KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...126 >

3,131 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Aceste apariții s-au soldat cu tot atâtea geamuri și uși închise; luminile din interior s-au stins treptat, cu fiecare apariție a personajelor; interiorul gării, cu toate ferestrele și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
și ușile zăvorite, a rămas în întuneric: lumina unui felinar de peron cade pe gesturile CĂLĂTORULUI PRIN PLOAIE; acesta își revine treptat din groaza și stupoarea cu care a primit ultimele replici; începe să se plimbe încet de-a lungul peronului, făcându-și loc printre scaunele aruncate în toate părțile; respiră aerul nopții și-și masează mușchii feței și ai gâtului; se așază pe fotoliul-leagăn și privește cerul; se leagănă ușor cu fața în sus; pare că e pe cale să adoarmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
nu... Peste tot sunt gări moarte. Da... Sute de gări moarte. Știu eu. Sunt sute de călători prin ploaie care au murit peste tot. N-are cine să-i îngroape. (Pauză; CĂLĂTORUL este profund tulburat, se plimbă de-a lungul peronului; IOANA îl urmărește, vinovată, cu privirea.) IOANA (După un timp.): Domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da... IOANA: Cum se face că v-ați rătăcit? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu. IOANA: Nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu (Pauză.) Cred că sunt bolnav. IOANA

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ceață și întuneric, acoperiți de tunete puternice și rafale de vânt; se mai aude stins glasul IOANEI.) VOCEA IOANEI: Plouă... plouă... Trebuie să înceapă... Trebuie... PARTEA A II-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-A A doua zi, dimineața. Lumina soarelui cade pieziș. Umbre lungi peste peron. Senzație de frig. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE doarme în fotoliul-leagăn. E acoperit cu o pătură în carouri, pe care și-o ține strâns sub bărbie. Pretutindeni, pe lespezile peronului, printre traverse, pe șine, pe acoperișul gării, pe sub scaune și pe bănci, atârnând de ziduri și de ferestre - zeci de păsări moarte. Câteva păsări se mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pentru o doborî o pasăre aflată mai sus.) în fiecare zi... am treabă... cu astea... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Astea mor în fiecare zi? HAMALUL: Mor peste noapte. (Pauză; HAMALUL își continuă treaba; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă de-a lungul peronului și se uită la păsări; se apleacă, ridica una din păsările care se zbat și începe s-o încălzească în pumni, suflându-i aer cald.) HAMALUL (Amuzat.): Hă-hă! Degeaba. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Ce știi tu? (Continuă să încălzească pasărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
placă... În fiecare zi o vopsim în alb. Știți, aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aici, facem cam în fiecare zi aceleași lucruri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Or să vă înnebunească... lucrurile... HAMALUL: Pe noi? Ehe! Eu mă scol de zece ani la ora șase și mătur peronul. Și nu simt nimic. În fiecare zi spăl peronul și curăț șinele de rugină... Le dau puțin lustru, mai strâng câte Un șurub... Spăl geamurile, lustruiesc prin încăperi. La prânz mă culc. Treburile astea nu m-au plictisit niciodată, Ioana curăță cartofi în fiecare zi. Stă în pivniță câte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
aceea fuge pe câmp. Seara se ascunde în spatele ferestrelor, și așteaptă. Se uită de-a lungul căii ferate și cântă, încet, mai mult mârâie decât cântă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai auzit-o tu cântând? HAMALUL: Da. Seara stăm aici, pe peron, jucăm zaruri. De fapt, numai ne prefacem că jucăm zaruri... O ascultăm pe ea, cum cântă. Uneori cântă și Bruno, la trompetă. (Începe să curețe șinele de cale ferată.) Și domnul Kapunta știe să cânte la trompetă. Domnul Kapunta cântă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Domnul Kapunta cântă însă mai rar, o dată la câțiva ani. Se închide în odaia de sus și cântă câte o noapte întreagă... O noapte întreagă, o dată la trei, patru ani... tot e ceva. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Se așază pe marginea peronului, privindu-l pe Grubi cum lustruiește șinele.): Și cu drezina? Când se întorc cu drezina? HAMALUL (Se uită pe ceasul gării.): Mai e... Se întorc înainte de prânz. În fiecare zi Bruno și domnul Kapunta... se întorc înainte de prânz... Uneori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu. În timp ce vorbeam noi... s-a oprit ceasul... Dumneavoastră nu simțiți ceva, în aer? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu. HAMALUL (Neliniștit, privește în jur, se răsucește, se învârte.): Hm. Nu știu ce am... Poate că e o părere... (Face câțiva pași pe lespezile peronului și lespezile sună altfel.) Auziți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să aud? HAMALUL: Ia faceți câțiva pași... (Călătorul face câțiva pași.) Ei? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud nimic. Ce să aud? HAMALUL: Nu auziți cum sună peronul? Sună altfel... Nu vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
câțiva pași pe lespezile peronului și lespezile sună altfel.) Auziți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să aud? HAMALUL: Ia faceți câțiva pași... (Călătorul face câțiva pași.) Ei? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu aud nimic. Ce să aud? HAMALUL: Nu auziți cum sună peronul? Sună altfel... Nu vă dați seama că sună altfel? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mi se pare... nu... Cu siguranță, nu. HAMALUL: Ba da, ba da... (Întinde o mână.) E ceva în aer. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: În aer? Nu e nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură uriașă de apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Unde s-a lăsat frigul? IOANA: Da, da s-a lăsat... Și se lasă și noaptea, nu vedeți că se lasă noaptea? ȘEFUL GĂRII: Nu se poate! Nu! V-am lăsat singuri aici și voi... HAMALUL: Ba nu, domnule. Și peronul a început să sune altfel și chiar șinele de cale ferată... Iar el (Arată spre CĂLATOR) a văzut ceva care se mișcă prin iarbă... ȘEFUL GĂRII (Către CĂLĂTOR.): Ați văzut dumneavoastră ceva prin iarbă, ceva care se mișcă prin iarbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
spre încăperile lor; începe o mișcare febrilă în interiorul clădirii; se deschid toate ferestrele și ușile; toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toți, exceptându-l pe CĂLĂTOR, încep să-și așeze lucrurile în valize și apoi să și le închidă; valizele, odată făcute, sunt aruncate direct pe peron, prin ferestre și uși; lucrurile considerate nefolositoare sunt aruncate de-a valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valma, pe fereastră; peronul se va umple de valize, cutii, coșuri, obiecte dintre cele mai incerte și de dimensiuni diferite; tot acest travaliu este însoțit de exclamații și comentarii furtunoase; în acest timp CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se plimbă ușor pe peron, apoi se așază pe fotoliul-leagăn și-și aprinde o țigară.) VOCEA IOANEI: Umbreluța mea! Bretelele! Hi, hi... VOCEA CASIERULUI: Să spargem bufetul! (Zgomote, sticle sparte.) IOANA: Tată, unde-s... HAMALUL: Aici! ȘEFUL GĂRII: Sunt bătrân, sunt prea bătrân... HAMALUL: Numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
râs! De unde știi? Porc bătrân! Aha! Apa s-a învechit... S-a învechit! Nu! Da! Nu! Da! Nu, nu! HAMALUL (Iese, cu două geamantane uriașe; s-a îmbrăcat în stilul unui comis-voiajor, neașteptat de elegant, totuși; își trântește geamantanele pe peron și se așază pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe unul din ele; este obosit, dar fericit.): Ufff (Către CĂLĂTOR.) Ce sălbatici, domnule! CASIERUL (Apare și el, îmbrăcat discret, dar în cele mai bune haine pe care le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
le are.): Ce nebuni! Ce nebuni! Își trântește și el geamantanele pe peron.) N-am mai văzut așa oameni! (Către CĂLĂTOR.): Se mai vede? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce? CASIERUL: Pata... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Hm! (Se plimbă nervos pe peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și baston, strălucitor și firesc în hainele sale, cu o simplă geantă de voiaj în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în mână; și-o așază cu grijă pe peron; își scoate ceasornicul cu lanț și privește ora.): Hm! Să nu întârzie! (Atmosfera se conturează treptat pe sentimentul de așteptare și nerăbdare mascată; personajele devin simpli călători care așteaptă pe un peron; gesturi obișnuite de nerăbdare și îngrijorare; s-a întunecat și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
facem ceva...? N-am uitat să...? IOANA: Mi-e sete... Mi-e foarte sete... (Înfricoșată, se agită.) HAMALUL: Ăsta e trenul? Ăsta? A luat cineva bilete? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce-i asta? De unde? De ce? (Luminile în scenă se sting; gara, peronul și personajele sunt traversate cu violență de luminile unor ferestre care se proiectează de undeva din spațiu; sunetele sunt puternice, fluieratul unei locomotive ireale, gigantice, înfricoșătoare, ritmul puternic al roților ca o armă care trage cu foc; este tot mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește pe IOANA; liniștit, senin, începe să urce scările care duc la camera de sus; deschide ușa, intră lăsând ușa deschisă; IOANA îl urmărește cu privirile; intră în casă, umple un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]