47,342 matches
-
telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent de viteza cu care se deplasa acesta, pasagerii erau obligatoriu În repaus. Între pereții de sticlă n-avea sens nici o emoție, n-avea sens să-ncerci nici un fel de activitate decât cea mentală, iar aceasta putea fi urmată fără teama de-a fi Întrerupt. Lumea dădea acum năvală peste Eckman și Stein, soseau telegrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În salonul cu tapiserie luminoasă, unde nevasta lui stătea și cosea, cosea, făcând veste, pantaloni, bonete și ciorapi pentru Misiunea Anglicană. Domnul Eckman era creștin. Cât era linia ferată de lungă, coșurile Înalte scoteau flăcări. Dogoarea lor nu pătrundea prin peretele de sticlă. Era teribil de rece - o noapte de aprilie precum o ilustrată de Crăciun de modă veche, sclipind de promoroacă. Myatt Își luă haina de blană dintr-un cuier și ieși pe coridor. La Köln trenul stătea aproape patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tânărul evreu din spatele acestuia. Myatt. My’at. Râse În sinea ei, cu o satisfacție bruscă. Era ca și cum ar fi transferat pentru moment altcuiva toată responsabilitatea. Trenul Începu să se clătine până ce se opri definitiv și evreul se văzu proiectat În perete. Doctorul nu se mișcase. Dacă o făcuse, fusese În sensul mișcării trenului, nu În contra acesteia. Ochii Îi erau atenți la fața fetei, degetele la pulsul ei. O privea cu o pasiune care vibra la marginea cuvântului, dar știa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
specialitatea mea“. — Pașapoartele și bagajele la control, le spuse o voce cu accent străin și Myatt o Întrebă care era bagajul ei. — Am eu grijă de lucrurile tale. Îi dădu poșeta și, susținută de doctor, se ridică, sprijinindu-se de perete. — Pașaport? Doctorul vorbea lent și tânăra Îi remarcă pentru prima dată accentul. El zise: — Bagajele mele la clasa Întâi eu nu pot să plec de lângă doamna. Sunt medic. — Pașaport englezesc? — Da. — În regulă. Alt bărbat veni la ei: — Bagaje? Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asupra lui o dată cu Încrederea, cum Încetează să se mai scuze sau să pledeze și devine doar o umbră plină de compasiune. Myatt nu se duse să-l găsească pe conductor, ci Își găsi un loc unde să se sprijine, Între pereții coridorului și compartiment, Încrucișându-și brațele și pregătindu-se să adoarmă. Dar fără haină Îi era foarte frig. Deși toate geamurile culoarului erau Închise, curentul trăgea prin ușile batante și prin platforma ce lega vagoanele Între ele. Și nici zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul peronului rămase În urmă. Ultimul semnal luminos dispăru. Sub apăsarea trupului ei, ușa se deschise spre interior, și femeia se prăbuși pe spate Înăuntru, pe coridorul vagonului. Se ridică, proptindu-se de perete și având grijă de umărul care o durea, apoi se gândi cu un triumf amar: Mabel Zăpăcita a urcat la bord. Lumina dimineții se strecură printr-o fantă a jaluzelei și ajunse pe locul de vizavi. Când Coral Musker se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
linia ferată, că stătea nemișcat, să-l poți privi, În timp ce copacii și căsuțele de pe malul de-aici, cu bărcile legate la mal, rămâneau În urmă. Ridică cealaltă jaluzea și Îl văzu pe Myatt dormind pe culoar, cu spinarea rezemată de perete. Primul ei reflex a fost să-l trezească; al doilea - să-l lase să doarmă și să se Întindă Înapoi, În luxul oferit prin sacrificiul altuia. Simți că-i este recunoscătoare, de parcă i-ar fi dat o nouă speranță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea destul timp. Se strecură afară. Înainte să fi putut Închide ușa, trenul se porni cu o smucitură și ușa se trânti, dar nici Coral Musker, nici doctorul Czinner nu priviră În urmă. Alergă dizgrațios, lovindu-se când de un perete al culoarului, când de celălalt, În mișcarea trenului, zdrelindu-și chiar o Încheietură a mâinii și un genunchi. Pasagerii care se Întorceau de la micul dejun se lipeau de ferestre ca s-o lase să treacă, iar câțiva se plânseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
creierul Începu să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înăuntru se aflau un birou, o sofa din catifea roșie, un balansoar, câteva măsuțe ici și colo, câteva gravuri mari, de secol nouăsprezece, Înfățișând copii care se jucau cu un câine și doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar fi putut da seama că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă pe Întuneric, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul său ar fi căzut Într-o parte dacă nu ar fi rămas sprijinit de perete. — Tacă-ți gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât și o scutură. Dacă nu faci liniște timp de zece minute, te bag și pe tine sub pământ, Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tare și bătu din palme, având brusc senzația că dragostea era o afacere simplă, compusă din recunoștință, daruri și glume prietenești, un apartament, lipsa obligației de-a munci și o cameristă. Ea Începu să alerge pe culoar, aruncată dintr-un perete În celălalt, dar fără să-i pese. O să mă duc la teatru cu trei zile Întârziere și o să spun „Pot să vorbesc cu domnul Sidney Dunn?“ Dar evident că portarul va fi turc și va murmura doar prin perciuni, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de a avea o slujbă singură și nici nu se obișnuise cu așa ceva. Viața lui fusese cândva luminată de multitudinea Îndatoririlor sale. Dacă se născuse cu un spirit asemănător unei vaste Încăperi goale, acoperită cu Însemnele unei case sărăcite, cu pereții zgâriați, tapetul sfâșiat și plină de praf, Îndatoririle lui, asemenea luminilor separate ale imensului candelabru, mult prea masiv pentru a putea fi pus amanet, o luminaseră cum se cuvenea. Fusese datoria lui În fața părinților care ajunseseră să flămânzească pentru ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci și tropote de pași. Legăturile dintre vagoane gemură, se loviră și se-ncordară, iar apoi pereții subțiri se clătinară la bubuitul pistoanelor și huruitul roților grele. Când fumul se limpezi, Coral Musker stătea destul de liniștită pe banca de lemn. Nu mai era nimic de spus și picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzu că pe colonelul Hartep Îl Întristase ceva și gândul că poate el nici nu-i dorea de fapt moartea Îl făcu să rămână din nou fără cuvinte. Își mișcă privirile neliniștit dintr-un loc În altul, de la harta de pe perete la micul raft de sub ceas, plin de cărți de strategie și istorie militară, cu copertele jerpelite. Într-un sfârșit, privirile Îi poposiră asupra celor doi soldați de pază. Unul se uita undeva peste el, fără să-i dea nici o atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
putea auzi efortul dureros al plămânilor. Pașii lor nu făceau nici un fel de zgomot pe zăpadă, iar ei nu Îndrăzniră să strige după șoferul mașinii. Înainte ca Grünlich să fi ajuns la intervalul dintre clădiri, o ușă se izbi de perete, cineva strigă și răsună un foc de armă. Primul efort al lui Grünlich Îl epuizase. Distanța dintre el și Coral se micșora. Soldatul trase de două ori și Coral auzi șuieratul gloanțelor mult deasupra capului. Se Întrebă dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Lumina ce lucea la orizont, dincolo de norii subțiri, se stinse. — Luați-mă de braț, spuse ea. Se execută, dar greutatea lui era prea mare pentru fată, deși el Încercă s-o facă mai ușoară sprijinindu-se cu o mână de perete. Ajunseră la colț. Luminile din spate ale mașinii clipiră În amurg și În zăpadă la o sută de metri de ei, iar Coral se opri. Nu pot, spuse ea. El nu răspunse și când ea Își trase mâna, alunecă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai Îndelungată pentru a zări În spatele privirii lui neutre scânteia aceea de răutate, mica lucire de viclenie. Deși pereții de lemn vibrau din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea. Doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă, dar vibrația pereților o ținu trează. Gemetele vântului n-o lăsau să ignore pustiul din jur, așa că se târî Înapoi, lângă Czinner, ca să nu fie singură și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ei nu trecuse neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică, micul grup de mineri cu care fusese cândva la vânătoare de șobolani, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mustățile lungi, palide În lumină, și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de piatră. În clipa aceea, o menajeră Îmbrăcată la patru ace Într-o uniformă cu dungi alb-albastre - și care ar fi fost mult mai adecvată Într-o reședință din Upper East Side - apăru cu un halat din șifon turcoaz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În acest caz, Lauren, care este țelul tău? am Întrebat-o eu, recăpătându-mi răsuflarea. —Să-mi dau Întâlniri ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]