KorAP: Find »[drukola/base=păsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...145 >

3,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

copaci, repararea stratului de ozon și altele. (Totalul era 0,003% din profitul impozitat, după ce acționarii și-au primit dividendele. Practic, suma se ridica la vreo două sute de mii, dar, chiar dacă lumea ar fi știut, tot nu le-ar fi păsat. Ideea de „Source - frumusețe responsabilă“ prinsese deja de minune.) Locul demonstrației era hotelul Morrison, localizat destul de departe de birou pentru ca Lisa să insiste să meargă cu taxiul. Ar fi fost mai rapid dacă mergeau pe jos, deoarece traficul era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
lui Ashling, Joy, bombăni Clodagh pentru ea însăși, dintr-un exces de răutate care izbucnea de nicăieri. Molly, care era foarte ocupată în a se spăla pe mâini cu gem de afine, era singura persoană căreia nu părea să îi pese ce purta sau ce nu purta Clodagh. Și tu arăți foarte bine, îi spuse Ashling lui Dylan. Și chiar arăta, în costumul lui bleumarin și cămașă crem. — Ești o dulce, rânji el. —Afemeiat, auzi Ashling în ureche, atât de slab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ei de spirit se târa pe undeva la nivelul fundului oceanului. Slujba aceasta putea fi incredibil de umilitoare. Trebuia să fii dezgustător de insistent și să ai pielea la fel de groasă ca un fund de rinocer. Dintr-odată, nu îi mai păsa dacă face sau nu rubrica. Ce mai conta? Era doar o revistă de femei stupidă. În afară de câteva remarci despre cât de mult îi plăcea mâncarea picantă, a lăsat conversația în seama lui. Ciudat, cu cât era ea mai reținută, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
la Chic Girly. Ce faci? întrebă Lisa. —Spume din cauza lipsei de somn, răspunse Eloïse. Era mai rău. Deși trecuseră șase luni de când Eloïse născuse, încă arăta ca și cum era îngropată până la gât în nisip. Și mai era ceva. Nu îi mai păsa, își pierduse duritatea. Era vorba despre editorul care era cunoscut înainte sub numele de Attila. Concedia oameni fără milă - cel puțin înainte. Dar acum era lovită de o nevoie incredibilă de a zăcea. Lisa a început să dea înapoi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
se simțea foarte bine. Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și singurul sunet care se auzea în cameră era respirația lui Jack. Aplecată peste chiuvetă, Ashling era aproape adormită de căldura lui. Rai... Dar apoi, când a simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și unică și inevitabilă concluzie. Avea o cădere nervoasă. 53tc "53" Ashling s-a trezit, simțindu-se ca și cum, cu o seară în urmă, fusese călcată de un autobuz. Urechea îi țâșnea, oasele o dureau, nesiguranța o apăsa, dar cui îi păsa? Seara trecută fusese bestială. Petrecerea nu fusese doar un succes, ci se dovedise și foarte distractivă. Pentru un moment nu și-a putut da seama dacă este sau nu singură în pat. Apoi și-a adus aminte că îl pierduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
durere în tot corpul, s-a târât la canapea, unde a fumat și s-a uitat la emisiunile de dimineață de la televizor. I se părea că o doare până și creierul. Întârzise deja extrem de mult la muncă, dar nu îi păsa. Înțelegerea tacită era că astăzi toată lumea putea veni la muncă oricât de târziu doreau. Până la urmă, s-a spălat și s-a îmbrăcat, cu toate că se făcuse ora unsprezece când a pus piciorul pe stradă. Ploua. Nori gri și murdari de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
o nevoie isterică să râdă. — Poți veni la mine în birou? întrebă Jack. Trebuie să vorbesc ceva cu tine. Oare își va cere scuze? Oare va spune că încerca doar să o liniștească pe Ashling, dar de fapt lui îi păsa de Lisa? Dar el nu dorea să vorbească decât despre muncă. — În primul rând, vreau să te felicit pentru seara trecută și pentru primul număr. Ceea ce ai realizat tu este mult peste așteptările noastre și întreg consiliul te felicită. Lisa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
timpului. —Și chiar dacă nu era duminică, dacă nu voiam să merg la școală, nu mă duceam, se lăudă Francine. Dar în felul ăsta nu vei primi o educație și, mai târziu, nu vei găsi o slujbă bună. Lisei nu îi păsa dacă Francine primea sau nu o educație bună, ci voia doar să o enerveze pentru ca ea să plece. Nu am nevoie de educație. Voi fi într-o formație de fete și mama spune că alea sunt proaste făcute grămadă toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
funcționeze și ura starea aceasta. Ar trebui să meargă la muncă. Era nevoie de ea acolo. Colectivul de la Colleen era prea mic pentru a își permite să lipsească, mai ales că și Mercedes și Ashling erau indisponibile. Dar nu îi păsa. Nu îi putea păsa. Corpul ei era prea greoi și mintea prea amețită. La un moment dat, a devenit conștinentă că trebuie să meargă la baie. S-a luptat cu starea asta, prefăcându-se că nu se întâmplă, dar până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
aceasta. Ar trebui să meargă la muncă. Era nevoie de ea acolo. Colectivul de la Colleen era prea mic pentru a își permite să lipsească, mai ales că și Mercedes și Ashling erau indisponibile. Dar nu îi păsa. Nu îi putea păsa. Corpul ei era prea greoi și mintea prea amețită. La un moment dat, a devenit conștinentă că trebuie să meargă la baie. S-a luptat cu starea asta, prefăcându-se că nu se întâmplă, dar până la urmă disconfortul a devenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
pe el, dar el nu era interesat. El știa că ea știe. Și ea știa că el știa că ea știe și dintr-odată nu mai conta. Deși era arătos și bine făcut, Jack ar fi înnebunit-o. Nu îi păsa destul de lucrurile care pentru ea erau vitale. Nu făcuse altceva decât să se amăgească cu fantezii legate de el - Oliver era de fapt bărbatul după care suferea. Beck se agita, cerșindu-i atenție. —Vreau să te întreb ceva. —Ce? Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
simt înfometați și cărora le este frig. Pierderea demnității, e atât de inuman. S-a oprit. Observase privirea de genul „a-înnebunit-de-tot“ pe care o schimbaseră Ted și Joy. Se gândeau că șocul dereglase anumite părți din ea. Cum să îi pese de oameni fără adăpost pe care nu îi întâlnise niciodată, când avea pe cap un dezastru atât de real? Nu înțelegeau. Dar exista o persoană care ar înțelege. Dacă nu ar fi fost atât de catatonică, s-ar fi cutremurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
urmă și nu fusese niciodată potolită. Mintea ei începu să țeasă câteva scenarii. Se epilase pe picioare. Slăbise enorm. Ar avea mare nevoie de ceva atenție. Și nici sexul nu ar pica prost. Apoi, dintr-odată, nu i-a mai păsat. I-a pus un prosop în brațe. — Treci la curățat. Ochii de sub părul blond și răvășit păreau surprinși, dar a făcut așa cum i s-a spus, apoi s-a așezat lângă Joy și a început să îi spună ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

să fac un banc, să-i arăt lui Joslin că nu-mi pasă de textele lui. — Ai dinții prea mici ca să muști ca lumea într-un clinci. Iar la Arestări o să ai parte de o grămadă de clinciuri. • • • Dar îmi păsa. În seara aia m-am așezat pe treptele din fața apartamentului meu și m-am uitat la garajul în care-mi țineam sacul de antrenament, para de box, plus dosarul cu tăieturi din ziare, afișe de la meciuri și fotografii publicitare. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
că lui Lee îi este frică de el. — Într-adevăr. Dar cred că asta-i din cauză că Bobby știe atât de multe despre mine, iar lui Lee îi este frică să nu vorbească despre asta întregii lumi. Nu că i-ar păsa cuiva. — Mie îmi pasă. Și, dacă intru puțin în De Witt, o să aibă noroc dacă o să mai fie în stare să vorbească defel. Kay se ridică. — Pentru un bărbat care-și dăruiește inima ușor, ești așa de încăpățânat. Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
lui Sprague peste ele. Am obținut doar o asemănare banală, deloc ieșită din comun. Apoi mi-am imaginat cum ar fi să-i smulg rochia aia mulată de pe ea și mi-am dat seama că nu mi-ar mai fi păsat prea mult de asemănări și deosebiri. CAPITOLUL ZECE A doua zi de dimineață, când mă îndreptam spre secția University, am dat drumul la radio. Tocmai ascultam vesel cvartetul Dexter Gordon, când o voce febrilă curmă ritmul antrenant al lui Billie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
își făcea întotdeauna cruce și murmura cu respect „Elizabeth“, iar când ieșea, îi promitea „o să pun mâna pe el, draga mea“. Pleca întotdeauna la opt fix acasă, la soție și copii. Mă uimea faptul că unui om poate să-i pese atât de mult de Betty și totuși să se detașeze cu ușurință de ea. L-am întrebat cum reușește și mi-a răspuns: — N-o să permit brutalității să-mi acapareze viața. După ora opt viața mea era dominată de două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
meu de rămas-bun a fost de două ori mai regulamentar decât primul. Jastrow îl ignoră și pe acesta. Am străbătut holul, gândindu-mă la cele două curve oarbe și întrebându-mă dacă ele or să afle și dacă o să le pese. Sala de ședințe era plină de polițiști care așteptau apelul - un ultim obstacol înainte de parcare și casă. Am luat-o la trap mărunt, cu spatele drept, înfruntând privirile care le căutau pe ale mele și făcându-le să se plece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Blanchard ar fi putut să-i ucidă pe De Witt și Chasco din dorința de a se proteja pe sine de o tentativă de răzbunare și pe Kay de posibilul abuz al filfizonului de Bobby. Concluzia la concluzie: nu-mi păsa. Următorul pas a fost să studiez stenograma procesului lui De Witt. La arhiva tribunalului am descoperit și alte fapte: Lee i-a numit pe informatorii care i-au dat pontul cu De Witt, „creierul“ afacerii Boulevard-Citizens, apoi a spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
treaba cu mine, așa că am mușcat din batonul de ciocolată, ca să-i ușurez sarcina. Le-aș fi spus că Lizzie nu era o angajată model, spuse el în cele din urmă. Și le-aș mai fi spus că nu-mi păsa. Atrăgea băieții ca un magnet. Și ce dacă se tot strecura în sală să vadă filmul? Pentru cei cincizeci de cenți pe care-i primea pe oră, nu era să m-aștept să dea în brânci. Ce-mi puteți spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
trimit numărul nostru. Ar fi trebuit. Eu... Am oprit-o cu un gest. — De ce, Martha? Îți dai seama ce s-ar fi întâmplat dacă poliția ar fi aflat toată povestea cu Georgie? Acuzații de complicitate, tribunal, pușcărie... — Nu mi-a păsat. Maddy vă avea pe tine și pe tata, eu și cu mama n-aveam nimic. Nu voiam decât să se ducă totul de râpă. Mama are lupus. I-au mai rămas puțini ani de viață. O să moară și asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
gândit că și-or închipui că ne certăm de la copii, de la vreo ipotecă sau vreo aventură extraconjugală. — Kay, Lee aflase cine e ucigașul lui Elizabeth Short. Știai treaba asta? Kay își lăsă privirea în pământ. — Da. — Și puțin i-a păsat. — Atunci lucrurile o luaseră razna. Lee s-a dus în Mexic după Bobby și mi-a spus că o să se ocupe de ucigaș la întoarcere. Dar nu s-a mai întors și nu voiam să te duci după el. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

se Întoarcă prin ploaie Înghesuiți sub umbrela ei. Celor de la BBC Scotland li se alăturaseră corespondenți de la Grampian, ITN și Sky News. Luminile albe și supărătoare ale televiziunilor estompau cenușiul clădirilor din granit din jur. Nimănui nu părea să Îi pese cu adevărat de ploaia de iarnă, deși cădea cu repeziciune, formând o adevărată perdea de apă Înghețată. Blonda cu țâțele mari de la Channel Four News Înregistra un material, fiind postată Îndeajuns de departe de casă pentru a o prinde În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
buze. — Era și timpul să avem un pic de noroc. Logan nu zise nimic. 20 Matthew Oswald se angajase la primărie de șase luni, imediat după ce terminase școala, cu mai puține calificări decât sperase mama lui. Tatălui său nu-i păsa prea tare. Nu obținuse În viața lui vreo calificare și nu pățise nimic din cauza asta, nu? Așadar, Matthew Își luase cutia cu pachețelul de prânz și plecase să lucreze pentru departamentul sanitar al primăriei din Aberdeen. Viața de gunoier nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]