exprimă simțămintele tovarășilor săi: — Tiberius e în deplinătatea forțelor sale, și ne rugăm zeilor să-l țină așa vreme de mulți ani. Prezența lui este însă necesară la Roma, iar noi ne temem de primejdiile care l-ar pândi în Orient. Atunci până și cei mai neatenți dintre populares înțeleseră că discuția era dirijată spre niște hotărâri deja luate; nimeni nu îndrăzni să intervină. Tiberius le mulțumi senatorilor pentru grija lor și sugeră: — Omul care va restabili ordinea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu adevărat singurul vinovat? Iar dacă era un asemenea monstru, de ce îl cinsteați fără să vă răzvrătiți? Și câtă încredere poate avea astăzi Roma în vorbele voastre? Optimates nu se sinchiseau de neliniștile lui; ei vedeau numai primejdia care-i pândea. În câteva ore, atitudinea tânărului Împărat se schimbase îngrijorător. Sinceritatea lui imprudentă și îndurerată îi înspăimânta, deoarece cu un singur cuvânt putea dezlănțui enorma putere militară, cohortele pretoriene aflate de cealaltă parte a ușii, legiunile din toate provinciile și violenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să se comporte? De ce să nu fie și invers, dar, de fapt, acest lucru se Întâmplă numai În proza tradițională, căci eu nu am habar de ceea ce vrea să Întreprindă acest personaj, eu doar stau În umbra lui și Îl pândesc; inițiativa toată Îi aparține, eu nu fac altceva decât să-l descriu, sunt un nemernic de descriptor), acum se mișcă puțin printre cărți (nu se Îmbracă În costumul lui Monte Cristo, nici În cel al lui Sherlock Holmes; nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
privirea, colțul perdelei cade brusc și nu văd decât mâna uscată cu degete negre ce o ține. De la o casă la alta, ceremonialul acesta fantasmatic de umbre se repetă, din orice ochi de fereastră cineva mă fixează, mă urmărește, mă pândește, așteaptă să mă... Mă sperii deși e miezul zilei; e lumină diurnă, dar mă sperii, Încerc să grăbesc pasul, vreau să ies din zona labirintică periculoasă, intru În panică. De la Colțul Bărăției, mă strigă Bazil: „Ce faci, nu vii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Are dreptate. Mă ridic lihnit din boemă și alerg curios spre Clipă. (revelion) Spre miezul nopții am, la un moment dat, o stare de neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mă ridic lihnit din boemă și alerg curios spre Clipă. (revelion) Spre miezul nopții am, la un moment dat, o stare de neliniște; mă enervează brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
secundă după această Întâlnire absolută, unică, irepetabilă. Depășită fiind prima zguduire, dată de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de contactul nostru magnetic, nu aveam curajul să mă apropii prea tare de ea; mă opream să privesc În vitrina librăriei, ca și cum doar cărțile contau pentru mine. O pândeam Însă cu ochi necruțător, tăind o dâră incandescentă În aer; mă pândea și ea cu coada ochiului, acel ochi dilatat de mongoloidă În care se perindau cortegii de fauni și nimfe alergându-se, alergându-ne, alegându-mă doar pe mine, deși nu lăsa să se vadă acest lucru. Un tur de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
corpului dat În pârg, Își etalează urnele vaginale fără a le feri de ochiul hulpav al faunilor, dând târcoale prin crângul vieții; În profunzimea imaginii, o ceață transcendentă filtrează drumul lui Orfeu, pornit către propria-i oglindire În ochii bacantelor pândind din tufișuri lacome; dacă iei vederea și o Întorci invers, fără să ții cont de direcția normală de privit, ți se propune o pajiște ciudată, unde iarba crește deasă și Înaltă, sistematizând spațiul, comprimându-l În hățișul de buburuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se oprea respirația de Încordarea cu care urmăream palpitul ochilor, pândind cea mai imperceptibilă tresărire sau umbră ce ar fi traversat imponderabilul câmp magnetic. Nu ne interesa deloc corpurile noastre, iată ceea ce era esențial, ne renegam În partea auxiliară, ce nu putea fi transformată În fluidul văzului. Este straniu că experiența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îmi dispăruse. Scăldatul În Olt transcrie un ceremonial. Acesta Începea cu o stare de nerăbdare, un fel de furnicătură a corpului ce mă prindea cu câteva zile Înainte; era imposibil să se mai Înțeleagă cineva cu mine, deveneam de nerecunoscut, pândind o după-amiază când mama nu era acasă. Ea nu m-a lăsat niciodată să mă duc la Olt, nici după ce știa că ajunsesem un excelent Înotător. Atunci, mă alipeam unui grup numeros de băieți mai mari sau mai mici, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obrajilor, care, odată, Încep să se umfle de un aflux de sânge În surplus, ca un semn acuzator al nerușinării. Am devenit un maniac: Îi dau drumul să plece foarte puțin timp de acasă, mă uit la ceas și o pândesc să văd dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
decât aceasta. Ce se Întâmpla? Îi spusesem lui E. că aici am fost fericit patru ani, cei mai frumoși ai vieții și ea era extrem de curioasă să cotrobăie În intimitatea acestui spațiu secret al formării mele. Era foarte atentă, Îmi pândea orice gest, mă privea cu tandră ironie, astfel că mă simțeam ca și personajul de roman, care știe că este personaj de roman; aveam trac, mă comportam nefiresc; mă bâlbâiam, Îmi era frică să nu fiu prins cu o boroboață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o strivesc, s-o stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași curiozitate filosofică; am descoperit gaura largă cât să introduc mâna mea cu pumnul strâns, am introdus-o, nu m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oglindă, fără să mai articulez nici un cuvânt. Rămăsesem mut de frică. Mama m-a luat de mână și m-a dus după oglindă, unde am descoperit-o ascunsă pe sora mea. Nu m-am mai jucat cu ea o săptămână. Pândeam momentul când ea se ducea la joacă, cu alte fetițe, și atunci mă proțăpeam imediat Înaintea oglinzii; mă fixam În ochi și stăteam așa nemișcat cât mai mult, ca să văd dacă pot să intru În ramă, În locul celuilalt. Aveam Încredințarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pernă să-l continui, dar nimic; sunt treaz, nimic nu se Întoarce, aud pendula bătând bang-bing, bang-bing, e ora două. (noaptea) Îmi opresc orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
obrajii albi; vinișoarele albastre de la tâmple Îi tremurau vizibil, se bâlbâia ușor; a inventat o privire a ei când voia să mă cheme aproape (atunci, privea altfel spre mine; eu simțeam această nouă nuanță, fiindcă nu făceam altceva decât să pândesc acest semnal), mă căuta cu ochii din fundul clasei sau din față; din locul În care mă aflam, o căutătură directă, penetrantă, tăioasă, ce mă scula din amorțeala așteptării, mă trezea din indolența clipei; ochii ei negri mă străbăteau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]