KorAP: Find »[drukola/base=pauză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...579 >

14,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

bine Îl cunoșteai pe Fujimori? - Aproape deloc. Nu știu dacă am schimbat douăzeci de fraze de când Roger ne-a făcut cunoștință. Am auzit povestea lui cu ceasurile care ba se opreau, ba porneau din senin după luni și săptămâni de pauză, am asistat o dată la o criză de conștiință apropo de prezența lui În Centru - am asistat, spun, nu am participat, fiindcă a fost mai mult un monolog care, sincer să fiu, m-a cam enervat. Și l-am mai Întâlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și cu pauze menite parcă să-mi ofere răgazul necesar pentru a le studia și a mă convinge câtă dreptate adunase În verdictul pronunțat mai devreme: mai multe rezultate posibil corecte, egal: nici un rezultat. Am luat vraful de hârtii pe care mi le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
recunosc, dar norocul Îi ajută pe cei care merită. Totul a pornit de la o scânteie, de la activarea a ceva minuscul, ca un punct rătăcit Într-o infinitate de alte puncte. Asta se Întâmplă așa, ca la radio, la trecerea fără pauză de la o melodie la alta: cea care e pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai Întâi parțial, apoi tot mai puternic, finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Se poate deduce ceva de aici? - Nu văd ... - Dar din faptul că toate conturile au câte șaptesprezece cifre În loc de șaisprezece, cum ziceai că se obișnuiește? Chestia asta ar putea avea vreo semnificație? - Teoretic da, ar putea, dar iar nu văd... (Pauză lungă, de concentrare intensă). Decât dacă... (Altă pauză). Nu, e puțin probabil... - La ce te gândești? Spune, nu se știe niciodată, n-ai zis așa? - M-am gândit că... Uite, asta este lista criptată, care cuprinde doar litere, iar cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Dar din faptul că toate conturile au câte șaptesprezece cifre În loc de șaisprezece, cum ziceai că se obișnuiește? Chestia asta ar putea avea vreo semnificație? - Teoretic da, ar putea, dar iar nu văd... (Pauză lungă, de concentrare intensă). Decât dacă... (Altă pauză). Nu, e puțin probabil... - La ce te gândești? Spune, nu se știe niciodată, n-ai zis așa? - M-am gândit că... Uite, asta este lista criptată, care cuprinde doar litere, iar cealaltă, lista decriptată, În care am Înlocuit toate literele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
mai contează!?... Care este prima literă a contului numărul unu? - E... - Și a doua de la al doilea? - R... - Dar a treia, urmând aceeași schemă? - A... - Pare să se lege ceva. Deci, ERA. Să vedem ce era. Mai departe... Mai departe, pauză: nu se mai Întrevedea nimic, primele trei litere se așezaseră cu totul Întâmplător Într-un cuvânt. Urmau: MLECURDN... și tot așa, un galimatias abject, că altfel nu poți să-i zici. Nu, această metodă nu dădea rezultate, iar alta mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
zece, hai, douăsprezece minute. În mod normal, aproximativarea timpului nu-mi putea crea probleme, ți-am mai spus că la cursuri obișnuiam să-mi consult neobservat ceasul și să-mi dozez expunerea În așa fel Încât țârâitul soneriei care anunța pauza să se declanșeze imediat după ce rotunjisem satisfăcut fraza de Încheiere. Am gestionat binișor cele mai lungi zece minute din viața mea. Spectaculos chiar, aș putea să spun, fără să mă laud prea tare. În mijlocul tiradei care amenința să nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea, hodinește-ți ochii și lasă-i să lunece iute peste vorbe, căci n-avem a spune nimic din ceea ce, îndeobște, îți reține atenția. Aibi încredere în noi, nu te ducem pre tine în ispită de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el om. Prin ce se caracterizează mai întâi și mai întâi omul? Prin nevoi. Așa și personajul. Are nevoie omul de-un pamplezir, de-o pauză, de-o umbră? Are și personajul. Că dacă ești tot timpul în coasta lui, știi cum te simte? Mai ceva ca omul! Să dăm un exemplu: după cum poate mai ții minte, pe Barzovie-Vodă, pe spătarul Vulture și pe Broanteș i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
moldoveni prin moliciunea lui. Cadâna plecă cu sfiiciune privirea. Mda - zise sultanul, trecând firesc peste stânjeneala cadânei. Și-apoi? — Apoi duș sau spectacol - zise cadâna. — Duș - hotărî sultanul. — Luminăția-ta - interveni timid viziriul - n-aș îndrăzni să vă tulbur măreața pauză dacă n-aș cunoaște cât de adâncă e grija ce purtați oriunde pentru acele întâmplări și ființe care bat la înalta Poartă a înțelegerii dumneavoastră... — Frumoasă frază! - răspunse sultanul ștergându-și ceafa. De unde-ai scos-o? — Din Tacit, luminăția-ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-l cu gândirea. — O viață întreagă nu i-am dat pace propriului meu cap, luminăția-ta. „Gândește, îi spuneam, nu dormi, că mâine-poimâine vine o gândire mai tare și-ai zburat.” Gândeam, luminăția-ta, nu exagerez, zi și noapte, fără pauze. Nici să notez ce-am gândit n-aveam vreme. — Se mai ridică aici o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să-ți ții gândirea acolo unde-ți stă și capul. Au fost cazuri când oamenii cu capul teafăr s-au trezit că le zboară gândirea de pe umeri. — Cap ai, gândire ce-ți mai trebuie? - zise viziriul. Fă și tu o pauză. Eu, spătare, te apreciez cât te apreciez pentru că încă te văd om cu cap. Nu mă face să-ți apreciez gândirea desprinsă de trunchi. Lăsați ce-ați adus aici și mergeți liniștiți la Moldova. — în ce calitate? - îndrăzni Barzovie-Vodă. — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
de flatări. Dincolo - le arătă el o ușă închisă - avem sala Trupurilor, dar încă nu e gata. Știți cum e: unele trupuri se mai rătăcesc, mai dispar... până le găsești, până le împăiezi... Metodiu încuviință mașinal din cap. Urmă o pauză în care Ximachi își încrucișa mâinile în poală și închise ochii, părând a se cufunda într-o adâncă meditație. Și ziceați că aveți treabă cu Vodă... - spuse el încet, aproape în șoaptă. V-ascult. Sunt vistiernicul Ximachi, de n-ați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
pământul de-acolo, ducând cu voioșie spre un loc anume găleți cu nisip, cu mortar, bârne, cărămidă; spre pâlcurile de îngerele care coseau la gherghef sau mânuiau pașnicul război sau pliveau ceapa sau pur și simplu stăteau într-o minunată pauză; spre corurile de arhangheli care făceau vocalize; spre sfinții mai tineri care învățau să zboare sărind dintr-un turn. O, dar câte nu erau de văzut și mai ales câte nu erau de spus! Episodul 165 VISUL LUI IOVĂNUȚ (IIÎ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

Nici iadul. Cum este posibil așa ceva? — Foarte simplu, preciză tuaregul. Dacă ești credincios și respecți legile lui Allah, sufletul tău ajunge în rai. Dacă ești credincios, dar nu respecți legile lui Allah, sufletul tău ajunge în iad. Făcu o scurtă pauză pentru a sublinia ceea ce voia să adauge: — Dar dacă nu ești credincios, sufletul tău nu ajunge nicăieri. Pur și simplu mori. Și pentru un necredincios nu există viața de apoi? Nu, la fel cum nu există pentru cămile, câini sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
a murit, nu? Asta depinde de cum privești lucrurile. Există morți mai vii decât toți viii. — E-adevărat, dar n-ar trebui să lăsăm o fantomă să ne sperie, chiar dacă e vorba de fantoma unui tuareg - Alex Fawcett făcu o scurtă pauză și oftă zgomotos. Bine! spuse în concluzie. Deocamdată singurul lucru pe care-l putem face e să trimitem apă, provizii, medicamente și saci de dormit. Acum trebuie să plec. Sunt așteptat la Cairo. Ar fi bine să nu-l pierzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dintre voi ca să se odihnească și să-și facă nevoile - își duse degetul arătător la gât, cu un gest amenințător, și adăugă: Dar dacă cuiva îi trece prin cap ideea prostească să încerce să scape, îi tăiem gâtul. Făcu o pauză dramatică și încheie pe un ton foarte hotărât: — Și îi vom tăia gâtul și însoțitorului său... Asta vi se pare drept? Cei șase nefericiți se consultară din priviri și chelul exprimă în cele din urmă părerea unanimă: — De acord! spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mie baza asta îmi lipsește, fiindcă tata a murit când eram încă mic și n-a avut timp să mă învețe. Apoi, în afară de faptul că am citit câteva cărți, toți anii aceștia au însemnat un timp pierdut - făcu o scurtă pauză, apoi adăugă sigur de ceea ce spune: Conducătorul de care avem nevoie trebuie să știe nu doar să se descurce în deșert, ci să și cunoască felul de a fi al francezilor. Cineva ca Ghepardul, dar mult mai tânăr... — L-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
am semnat contractul toți am acceptat asemenea riscuri, de aceea sunt scutiți de orice responsabilitate. Trase o înjurătură. — Și mai e cava! adăugă. Știu foarte bine că întâmplările de genul ăsta adaugă o notă de morbiditate competițiile... După o scurtă pauză, continuă: — Dacă le-ar trece prin cap să se sechestreze un participant ca să-l dea pe mâna unor „bandiți“ care vor să-i taie o mână, s-ar băga într-o încurcătură groaznică: ar pierde o mulțime de bani, ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
rugă. Nu va mai fi nici un „de acum încolo“. Ce vrei să spui cu asta? se alarmă celălalt. — Că Sfatul bătrânilor a luat o hotărâre, și când imohagii iau o decizie, nu mai dau înapoi... Din nou făcu o lungă pauză pentru a-și sublinia spusele: — S-a terminat cu raliurile pe teritoriile noastre, conchise. — Care teritorii? — Toate cele în care trăiesc comunități tuarege. — Bine, dar îți dai seama ce spui? — Desigur. — Există comunități tuarege în cel puțin douăsprezece țări africane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tău se ocupă să creeze „necesitatea asta inutilă“ și se străduiește ca imaginile noastre să fie transmise când o grămadă de oameni plictisiți stau în fața televizoarelor, pentru că ei vor cumpăra produsele pe care le promovează clienții noștri. Uriașul făcu o pauză, după care adăugă: — Și departamentul meu are grijă ca orarul să fie respectat cu strictețe... Hai, la treabă! După ce colaboratorii săi părăsiră încăperea, Alex Fawcett aruncă o ultimă privire pe hartă, scoase din buzunar un telefon mobil, formă un număr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
adevăr îmi vorbești. — Despre adevărul gol-goluț, răspunse celălalt, arătându-l aproape acuzator cu degetul. Un adevăr care mă face să cred că mașinile se află în perfectă stare de funcționare, dar că ocupanții lor au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără chef, făcând un efort să-și păstreze calmul: — Cum ți-am mai spus, eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
e ca și când ai renunța la paradis dintr-o curiozitate bolnăvicioasă, ca să vezi cât se suferă în iad. Și dacă ai face asta, s-ar putea ca Allah să te pedepsească lăsându-te pe veci în iad... Imohagul făcu o scurtă pauză, clătină de câteva ori din cap gânditor și adăugă: Poate că, dacă în loc să muriți ați sta aici un an, să suferiți de foame, de sete, de căldură și de oboseală, exact la limita între viață și moarte, ați învăța ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
vedere tehnic, în timp ce valori ca onoarea, cinstea și legile ospitalității să rămână neschimbate - dar asta e ca și cum ai vrea să existe o libertate absolută, iar lumea să n-o ia razna odată cu trecerea timpului. Pură utopie! - Nené Dupré făcu o pauză, dar după câteva clipe adăugă: Ceea ce pot să fac e să te las la o oarecare distanță de puț și să-l întreb pe tuareg dacă vrea să vorbească cu tine. — Mi se pare o idee foarte bună. — Dar ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu știu că noi știm. Pentru asta ar trebui să-i mulțumim lui Nené Dupré. — Și nu știu nici că tu poți să-i vezi. Mă tem că încep să bănuiască, deoarece prea am țintit bine. - Gacel făcu o scurtă pauză înainte de a întreba: Câtă apă ar putea să aibă un butoi ca ăsta? — Nu cred că ajunge la două sute de litri. Îți dai seama ce-ar fi dacă am reuși să le-o luăm? Suleiman zâmbi ușor. - O mână de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]