13,371 matches
-
electrice membranare prin creșterea conductanței la potasiu. Ca modulator al mediației chimice simpatico-parasimpatice, adenozina rezultată din degradarea rapidă a ATP, inhibă eliberarea indusă neurogen de noradrenalină și acetilcolină. Dintre celelalte substanțe bioactive implicate în transmiterea impulsurilor nervoase organo-vegetative centrale și periferice, fac parte o gamă variată de derivați ai unor aminoacizi, peptide și lipide ce vor fi prezentați la capitolul consacrat mediației chimice. În funcție de structura lor chimică, fibrele nervoase vegetative nonadrenergice și noncolinergice au fost denumite serotoninergice, histaminergice, peptidergice, Gaba-ergice, glutamatergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capitolul consacrat mediației chimice. În funcție de structura lor chimică, fibrele nervoase vegetative nonadrenergice și noncolinergice au fost denumite serotoninergice, histaminergice, peptidergice, Gaba-ergice, glutamatergice, nitrinergice etc. Particularități morfofuncționale interesante prezintă sistemul nervos enteric (SNE). Acesta reprezintă cea de a treia componentă vegetativă periferică care asigură activitatea motorie și secretoare atât a tubului digestiv de la esofag la sfincterul anal intern cât și organelor anexe (pancreas, vezică și căi biliare). Alcătuit din peste 20 tipuri de neuroni enterici și celule enterogliale ce însumează aproximativ 200
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticului cranio-sacrat și simpaticului hipotalamo-ponto-spinal (toraco-lombar). Pe plan anatomic, sistemului nervos organo-vegetativ i se distinge o componentă centrală, intranevraxială, constituită din centrii coordonatori și tracturile nervoase simpatice și parasimpatice situate la diferite nivele ale axului cerebro-spinal, și o altă componentă periferică, alcătuită din ganglioni și căile nervoase de conducere ale parasimpaticului extra-nevraxial și lanțurilor ganglionare simpatice latero- și prevertebrale, de la care pleacă fibrele postganglionare la organele efectoare (fig. 5). Acestora li se adaugă cea de a treia componentă organo-vegetativă reprezentată de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vegetativi, a căror stimulare determină reacții simpatice sau parasimpatice. Spre deosebire de excitarea electrică a girusului sigmoid anterior, care provoacă efecte presoare și tahicardie de natură adrenosimpatică, stimularea circumvoluției suprasilviene produce vasodilatație, hipotensiune, apnee și intensificarea motilității digestive pe cale parasimpatică. Reacțiile cardiovasculare periferice nu depind de activitatea musculară, deoarece persistă și după curarizare. Reflexele sinocarotidiene cresc după aplicare de stricnina pe scoarța premotorie și scad considerabil la animalele decorticate. În ceea ce privește reglarea corticală a respirației, este de menționat că, spre deosebire de Bailey și Bremer care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zone limitate din hipotalamus, numeroși autori (Karplus și Kreidl, Houssay și Molinelli, Ranson și Magoun, Benetato și colab. etc.) au obținut fenomene de predominanță simpatică sau parasimpatică, denumite de Danielopolu (1935) amfotrope, similare cu cele provocate de stimularea structurilor vegetative periferice. Cu această ocazie, s-a constatat că, în timp ce excitarea nucleilor posterolaterali determină fenomene de predominanță simpatică, reprezentate prin tahicardie, hipertensiune, midriază și hiperglicemie, stimularea hipotalamusului anterior provoacă bradicardie, hipotensiune, mioză și intensificarea motilității gastrointestinale de natură parasimpatică. Astfel, s-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sau mai multora din factorii eliberatori spre hipofiza anterioară, în vederea lansării în circulație a tropilor respectivi. În modul acesta s-a precizat că hipofiza se comportă ca un organ efector supus controlului nervos și umoral al hipotalamusului. Atât influențele hormonale periferice asupra secreției de hormoni adenohipofizari, realizate prin mecanismul de feedback negativ sau pozitiv, cât și reacțiile hipofizare de cele mai variate cauze, se produc cu participarea obligatorie a hipotalamusului (fig. 9). Având rol esențial în reglarea reacției hipofizare, hipotalamusul asigură
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis (1955) a extins noțiunea de neurosecreție de la structurile vegetative ale diencefalului la diferite formațiuni nervoase centrale și chiar periferice. După părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați la nivelul terminațiilor sinaptice sunt, ca și în cazul hormonilor neurohipofizari, produși de neurosecreție. Acțiunea lor exercitându-se în apropierea locului de eliberare, au fost denumiți și hormoni locali. Trunchiul cerebral. Situat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de neuronii porțiunii laterale sau mediane. În partea laterală, se găsesc centrii vasoconstrictori și cardioacceleratori, iar în zona mediană își au sediul centrii vasodilatatori și cardioinhibitori. Activitatea acestora este controlată atât de structurile vegetative supraiacente, cât și de stimulii neuroreflecși periferici, sosiți pe diverse căi (nervi depresori, formație reticulată etc.) de la nivelul zonelor reflexogene preso- și chemoreceptoare. Centrii respiratori, pe de altă parte, formați dintr-un centru inspirator și altul expirator, sunt cantonați în partea anterioară și inferioară a bulbului, în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
canalului ependimar atât în pars intermedia, cât și în tractusul intermediolateral al măduvei dorsolombare și sacrate. Cele două coloane de celule vegetative sunt unite transversal prin celulele intercalate Laruelle. La nivelul segmentului dorsolombar C8-L2 au sediul neuronii preganglionari ai simpaticului periferic, iar în porțiunea terminală a măduvei (L4-S5) sunt situați centrii parasimpaticului sacrat. Prin intermediul lor se realizează controlul centrilor integrativi superiori asupra diverselor funcții somato-vegetative periferice. În afara neuronilor de origine ai simpaticului dorsolombar și parasimpaticului sacrat, măduva spinării conține un număr
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin celulele intercalate Laruelle. La nivelul segmentului dorsolombar C8-L2 au sediul neuronii preganglionari ai simpaticului periferic, iar în porțiunea terminală a măduvei (L4-S5) sunt situați centrii parasimpaticului sacrat. Prin intermediul lor se realizează controlul centrilor integrativi superiori asupra diverselor funcții somato-vegetative periferice. În afara neuronilor de origine ai simpaticului dorsolombar și parasimpaticului sacrat, măduva spinării conține un număr important de centri și nuclei vegetativi cu funcții specializate. Dintre aceștia fac parte, în primul rând, centrul midriatic sau pupilodilatator (ciliospinal Rurge), cu sediul în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazul colonului s-ar întinde până la nivelul L4. Participarea acestor centri la reglarea diverselor acte neuroreflexe vegetative va fi menționată la capitolele respective. I.2.1.7. Sistemul nervos vegetativ extranevraxial Segmentul extranevraxial al sistemului nervos vegetativ cuprinde elementele nervoase periferice ale simpaticului toracolombar și parasimpaticului craniosacrat. Spre deosebire de componenta toracolombară simpatică, reprezentată de ganglionii latero- și prevertebrali, parasimpaticul periferic este format din fibre vegetative emise de centrii parasimpatici de la nivelul celor două extremități ale nevraxului. La rândul său, segmentul laterovertebral al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fi menționată la capitolele respective. I.2.1.7. Sistemul nervos vegetativ extranevraxial Segmentul extranevraxial al sistemului nervos vegetativ cuprinde elementele nervoase periferice ale simpaticului toracolombar și parasimpaticului craniosacrat. Spre deosebire de componenta toracolombară simpatică, reprezentată de ganglionii latero- și prevertebrali, parasimpaticul periferic este format din fibre vegetative emise de centrii parasimpatici de la nivelul celor două extremități ale nevraxului. La rândul său, segmentul laterovertebral al simpaticului este alcătuit din ganglioni dispuși metametric de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în timp ce simpaticul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nervoase eferente dispuse în cea mai mare parte sub formă de rețea plexiformă pe fața anterioară a aortei toracoabdominale sau a unora din ramurile sale. Căile aferente vegetative extranevraxiale prezintă particularitatea că, contrar căilor somatice, sunt formate din doi neuroni periferici, care se articulează în ganglionii organo-vegetați situați la distanță de organul efector în cazul simpaticului sau în vecinătatea sa în cazul parasimpaticului (fig. 13). Primul neuron, preganglionar, este situat în nucleul motor visceral, axonul său mielinizat se articulează sinaptic cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unor nervi cranieni până la ganglionii previscerali ai capului și gâtului, iar fibrele plexului sacrat se distribuie viscerelor pelvine. Formațiunile ganglionare fac oficiul atât de stație de releu între nucleii vegetativi intraaxiali și organele subordonate acestora, cât și de centrii reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin ramurile comunicante cenușii. Ganglionii vegetativi simpatici sunt reprezentați de lanțul simpatic laterovertebral alcătuit din ganglionii dispuși metameric de o parte și de alta
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerelor pelvine. Formațiunile ganglionare fac oficiul atât de stație de releu între nucleii vegetativi intraaxiali și organele subordonate acestora, cât și de centrii reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin ramurile comunicante cenușii. Ganglionii vegetativi simpatici sunt reprezentați de lanțul simpatic laterovertebral alcătuit din ganglionii dispuși metameric de o parte și de alta a coloanei vertebrale și conectați prin fibre nervoase. La rândul său, trunchiul simpatic este conectat funcțional
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de celule se găsesc în proporție de 27%, 50% și 23%, în timp ce în ganglionul stelat raportul este 17%, 67% și respectiv 16%. După Botar (1937), lanțul ganglionar laterovertebral, primind numai fibre preganglionare de natură simpatică, ar îndeplini rol de centru periferic al căilor simpatice cu destinație somatică, în timp ce ganglionii prevertebrali ar fi sediul centrilor de convergență a fibrelor vegetative viscerale de origine atât simpatică, cât și parasimpatică. Căile parasimpatice somatice sunt reprezentate, de parasimpaticul spinal descris de Ken-Kure. Pe plan structural
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
conțin însă numai fibre simpatice. Primind atât filete adrenosimpatice, cât și parasimpatice, ei sunt de fapt ganglioni micști. De aceea descrierea lor, ca și a plexurilor din care fac parte, este mai indicată după datele de anatomie funcțională a parasimpaticului periferic. I.2.1.14. Parasimpaticul cranio-sacrat Este cea de a doua componentă a sistemului nervos vegetativ, care spre deosebire de simpatic, provine de la extremitățile nevraxului. Ca și simpaticul, se compune din nuclei de origine și căi neuroefectoare eferente, formate din doi neuroni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
I.2.1.20. Parasimpaticul spinal Spre deosebire de fibrele simpatice care ajung la ganglionii paravertebrali prin ramurile comunicante albe din rădăcinile anterioare, filetele parasimpatice părăsesc măduva după unii autori pe ambele căi. Din 1876, când Stricker a semnalat că excitarea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombare produce vasodilatație în laba respectivă, s-au acumulat suficiente fapte experimentale în sprijinul acestui punct de vedere. Una din primele dovezi a fost adusă de Morat și Bonne (1897), care au observat că secțiunea intermedioganglionară spinală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticul spinal. Centrul trofic al primului neuron s-ar găsi în măduvă, iar al celui de al doilea, în ganglionul spinal. Alți autori (Bayliss, Langley, Wybauw), constatând că vasodilatația provocată de excitarea rădăcinilor posterioare persistă și după degenerarea capătului lor periferic, au pus fenomenul pe seama stimulării antidromice a fibrelor senzitive aferente și eliberării locale de histamină (Lewis și colab., 1927), acetilcolină (Gaddum și Kviatkowski, 1938), plas-makinine (Hilton și Lewis, 1955) sau adenozină (Holton, 1959). Împotriva naturii antidromice a vasodilatației vin datele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parasimpaticului decât simpaticului. De aici opinia dependenței lor de sistemul nervos parasimpatic, admisă de majoritatea autorilor. Deși conferă musculaturii tubului digestiv un grad de independență funcțională mai mare decât al altor organe, plexurile enterice sunt subordonate influențelor reglatoare centrale și periferice. Plexuri intramurale similare au fost puse în evidență în numeroase alte organe ca: mușchiul uterin, vezicula biliară și vezica urinară, pancreas, glande salivare și chiar pereții vasculari. Plexul uterovaginal, de exemplu, reprezintă calea de distribuție la organele genitale feminine a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatic, care se distribuie difuz la toate țesuturile și organele, parasimpaticul controlează teritorii viscerale mai limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limitate. Astfel, în timp ce segmentul cranial asigură inervația parasimpatică a organelor efectoare de la nivelul capului, toracelui și abdomenului, parasimpaticul sacrat inervează doar sfera pelvină. Arborele vascular periferic și glandele sudoripare, fiind lipsite de inervație parasimpatică, se sustrag influențelor vagale. Variațiile rezistenței periferice și secreției sudorale sunt sub controlul exclusiv al simpaticului. Splina și rinichiul posedă de asemenea o inervație predominant simpatică. În schimb, tractusul digestiv, deși conține filete nervoase de ambele tipuri, este dominat de componenta parasimpatică. Din aceste câteva exemple privind
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
viscerosensibili în ganglionii laterovertebrali, este în contradicție cu faptul că blocarea ganglionară nu afectează transmiterea impulsurilor vegetative aferente. I.2.2. SISTEMUL NERVOS ENTERIC Dan ANTOHE Sistemul nervos enteric (SNE) este cea de a treia componentă a sistemului nervos vegetativ periferic care îndeplinește un rol fundamental în controlul și reglarea activității tubului digestiv. Structură nervoasă cu particularități morfo-funcționale complexe, sistemul nervos enteric este reprezentat la mamifere și om de ansamblul plexurilor nervoase situate atât în pereții întregului tract digestiv de la esofag
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corpurile neuronale în ganglionii spinali toraco-lombo-sacrați. Neuronii extrinseci intra-parietointestinali sunt numiți și intestinofugali (IFAN), au corpurile neuronale atât în plexul mienteric, cât și în cel submucos, și reprezintă singura structură neuroenterică aferentă care conectează direct SNE cu restul sistemului nervos periferic și central. Din acest punct de vedere, se descriu două clase de neuroni intestinofugali: IFAN cu conexiuni periferice ai căror axoni iau calea nervilor simpatici periarteriali și fac sinapsă cu neuronii postganglionari simpatici din plexurile prevertebrale. Aceștia au valoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în plexul mienteric, cât și în cel submucos, și reprezintă singura structură neuroenterică aferentă care conectează direct SNE cu restul sistemului nervos periferic și central. Din acest punct de vedere, se descriu două clase de neuroni intestinofugali: IFAN cu conexiuni periferice ai căror axoni iau calea nervilor simpatici periarteriali și fac sinapsă cu neuronii postganglionari simpatici din plexurile prevertebrale. Aceștia au valoare de neuroni aferenți primari care sunt stimulați atât de distensia parietală (cei ai plexului mienteric), cât și de chimismul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]