3,706 matches
-
îi asociem secvența ceva mai bine cunoscută a existenței lui mundane. Altfel spus, în orizontul de interes al problemei noastre, o abordare semiotică a situației de "comunicare mincinoasă" este posibilă și necesară la nivelul omului căzut deja în viciul "interacțiunii păcătoase". Ea concretizează intenția unei introduceri la o "teorie generală" a minciunii 21, în orizontul căreia lucrarea sociologului J. A. Barnes s-ar putea înscrie ca o contribuție de referință. Dacă în exercițiile sale intelectuale omul a conceput o axiologie menită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3.1. MINCINOSUL, OM AL TUTUROR TIMPURILOR O expresie generalizată a condiției "păcătoase" a ființei umane o reprezintă cunoscuta sentință "Errare humanum est", ale cărei ecouri le întîlnim în "Antigona" lui Sofocle, în "Controversele" lui Seneca sau în "Filipicele" lui Cicero. Justificarea acestei situații de "normalitate" umană este însoțită cel mai adesea de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adaosurile sau pierderile de sens de la o generație la alta, pe de altă parte. 12 Ne amintim cuvintele lui Iisus adresate inimii și minții omenești: "Fiți nevinovați ca porumbeii și înțelepți ca șerpii". 13 Tentația de a interpreta în termeni "păcătoși" textul biblic este favorizată, printre altele, de existența unei capcane care îl pîndește deopotrivă pe înțeleptul erudit cum a fost, bunăoară, Origene sau pe lectorul de rînd: capcana "înnecării în marea Scripturii", respectiv capcana pervertirii semantice a spiritului biblic prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt banale și obosite. Dar pentru habotnicii regulilor haiku-ului ele ar fi de-a dreptul afurisite. Și totuși, cine are gustul format pentru micul poem nipon va sesiza că ele nu sînt nici vreun ornament expirat și nici vreo păcătoasă și frivolă podoabă. Prispa cu greieri În toamnă vara fiind desigur trecută este locul În care s-a pripășit nostalgia, locul unde o ființă tomnatecă Își petrece serile. Exuberanța verii s-a restrîns acum la acest cîntec fragil, sfielnic, cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
oscilare nu este oare o înțelepciune? În fața Imaginii, agnosticul nu va fi niciodată destul de creștin. Occidentul are geniul imaginilor fiindcă, în urmă cu douăzeci de secole, în Palestina a apărut o sectă evreiască eretică având geniul intermediarilor. Între Dumnezeu și păcătoși, ea a intercalat un termen de mijloc: dogma Întrupării. Așadar un trup putea fi ce scandal! "tabernaculul Sfântului Duh". Având un trup divin, el însuși materie, acesta putea prin urmare să aibă imagine materială. Hollywood-ul de aici se trage, prin intermediul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Eva a dat crezare ochilor, șarpele a fermecat-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă, blestemul îndobitociților. Nu vă prosternați în fața impulsivei, turbulentei, prea înflăcăratei. Babilon-târfa e plină de provocări audiovizuale împotriva Adevărului rece al Scripturii. Vrăjitoarea farmecă momind, aspiră ca o ventuză, înmoaie și învăluie semnul viril și abstract într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu acea talking-cure constând în ordonarea unor senzații încâlcite și obscure pe un lanț narativ de mituri identificabile? Este sigur că relicva care vindecă, acel ex-voto care binecuvântează, trompe-l'œil-ul care reînsuflețește, Veronica, a cărei privire îl mântuiește pe păcătos, presupun și din partea privitorului un act de încredere, o adeziune prealabilă și neexprimată în cuvinte. Să nu uităm versiunile mai puțin fericite ale eficacității simbolice, care umplu gazetele. "Le Père Lebrun", astfel era numit în Haiti supliciul gulerului, practicat în timpul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mașini de văzut să-i facă pe operatorii ei să basculeze de la cea mai mare credibilitate la cel mai mare discredit, într-o clipă, iar pe noi, telespectatorii, de la încântare la dezgust. Dumnezeu sau diavol, mântuire sau damnare, sfântă sau păcătoasă, nu acestei sfâșieri nevrotice destinau originile ei religioase imaginea artificială din Occident? Ca și cum Părinții bizantini de la Conciliul Niceea II și-ar continua disputa în fața micului ecran, balansându-ne ad vitam aeternam de la o extremă la alta, între teza homo a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
legați și fără voia lor? Nici unul nu face așa, căci un asemenea fapt este al celui ce batjocorește. Dumnezeu trimite fără voie în gheenă, însă în Împărăția Cerurilor cheamă pe cei ce vor. În focul cel veșnic el trimite pe păcătoși legați și văicărindu-se, însă când este vorba de miile de bunătăți, nu așa; fiindcă dacă firea celor buni nu este așa încât ei să alerge spre ele de bunăvoie și să cunoască harul cel mare, apoi atunci sila întrebuințată cu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
apostolic ce spune: << Dar având același duh al credinței, precum este scris>>; și la <<Crezut-am, pentru aceea am grăit... >>, 4, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 270) „Slăbănogul pogorât prin acoperiș (Lc. 5, 19) este păcătosul mustrat de credincioși pentru Dumnezeu și care primește iertarea pentru credința acelora”. (Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească , cap. 131, în Filocalia..., vol. I, p. 247) „... cel ce crede, chiar dacă nu va dobândi aici ceea ce caută, poate din negrijă, sau din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm 182 de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm de jos / Și ce-i pe el, nesățioasei mări / I-a poruncit să-i lepede aici, / Pe-o insulă pustie; între oameni / N aveți ce căuta. V-am scos din minți - / V-a mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de pe cruce, iar noi crezând în El sănu pierim ci să avem viață veșnică (Ioan 3, 16). Psalmistul îl fericește,ca din partea lui Dumnezeu, pe bărbatul credincios care nu umblăîn sfatul celor nelegiuiți și nu se oprește pe calea celor păcătoși(Psalm 1, 1). Comentând acest text un exeget modern subliniază căomul credincios se va bucura de fericirea veșnică pentru lucrurile(se subînțelege, rele) pe care nu le face, pentru locurile pe care nu lecercetează, cărțile pe care nu le citește
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
acolo va fi și sluga Mea” (Ioan 12,26). Neurmarea Sa ar însemna rămânerea „afară” (Ioan 12, 31) și arduce la pierderea acestei asemănări: „De cel ce se va rușina de Mineși de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și FiulOmului se va rușina de el, când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinții îngeri” (Marcu 8, 38). Aceste cuvinte pătrunzătoare nu i aumișcat pe cei ce erau ca Iuda, ca o dovadă că „nimeni nu poate slujila
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
zăpada le voi face” (Isaia 1, 18). Dumnezeu a venit în Hristos cu„Lumina care luminează în întuneric” (Ioan 1, 5) în mod relevant șicatalizator, așa cum s-a văzut în cazul întoarcerii lui Zaheu (Luca 19,2-10) și a femeii păcătoase (Luca 7, 36-50). Această „slujire a împăcării” (2 Corinteni 5, 18) a dat-o Bisericii, care o face cunoscută „prinarătarea adevărului față de orice conștiință omenească înaintea luiDumnezeu” (2 Corinteni 4, 2); „Dumnezeu este Lumină și nici unîntuneric nu este în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ai dat celor ce se tem de Tinesemn, ca să fugă de la fața arcului” (Psalm 59, 4); „Voia lui Dum-nezeu este sfințirea voastră” (1 Tesaloniceni 4, 3-4); „În sfințenieeste calea Ta” (Psalm 76, 13); „Veți vedea deosebirea dintre cel dreptși cel păcătos, dintre cel care slujește pe Dumnezeu și cel care nu-Lslujește” (Maleahi 3, 18); „Și va răsări vouă, celor ce vă temeți denumele Meu, Soarele dreptății...” (Maleahi 3, 20). Această biruință prin Jertfa și Învierea lui Hristos este arătată înrugăciunea liturghisitorilor
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
moartea sufletească și fizică) și moartea veșnică(la cei pe care moartea biologică i-a aflat în păcate grele și nepocăite), asceții filocalici fac referire la o moarte a celor drepți și o moarte care îi află nepregătiți pe cei păcătoși. Starea în care ne aflăm înmomentul morții este capitală pentru veșnicie și, din acest motiv,întreaga spiritualitatea ortodoxă ne recomandă să pregătim acestmoment, prin fapte bune și prin pocăință, „cât este ziuă” (Ioan 9, 4),adică din timpul vieții în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
atunci când viețuirea în ea nu va mai puteaoferi nimic, fie pentru că s-au epuizat toate posibilitățile de înmulțire a cunoașterii lumii deși de tot mai nobilă comportare a omuluiîn acest cadru mărginit, fie pentru că, printr-o tot mai grozavă decădere păcătoasă a celei mai mari părți din oameni, ordinea nu va maiputea fi restabilită și o dezordine tot mai prelungită va face imposibilă continuarea unui astfel de progres”<footnote Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, ediția a II-a, EdituraOmniscop
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
13) Această introducere în joc a milei și a fricii creează catharsisul. Termenul grecesc, compus din prepoziția cata (în vederea) și din verbul airo (a lua, a ridica, a exalta), îmbracă trei accepții. Conform primului sens, medical, înseamnă "purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Varvara, poznașa notiță din telegrama prin care Trilifia informa mitropolia în legătură cu incidentul din mânăstire, are un conținut trunchiat, care produce în rândul destinatarilor nedumerire și îngrijorare și provoacă dezbateri interminabile pe marginea interpretărilor posibile. Succinta știre redată sofistic astfel: "Tănase Păcătosul găsit spânzurat maica Varvara"144, ridică întrebări juste: Cine este Tănase? De ce i se zice Păcătosul? Cine pe cine a ucis? Tănase pe Varvara sau invers și mai ales, de ce? Confuzia e dusă la extrem de ziarul local, în care, un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
conținut trunchiat, care produce în rândul destinatarilor nedumerire și îngrijorare și provoacă dezbateri interminabile pe marginea interpretărilor posibile. Succinta știre redată sofistic astfel: "Tănase Păcătosul găsit spânzurat maica Varvara"144, ridică întrebări juste: Cine este Tănase? De ce i se zice Păcătosul? Cine pe cine a ucis? Tănase pe Varvara sau invers și mai ales, de ce? Confuzia e dusă la extrem de ziarul local, în care, un alt "Caracudi", tipărește un anunț conform căruia: "Tânărul Athanasie Pakatos, mare angrosist din Brăila sau Galați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Varvara. Toate încercările de a-l readuce la viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă, lipsită de "nuri care să dea prilej de aprinderi și sminteală"146
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o sălbăticiune, șî cheri înghițât di codru. Da nu faci nimănui rau!“ Și tot Fanachi mai povestea... „Fugi di oamini, di rău‟ lor fugi, șî zâci: „-Măi Fanachi, acu’ oameni îs mai răi ca jivinele pădurii!... S’apropie sfârșitu’ lumii păcătoase, măi Fanachi, ca pe vremea lui Noe, măi!“, așa zâci...!“ „A ci poati un blăstăm... ori‟i vrăjit!... Bătaia lu‟ Dumnezău îi mari!“ „Ochiul adânc șî cenușiu te țintuiești cu privirea că nu mai ai glas...!“ ... Când era mai limpede
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o dimineață, Undeva prin... Vaslui, În față La o alimentară, Privatizare a...nu’ș cui, O maidanez-comunitară Era invitată insistent, C-un cremvurști adevărat ; După ce-l mirosi în mod insolent, Cățeaua zise cu mustrare: Dămi ca până acum pastramă! Altfel, păcătoasa mea doamnă, Voi muri până-n toamnă; Comunitară...comunitară, Era maidaneză dar...rară! A văzut un oarecare român, Unul mai rău sau ...poate mai bun, L-a anunțat pe patronul-stăpân, Un tip încrezut, limitat și păgân, Ciupit de vărsat pe față
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
cal. 27 iunie 2011 Uitarea și cântecul ei de sirenă scufundat în uitare timpul lasă minutele să iasă la suprafață cercuri concentrice pe fața lumii pe fața ta apele adânci ale pierderii de sine te invită la dans cu glasuri păcătoase sirene nevăzute își văluresc pletele te țintuiești în propriile remușcări ca un ulise modern aflat întotdeauna în conflict deschis cu valurile dezmățate lumea întreagă rămâne o corabie inima stă înfiptă în vârful catargului pulsează în caz de pericol trebuie să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]