3,408 matches
-
împrumut de la zemstvă, datorie, pe care urmează s-o achite cîțiva ani la rînd. Apoi se întîmplă că chiar la sf. sec. o jumătate din ocina Medveja intră în volostea Lipcani, iar o altă jumătate în volostea Chelmeneț. În școala parohială predă religia preotul Vasile Bîhovschi, un om stăruitor și energic, care e menționat cu mulțumiri. Școală ministerială satul încă nu are, dar impozit plătește. La înc. sec. XX mulți oameni (99) suferă de tifos, de difterie (9), de rujeolă (45
Medveja, Briceni () [Corola-website/Science/305140_a_306469]
-
alcool. Distileria fondată de boierul Melnikov la mijlocul secolul XIX era un din cele mai mari întreprinderi industriale din Basarabia. Următorul posesor al moșiei și distileriei devine V. Kalmuțchi. Prima instituție de învățământ a fost înființată în 1861 - anume o școală parohială pe lângă biserică. În conformitate cu hotărârea Cârmuirii provinciei Basarabia din 5 martie 1864, Administrația de plasă Corjeuți a fost transferată în târgul Edineț. În 1869 copii erau instruiți de preotul Mihail Lungu, iar în 1884 de învățătorul Iosif Rudnițchi, decorat cu Medalia
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
fost Bogdan Petriceicu Hasdeu. În 1864 a fost reînființată vechea eparhie a Ismailului, așezând în fruntea ei pe eruditul episcop Melhisedec Ștefănescu, care deschise pe lângă scaunul său episcopal și un seminar duhovnicesc pentru deșteptarea și luminarea eparhioților săi. O școală parohială bisericească funcționa la Crihana Veche încă în 1893, construită din lut. În 1900 este zidită biserica din sat, cu pridvor și sală de altar. Pridvorul este încununat de o clopotniță cu cupolă și cruce, iar sala este susținută de 4
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
de o clopotniță cu cupolă și cruce, iar sala este susținută de 4 semiarcade. La construcția bisericii au lucrat 10 meșteri italieni. Biserica dispunea de 12 desetine de pământ, care și astăzi se mai numește Pământul Popii. În 1902 conducerea parohială le aduce mulțumiri sătenilor pentru contribuția adusă la construcția bisericii, precum și epitropului(starostelui) Nicolae Gavriloaie, iar în 1904, la 3 februarie, Sf. Sinod îl decorează cu cea mai înaltă distincție, ordinul Sf. Ana, categoria III, pe cetățeanul de onoare Teodor
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
oieri) de dincolo de Carpați. Numele de familie ale localicilor îndreptățesc ipoteza unui aport de populație aromână de la sud de Dunăre. La 1 ianuarie 1906 satul avea 1227 de locuitori, inclusiv 123 de copii de vârstă școlară 8-11 ani. În școala parohială bisericească învățau 43 de elevi într-o clasă cu suprafața de 69,6 arșini. Prin anii 1920-1930 în sat funcționa o școală primară românească. La recensământul general al populației României, din 1930, în comună au fost atestați 1200 de locuitori
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
săraci. In 1872 satul a suferit din cauza holerei, iar la sf. anului 1877 mulți s-au îmbolnăvit de difterie. în noiem. și dec. 1870 chiar au decedat. Ceilalți, îngroziți, se pregăteau să părăsească din nou satul. Autoritățile au înregistrat școala parohială în 1861, cînd băștinașilor li se interzicea să mai învețe carte în limba lor română. Din cauză că nu erau învățători, care ar poseda limba rusă, lecțiile au fost suspendate de mai multe ori, apoi aceeași școală se redeschide la 1 noiem
Grimăncăuți, Briceni () [Corola-website/Science/305138_a_306467]
-
programa de invățământ elaborată de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, obiectele de studiu fiind următoarele: religia, limbile slava bisericească și rusa,cântul bisericesc, aritmetica, caligrafia, istoria Rusiei, geografia, fizica, igiena si didactica. Absolvenții școlilor erau angajați în calitate de învațători in școlile bisericești parohiale și în cele de învățare a scris-cititului, iar unii dintre ei iși continuau studiile în seminarele pedagogice (școli normale de un grad mai înalt în sistemul invățământului din Imperiul Rus). Clădirea școlii a fost costruită în 1902. În anul 1904-1905
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
unii dintre ei iși continuau studiile în seminarele pedagogice (școli normale de un grad mai înalt în sistemul invățământului din Imperiul Rus). Clădirea școlii a fost costruită în 1902. În anul 1904-1905, au fost întroduse ore de agricultură. Școala-model bisericească parohială de pe langa Scoala normala din Baraboi a fost deschisă concomitent cu școala normală. Avea o singura clasă și activa în clădirea școlii normale. Școala de învățare a scris-cititului din Baraboi a fost deschisă in 1898. Zamfir Arbore ne informează că în
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
că satul avea 619 curți, 2031 de oameni, 2220 desetine de pământ împroprietărit (acordat țăranilor în virtutea legii agrare din 1868) și 1120 desetine de pământ propriu al locuitorilor. În 1917 Școala de învățare a scris-cititului se reorganizează în Școala bisericeasc parohială de doua clase. Între 15 mai și 1 iunie 1918, Directoratul Instrucțiunii Publice al Basarabiei a organizat în orașul Bălți cursuri pedagogice pentru invățătorii din raza județului Bălți. La aceste cursuri au participat și cadre didactice din Baraboi: Nichifor Nehuleanu
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
fusese inundată în iulie 1813, de apele Prutului revărsat. Din anul 2011 primar al localității este Iatuc Dumitru Mihail (reales în 2014). Școala din satul Balatina a fost înființată în anul 1869 din inițiativa sătenilor. Ea a fost numită școala parohială și se afla într-o casă particulară. Școala era compusă din 2 clase primare, unde studiau 22 băieți. Primul director a fost I. Malinovschii. În 1922 în sat a fost înființată școala de meserii, între 1943 - 1944 funcționa aparte: de
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
În anul 1870 în satul Bujor existau 320 de case, cu 2.110 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau de naționalitate română, aveau 200 de cai, 700 de vite mari și 3.320 de oi și capre. Biserica dispunea de o casă parohială. În anul 1997, populația satului Bujor a fost estimată la 4.138 de cetățeni. Conform recensământului din anul 2004 populația este de 3.615 locuitori dintre care : bărbați - 1.808, femei - 1.807. Atunci au fost înregistrate 1.126 de
Bujor, Hîncești () [Corola-website/Science/305177_a_306506]
-
hramul Sf. Nicolae. În ea se păstrase cărți vechi religioase, icoane, vase din lemn. În 1879 a fost înălțată o biserică nouă din piatră. Din cele mai vechi timpuri bărdărenii se ocupau cu agricultura, aproape toți țăranii erau analfabeți. Școala parohială bisericească a fost recunoscută abia în 1861. La 25 mai 1874 a fost deschisă o școală populară cu o singură clasă, iar peste 2 ani satul a avut o școală cu o clădire nouă. În această școală a învățat viitorul
Bardar, Ialoveni () [Corola-website/Science/305183_a_306512]
-
de la Paris, fu reîntoarsă Principatului Moldova. Din 1856 până în 1878 satul a făcut parte din Principatul Moldova, iar după Unirea Principatelor Române, la 24 ianuarie 1859, din România modernă. În această perioadă în sat s-au deschis două școli: una parohială pe lângă biserica din sat și o alta de alfabetizare într-o casă particulară. Treptat la rangul de boiernaș au fost ridicați Eufrosinia Celibadachi, Gheorghe Danco, Maria Marcovscaia și arendatorul Gherasim Antipas. Un fapt curios ce ține de această perioadă e
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
din 9 persoane, primar fiind Grigore Novițchi. În 1914 în sat se organizează un punct agronomic cu 40 desetine de pământ. În 1915 conform datelor statistice în sat locuiau 727 bărbați și 658 femei, 112 persoane frecventau școlile laică și parohială, redeschise după evenimentele din 1905 - 1907. După reunirea Basarabiei cu România în 1918 în sat funcționează o filială a Băncii populare Unirea și o reprezentanță a instituției române Casa noastră, împuternicită să realizeze reforma agrară. În septembrie 1922 această instituție
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Mihai Sturza mai era proprietar aici și la începutului anului 1859, proprietar și pe moșie și pe sat. Satul avea 212 de familii cu 955 de locuitori: 499 de bărbați și 456 de femei. Tot în 1859, se deschide Școala parohială bisericească cu învățătorul Iacob Luțcalov. În acea toamnă satul avea 117 case cu 975 de locuitori. Proprietarul Miahai Sturza mai stăpânea și moșiile de la Aluniș, Mihăileni, Nicoreni, Ochiul Alb și Recea. În 1864 țăranii au primit așa-numitele nadeluri de
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
Imperiul Rus cu o populație de peste 500 oameni. La 9 aprilie 1908 țăranii din Biliceni deschid pentru nevoile lor o casă de amanet și împrumut. În 1912 Pavel Cutîc avea aici moară de aburi și 1616 desetine de pămînt. Școala parohială bisericească, deschisă la Biliceni în 1862, la 1 septembrie 1902 a fost trecută în categoria celor de clasa II și urma să primească de la Ministerul Învățămîntului public anual 400 ruble pentru nevoile școlii, iar restul 250 ruble trebuie să le
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
biserici cu hramul Arhanghelilor, construită din lemn, acoperită cu stuf, unsă cu lut, înfrumusețată, însă are puține cărți în ea. În 1888 este ridicată o altă biserică, ce funcționează până în prezent. În anul 1896 în sat e deschisă o școală parohială cu un învățător și 63 de elevi. În 1923 în Tătărăuca Veche e prezentă o școală primară mixtă, o biserică ortodoxă, agenția 24 de percepere, poștă rurală, primărie și își desfășoară activitatea o tovărășie sătească. Tot atunci în sat funcționa
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
era cumpărată de Vasile Mîrzacul, mare căpitan de Soroca. Recensămîntul din 1774 găsea la Olișcani 63 de gospodării. La mijlocul secolului al XIX-lea în localitate au fost atestate 290 de case și 1914 locuitori. În 1861 a fost deschisă școală parohiala, iar zece ani mai tîrziu - școală laică de alfabetizare. În 1901 își deschide ușile bibliotecă publică. În 1923 la Olișcani sînt înregistrate 900 de gospodării și circa 6000 de locuitori, o gospodărie boiereasca, cooperativa agricolă, școala primară, două biserici, post
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
cheltuiala boierului Ioan Bănariu. După cum reiese din buletinele bisericești în satul Lucăceni pe vremuri a existat parohie, care a luat ființă în 1802, odată cu zidirea bisericii și se desființează în anul 1875, când este alipită la parohia Valea-Rusului. Biserica fiind parohială până în anul 1875 a avut următorul cler: 1. Preotul Vasile Racoviță păstorește între anii 1806 - 1835; 2. Preotul Gheorghe Bârcă păstorește între anii 1835 - 1852; 3. Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
de aritmetică, noțiuni de gramatică, operații aritmetice cu numere peste 1000. De asemenea se studiau geografia și istoria. Școala era întreținută pe contul sătenilor și al statului. În anul 1862 pentru prima dată în Alcedar s-a deschis o școală parohială civilă. Au avut posibilitatea să învețe feciorii feților bisericești, printre care și feciorii lui Teodor Lujanschi: Ion, Mihail și Grigorie, care apoi au absolvit seminarul duhovnicesc din Chișinau. La fel și feciorul Pălămarului Nicolae Pranițchii. La 1 octombrie 1871 în
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
situându-se, în timp, între primele două romane. Eginald Schlattner a afirmat că succesul cărților sale se datorează faptului că el continuă să trăiască în România: Astfel, preotul Schlattner din Roșia a devenit celebru, dar continuă să locuiască în casa parohială veche, înconjurată de grădini și de parcul bisericii. Întrebat dacă nu se gândește să emigreze și el în Germania, a răspuns mândru și răspicat că, orice i-ar mai rezerva viața, ""von hier rücke ich mich nicht"" ("de aici nu
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
student la Seminarul Catolic din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1979. A fost hirotonit preot la data de 29 iunie 1979 la Iași de către episcopul auxiliar Jakab Antal de Alba Iulia , după care a fost numit vicar parohial în Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău. În noiembrie 1980 a fost trimis pentru studii de specializare la Roma, unde a obținut licența în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental (1983), și în teologie morală, la Academia “Alfonsianum” (1985). În anul
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
a fost hirotonit preot la Alba Iulia de către Áron Márton, episcopul romano-catolic de Alba Iulia. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticești, în care a activat alături de pr. Mihai Rotaru până în anul 1967, când a fost transferat ca vicar parohial în municipiul Rădăuți, unde a lucrat împreună cu pr. Iosif Krassler. La data de 1 noiembrie 1970 a fost numit profesor de teologie morală la Seminarul Catolic "Sf. Iosif" din Iași, iar în martie 1975 a fost numit rector al Seminarului
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
care au concelebrat, alături de Mons. Petru Gherghel, pr. Dumitru Patrașcu, paroh și decan de Iași, cel care a citit decretul de numire, pr. Anton Despinescu, pr. Grigore Duma și pr. Alois Donea, profesori la Seminar, și pr. Anton Ghiurcă, vicar parohial la Catedrala din Iași. La momentul numirii sale, Dieceza de Iași avea un număr de 78 parohii, organizate în două decanate (Iași și Bacău), în care lucrau circa 100 de preoți. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (21 februarie 1978 - 14
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
și literaturi străine (engleză). În această perioadă, s-au înființat diferite instituții sociale: numeroase case de copii, grădinițe, orfelinate, spitale și dispensare, centrele "Caritas", Organizația Kolping, Asociația Medicilor Catolici, asociațiile de adulți, tineri și copii, redacțiile publicațiilor catolice diecezane și parohiale etc. Au venit în Moldova numeroase Ordine și Congregații catolice. Și-a putut relua activitatea Provincia Franciscană din Moldova și Seminarul Franciscan de grad universitar și liceal din Roman, s-au înființat centrele de formare de la Onești, Mărgineni, Traian (jud.
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]