4,413 matches
-
greoi; greu; haină; Iisus; inspirație; integritate; înalt; înfățișare; de înger; întreg; înveliș; lapte; liniște; literatură; lup; marionetă; materie; mădulare; membre; al meu; mic; minunat; mîini; mînă; mîndrie; mobil; mormînt; mușchi; necesități; nemișcat; nevoie; Oana; obosit; ordonat; organ; organe; paradis; pat; pămîntesc; părăsit; pătrățele; picioare; cu piele; pierde; pierdut; plajă; plăcere; plăcut; plinuț; prezență; privire; puternic; răsuflare; rău; reușit; rîs; sacrificiu; sare; scaun; sculptata; scund; seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav; subțire; sublim
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Baza noțiunei statului este ființa caracteristică a personalității” (Eminescu, 1981, p. 129 și urm.). Statul se determină prin sine asigurându-și libertatea („Liber va să zică determinat prin sine”); dar această „ființă liberă” care este statul „e mărginită în esența ei reală, pământească”, e determinată „întru câtva de împrejurări”. Personalitatea, la rândul ei, trebuie să-și „înmulțească puterea” apelând la „puterea cea esterioară”; „omul singular” are nevoie de „puterea tuturor până la un grad oarecare. Noi ne folosim de lucrarea omenirei întregi”. Apelul la
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și acțiune care-i va aduce prestigiu și faimă. Încă de la aceste prime contacte cu realitatea satului, sociologul întrevede calea rezolvării „situației”: legi izvorând din nevoile reale ale tuturor românilor; întemeierea moralei pe „morala socială națională, populară”; întoarcerea spre „obiceiurile pământești, păzite cu sfințenie veacuri de neamul românesc de la țară”. Se ivise, credea, „necesitatea unei schimbări de tactică în chipul superficial de până acuma a reformei traiului juridic și social”. Această tactică, în concepția sa, avea să devină cunoașterea (complexă, științifică
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dar și o împlinire a omenescului, din perspectiva integrării în existențial.93 Meta-imaginea se înfățișează ca un sincretism al devenirii arhetip-mit în care oratio capătă valențele unui spațiu al reprezentărilor semantice primare: "Bună vremea, / Bună vremea, / Boierul de casă / Boieri pământești / Și sfetnici domnești! Boierul de casă / Afară să iasă / Căci cu el voim / Ceva să vorbim! Tatăl fetei: Cine sunteți dumneavoastră / Ce căutați la curtea noastră? / Spuneți de unde sunteți, / La ce-ați venit și ce vreți? Starostele: Mai încet, pe-ncetișorul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nici să vorbești, la toate să rămâi surd și mut. Acolo vei sta trei zile și, pe urmă, vei putea vorbi. Și așa ai să afli care ți-i soarta ta pe lume." 103 "Casa Morții" din basme dezleagă legăturile pământești și leagă viețile oamenilor: "Casa Morții era foarte mare și c-o mulțime de cuie în care erau atârnate câte un ghem; unele mari, altele mijlocii și unele de tot mici. Ce-s astea? întrebă ciobanul pe Moarte. Acestea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
imaginilor ce hrănesc imaginația 179. Imaginea dinamică, fiind "o realitate primordială" 180, cunoaște, în devenirea sa, manifestări multiple: astfel, "semnul aerian", bazat pe "o dinamică a dematerializării" 181, unește infernalul cu celestul, noaptea cu ziua, lumea de sus cu lumea pământescului 182, viața cu moartea, ca metamorfoză a imaginilor cer, vânt, vis, pasăre, arbore. Focul, în viziunea lui Bachelard, ia naștere tocmai din această interacțiune a contrariilor, binele și răul: "El strălucește în Paradis. El arde în Infern. El este plăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
procesual, ca structură de semnificații arhaice, prezentificate prin "gest", "muzică" și "dans", aflat într-o continuă interferență cu celelalte universalii ontologice focul, aerul, pământul. a. Nașterea La naștere, apa apare sub forma unor "praguri" existențiale care, o dată oficiate, deschid drumul pământesc al nou născutului. Fiecare moment, care precede sau urmează nașterii propriu-zise, este învestit ritualic: apa desface legăturile malefice, deschide drumurile, asigură comuniunea dintre lumile prin care omul trece și se pe-trece, purifică și sfințește, întemeiază noua viață, interzice sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
are loc imediat după naștere, "gestul" prefațând "cuvântul"; în oala nouă, moașa pregătește apa călduță, nu fierbinte și clocotită pentru ca viața lui să nu fie "neliniștită ca pa când fierbe și clocotește". În apa care face posibilă trecerea în lumea pământească se pun obiecte ritualice care prezic destinul noului născut: o rămurică de busuioc de la Ziua Crucii, bani de argint, o floare de bujor, lemnul Domnului, o bucățică de fagure de miere, una de pâine, zahăr, un ou, lapte dulce, agheazmă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind mort, în timpul cununiei, o altă femeie toarnă o doniță cu apă pe mormântul primului bărbat, "ca să-i trăiască cel de-al doilea și să stingă focul c e arde pe mort pe lumea cealaltă" 225. c. Înmormântarea Despărțirea de pământesc și reintegrarea în arhetipal este săvârșită prin apa care eliberează și primenește drumul Marii Treceri. "Apa tulbure", care apare în vis, este un semn al morții cuiva apropiat. Atât în Bucovina, cât și în Moldova, după ce omul a trecut la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la romani când, la sărbătoarea numită Caianus, vestalele aruncau păpuși ("Aragaei") în Tibru, cu scopuri magice, iar în tradiția frigiană, la mare secetă, se înmormânta imaginea de lut a păstorului Attis, îndrăgostit de zeița-mamă, Cybele.388 Ca liant între lumea pământească și lumea de dincolo, apa devine o ofrandă pentru sufletele morților, mai ales, în Sâmbăta morților sau la Moșii de Vară, de dinaintea Duminicii Mari. Peste tot în Bucovina, în sâmbăta de dinaintea Duminicii Mari, se dau de pomană, pentru primenirea morților
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
general în Ajunul marilor sărbători, mai ales în ajunul unui nou an, vatra focului devine locul în care se proorocește. Astfel, "ursita" poate fi citită într-o adevărată nuntire a apei cu focul care dezlănțuie puterile destinului, supunându-l dorințelor pământești. Fetele iau o oală cu apă neîncepută pe care o așază în vatra focului și descântă: Nu învârtesc oala, / Da-nvârtesc pe ursitul meu, / Poate-i în acest sat, / Poate-i în alt sat.../ De-i în pat, / Dă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mămuța nu ne-a cătare. După ce ne-om depărta / La soar-ne-om încredința, / La lună ne-om cununa. Este-un popă-ntre molizi / Ce cunună pe fugiți, / Este-un popă între fagi / Ce cunună pe cei dragi."79 Pentru trăinicia legăturilor pământești, nunta propriu-zisă trebuie însoțită de un ceremonial nupțial cosmic: "Soră dragă, sorioară! / Îmbracă-te-n rochioară, / Ia-ți năframa din chilie / Fă colaci din nouă grâie / Și haidem la cununie. Că tu ce mi-ai poruncit, / Frumos toate s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."90 Viețuirea antinomică dintre om și univers, bazată pe conștientizarea sentimentului de trecere și permanență, face posibilă continuitatea lumii pământești care se deschide ca spațiu de trecere între "aici" și "dincolo": "Eu mă duc, codru rămâne, / Plânge frunza după mine, / Că n-am făcut nici un bine. Și chiar de-am făcut vreun rău, / Mi-a răsplăti Dumnezeu!"91 În basme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fulgerului. / Și a suflat peste el cu duhul / Și l-a-nviat / Și-a alcătuit slove de carte / Din patru părți ale lumii / Și i-a pus numele Adam."137 Omul Cosmos reprezintă liantul mitic dintre lumile originare, lumea cerească și lumea pământească: "Dumnezeu că s-a gândit / Cerul și pământul o zidit (...) / Iar după-aceea-a făcut / Din jos despre răsărit, / Deasupra pe pământ, / Un rai mititel, / Mândru, frumușel, / Pe patru stâlpi de argint. / Și apoi l-a-mpodobit / Cu lumini de cununie, / Ca să ne fie
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tânăr de cum sânt. / Ardă-te focu, pământ, / Ți-ai ales frumos veșmânt; / De te-ai face pe-a meu gând, / Ai fi floare, nu pământ."180 Comparația destinului uman cu viața codrului se dovedește a fi răsplata pentru orice împlinire pământească. În cântecul de joc, forța sugestivă a imperativului ritualic dezleagă umanul de viețuirea pământeană, tocmai pentru a-l transpune în plan cosmic: Cine-o făcut horile, / Aibă ochii ca florile, / Și fața ca zorile, / Că hora-i de stâmpărare, / La
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a împiedica declinul soarelui, se fac roți din paie, imitând forma soarelui, apoi se aprind și se aruncă în aer sau se rostogolesc din vârful unui munte, tocmai pentru preamărirea zeului solar. Se spune că în această noapte magică, focurile pământești se unesc cu lumina solară, pentru asigurarea belșugului casei și rodniciei pământului.99 Miezul verii pastorale este patronat de un alt sfânt solar, Sântilie, ca zeu al focului și al soarelui, identificat cu Hellios, din mitologia greacă, și cu Gebeleisis
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sacru / profan. Oximoronul, de la nivel sintagmelor descriptive (veșmânt de primăvară, negru, mohorât) este reluat la nivelul macro-textului care se organizează în jurul conflictului existențial dintre Dumnezeu și Moș Crăciun care-și părăsește statutul de zeu solar și duce pe umeri povara pământescului: "Bună vremea la fereastră, / La boieri, la dumneavoastră, / Ia sculați, / Boieri, sculați, / Vestea nouă de-ascultați, / Că s-a născut Dumnezeu / Cu vestmântul mohorât, / Lung din cer până-n pământ. / Lucia, măre, soarele, / Iar la dreapta stelele. / S-a făcut pârâu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-am flămângioșii, / Încălzit-am friguroșii. / Faceți, taică, puțurile, / Pe la câmpurile grele. Fi-vei, Doamne, undeva, / Fericit de viața ta."120 Dorința de a păstra soarele și de a-l ajuta să treacă peste momentul solstițiului este ilustrată în diferite ipostaze pământești care păstrează simbolismul astral, fără suișuri sau coborâșuri, pe veșminte: "Acolo-n jos, Doamne, mai josu, / Unde-i locu mai frumosu, / Nu știu ceață-i ori verdeață, / Ori i-o turmă de oi creațe? / Da la oi cine-și d-umbla-re
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui, / Crește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mândru podobit..."133 Riturile de inițiere în cunoașterea universală au loc atât pentru făptura divină, cât și pentru omul care tinde la în-dumnezeire. Pentru a cunoaște binele și răul are loc înfruptarea dintr-un măr, mărul simbolizând veșnica reînnoire a pământescului, dar și germenele revelației divine: Colo sus la răsărit, / Este-un măr mândru-nflorit; / La tulpina mărului / Este-o masă de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mea, / Că nu-s eu ce gândiți voi, / Că nu-s hoară zburătoare, / Ci sunt Ioan, / Sântu Ioan, / Nănașul lui Dumnezeu, / Umblă ziua botezând / Și-ncă noaptea cununând."145 Motivul solar cel mai utilizat în colinde, ilustrat de o viețuitoare pământească, supusă "vânării", este Cerbul, considerat un simbol al fecundității, al ritmurilor creșterii, al renașterilor. Mediator între cer și pământ, simbol al soarelui ce răsare și urcă spre zenit, cerbul este o imagine arhaică a reînnoirii ciclice. Efigia sacră a Zeului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scenariu narativ, al nuntirii soarelui cu luna, poate fi întâlnit și într-o colindă din Hunedoara în care se transfigurează motivul profan, devenind paradigmă cosmogonică. Parcursul inițiatic, de la Iad la Rai și de la Pământ la Cer, prin construirea unor surogate pământești scară, pod va fi desăvârșit de asumarea ontologică a propriului destin, Soarele și Luna consfințind hotarele temporale și spațiale, în drumul de veghe asupra lumii: " Plecat-o, plecat / Puternicu` soare / Ca el să se-nsoare. Și el cât umbla, / V-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
biserică și aceea luminează în veci, precum și pentru cei spânzurați, înecați etc. Totdeauna la Sfântul Arhanghel să te rogi."197 Într-o povestire bucovineană, în care se prezintă Nașterea lui Isus Hristos, "luminătorii cerești" se coboară pentru a consfinți minunea împletirii pământescului cu cerescul: "La ea (Maica Domnului) s-au coborât soarele și luna și au venit în rodini."198 În perioada celor 12 zile sacre, ale sărbătorilor de iarnă, soarele și luna desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la minunea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Își vor da bună ziua / Și când vor mânca / Și vor bea la un loc / Atunci să mă doară / Pe mine capul. / Atunci și nici atunci."205 În schimb, în poezia populară, soarele și luna au dreptul de a judeca legăturile pământești: "Păsăruică albă-n pene, / Mergi la maica de mă cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Eu pe laiță m-oi culca, / Pe fereastră mi-i fura, / La lună ne-om cununa, / Soarele ne-a judeca!"206
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu rol apotropaic, "pasărea de fier" este invocată în descântece, fiind considerată un adevărat taumaturg. Fierul, extras din măruntaiele pământului, este de origine divină, protejând împotriva răului. Asocierea pasăre fier construiește principiul dualității i-materialitate / materialitate, făcând posibilă comuniunea dintre pământesc și ceresc. Într-un descântec pentru "durere de cap", realitatea imediată capătă valențele fierului, tocmai pentru a fi apărată de puterile malefice: "La stânca de fier, / O pasăre de fier / O scos puii de fier, / Cu clobanț de fier, / Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]