2,880 matches
-
bătălia de la Emesa. În termen de șase luni, armatele sale au stat la porțile din Palmyra, care s-a predat, atunci când Zenobia a încercat să fugă în Imperiul sasanid. Imperiul de la Palmira nu mai exista. După o ciocnire scurtă cu perșii și altul în Egipt împotriva uzurpatorului Firmus, Aurelian a revenit la Palmyra în 273 când s-a revoltat din nou. De data aceasta, Aurelian a permis soldaților săi să jefuiască orașul, și niciodată Palmira nu și-a mai revenit după
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]
-
a avut loc în vara anului 326 î.Hr., între armata macedoneană a lui Alexandru cel Mare (întărită cu aliații greci și perși) și armata regelui indian Porus. Lupta a avut loc pe malurile fluviului Hidaspes (Jhelum) de pe teritoriul actual al Pakistanului. Soldații macedoneni s-au confruntat pentru prima dată cu un număr mare de elefanți de război. Alexandru plănuise să cucerească India
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
a avut loc în anul 333 î.Hr., între macedonenii conduși de Alexandru cel Mare și perșii conduși de Darius al III-lea. Alexandru, cu o armată experimentată și compactă, a întâlnit o armată dezorganizată formată din soldați din mai multe țări. Bătălia decisivă s-a dat la Issos. Aici, oastea lui Alexandru a întâlnit armata persană
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
apoi s-a desfăcut în două părți lăsând cavaleria inamică să pătrundă printre acestea și, prinzând-o ca într-un clește, a distrus-o (vreo 80.000 de soldați). Apoi Alexandru a lansat un atac puternic în flancul armatei persane. Perșii, pierzând grosul armatei lor (cavaleria), au început să dezerteze, lăsându-l pe Darius singur. Faimoasa confruntare a avut loc în anul 333 î.Hr., atunci când Darius al III-lea (380 î.Hr - 330 î.Hr), „Rege al Regilor”, marele conducător al
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
cu mileniul I î.Hr. sunt printre primii; acestora le urmează nilo-saharienii dinspre Sudan și nordul Africii. Comercianții arabi ajung aici încă din sec. I d.Hr., iar între secolele I-V grecii din Egipt fac și ei comerț aici; le urmează perșii, indienii și filipinezii, dar numai pe coastă, cu precădere la Mombasa. Explorarea europeană spre interior începe abia în secolul al XIX-lea. Imperiul Britanic își stabilește aici Protectoratul Africii de Est în 1895, devenit din 1920 Colonia Kenya. Kenya este
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
nasturi etc. Este logic să presupunem că pantalonii erau deja purtați de oamenii din latitudinile nordice. Mai târziu, în Europa au fost purtați de popoarele nomade, ei fiind foarte utili în echitație. În special, printre primii nomazi au fost sciții, perșii și apoi hunii și germanii. Inițial, fiecare pantalon era separat, astfel în mai multe limbi numele acestui tip de îmbrăcăminte este un plural substantiv sau un număr dublu. În Roma antică, pantalonii inițial erau considerați drept haine barbare, dar în timpul
Pantalon () [Corola-website/Science/324233_a_325562]
-
Ezra, regele persan Cyrus cel Mare este considerat ca fiind cel care a permis evreilor să se întoarcă la Ierusalim și să-și reconstruiască templul; reconstrucție care a avut loc "după porunca lui Cirus, lui Darius și lui Artaxerxe, împăratul perșilor." (Ezra 6: 14). Conflictul israeliano-iranian din 2011-prezent este o parte a Conflictului arabo-israelian și se referă la tensiunile politice și ostilitățile deschise între Iran și comunitatea evreiască din Orientul Mijlociu ca urmare a dezvoltării unui presupus program nuclear militar iranian. Israelul
Relațiile dintre Israel și Iran () [Corola-website/Science/325757_a_327086]
-
din ce cauză, cuneiforma s-a răspândit în tot Orientul Apropiat. Cuneiforma a fost adoptată cu unele mici schimbări de popoarele care le-au urmat sumerienilor în Mesopotamia (akkadieni, babilonieni, asirieni) și de popoarele vecine care vorbeau limbi diferite (hitiții, perșii, etc.) În mileniul al III-lea î.Hr., Mesopotamia a fost unificată de regele Sargon I care a întemeiat Imperiul Akkadian; akkadienii dezvoltând ulterior cuneiformele și îmbogățind patrimoniul scris cu diferite texte, în special texte militare. Limba akkadiană s-a răspândit
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
metri din vârful zidului aveau 1 metru grosime și au servit drept al doilea zid al dublei colonade a platoului. Această secțiune superioară a fost decorată cu pilaștri, resturile acestora fiind distruse în 628 când bizantinii au recucerit Ierusalimul de la perșii sasanizi,care fusesera susținuți de locuitorii evrei. 4 straturi au fost adăugate ulterior de către califii arabi Omeiazi în secolul al VII-lea. Următoarele 14 straturi sunt din perioada otomană iar adăugarea lor este atribuită uneori în mod greșit lui Sir
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
urmă înfrânt și a fugit, de această dată în Rodos. Sultanul a atacat Republica Veneția în 1499. După semnarea păcii în 1503, otomanii au ocupat ultimele posesiuni venețiene din Peloponez și câteva orașe de-a lungul țărmului Adriaticii. Mamelucii și perșii conduși de șahul Ismail I s-au aliat împotriva otomanilor, dar au fost în cele din urmă înfrânți în 1511. În același an, fiul lui Baiazid, Ahmed, și-a forțat tată să-l proclame regent. Fratele lui mai mare, Selim
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
Sfântului Maxim și Teodot de Ancira), Persia (potrivit Sfântului Clement din Alexandria și a Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (după Sfântul Iustin, Tertulian și Sfântul Epifanie). Cuvântul magi denotă faptul că personajele respective ar fi fost de origine persană. Perșii erau de religie Zoroastriană, iar acești magi erau căutători in stele și mari preoți. Călătoria lor este descrisă ca fiind provocată de un fenomen cosmic ieșit din tipar, o anume stea care a apărut pe cer și care se mișca
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
drastic ponderea și prestigiul individual al aristocrației tradiționale; între 477 a.chr. și 461 a.chr, victorii succesive în zona Traciei de sud și pe coastele Asiei Mici, culminând în 469 a.chr. cu victoria de la Eurymedon, din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoală contra perșilor în 463 a
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
din Pamphylia, contra perșilor, pun în evidență potențialul imens pe care liga de la Delos îl punea la dispoziția Atenei. Aceste triumfuri inaugurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoală contra perșilor în 463 a.chr. cere ajutorul atenienilor, și flota Ligii ajunge până la Memphis. In 456 a.chr. însă, perșii trimit o puternică flotă care îi asediază pe atenieni într-o insulă din delta Nilului și, doi ani mai târziu, o
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
Aceste triumfuri inaugurale vor fi însă contrabalansate de eșecul acțiunilor în Egipt. Acolo căpetenia libiană Inaros, care pornește o răscoală contra perșilor în 463 a.chr. cere ajutorul atenienilor, și flota Ligii ajunge până la Memphis. In 456 a.chr. însă, perșii trimit o puternică flotă care îi asediază pe atenieni într-o insulă din delta Nilului și, doi ani mai târziu, o înfrângere catastrofală pune capăt acestei aventuri egiptene. În acest context, mai multe dintre cetățile mari încearcă să se retragă
Liga de la Delos () [Corola-website/Science/328148_a_329477]
-
de Nord și a Spaniei și l-a cunoscut pe Tamerlan. El aparținea islamului malikit și a murit mare cadiu la Cairo. "Prolegomene" (Al-Muqadimma, în limba arabă) reprezintă principala sa lucrare. Este o introducere la "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor" . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
afla la curtea suveranului Mohammed V, sultan al Granadei. Lucrarea sa fundamentală, "Kităbu l-ʻkibăr" ("Kităbu l-ʻkibar wa Diwănu al-Mubtada' wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĂsarahum min Đawī Ash-Sha'n l-Akbăr" "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor") a fost inițial concepută ca o istorie a berberilor, extinsă apoi într-o istorie universală. Este compusă de 7 părți, prima parte fiind considerată ea însăți o carte (Al-Muqadimma). Cărțile 2-5 conțin istoria omenirii până în timpul său, iar
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
menționate de Herodot, locuitorii Psidiei au fost numiți "Lakuna", dar această denumire era numele unui trib Psidic care ocupă o arie restrânsă din nordul regiunii muntoase a Golfului Antalyei. Pisidienii sunt cunoscuți a fi unul dintre triburile care au ajutat perșii în războiul lor împotriva Greciei. Nu există nici o îndoială că Pisidienii și Pamphylienii au fost aceiași oameni, dar distincția dintre cele două pare să fi fost stabilită la o perioadă timpurie. Herodot, care nu menționează nimic despre Pisidieni, enumeră Pamphylienii
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
condus pentru puterile politice externe. O lungă perioadă de timp, Pisidia a fost gazda a comunităților independente care nu se aflau sub jugul Hitiților. Cunoscută pentru fracțiunile sale războinice, a rămas în mare măsură independența față de Lidieni, si chiar față de perși, care au cucerit Anatolia în secolul al VI-lea î.Hr., si au împărțit zona în satrapii pentru un control mai mare. Totuși, nu au putut să facă față revoltelor constante și tulburărilor din interiorul provinciei. Alexandru cel Mare a avut
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
ul este o teorie cosmologică (sau model de fizică cerească) azi abandonată. A fost primul sistem și concepție astronomică al multor civilizații antice, cum sunt grecii, evreii, romanii, egiptenii și babilonienii, asirienii și perșii, această uranografie predominând ca explicație general acceptată până în secolul al XVI-lea, când a fost lent și gradual înlocuită cu diverse modele heliocentrice, printre care și cel care este azi prevalent. Deși geocentrismul a fost modelul predominant în Antichitate, el
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
său Atys, provocată de un „vârf de fier”, si depune orice efort pentru a-l proteja. Lăsat să vâneze marele mistreț alături de ceata de bărbații curajoși ai Lidiei, Atys moare accidental chiar de mâna protectorului său, Adrastos. Cresus află că perșii conduși de regele Cirus cotropesc Asia și trimite soli la Oracolul din Delfi, în privința atacării invadatorilor perși. Oracolul din Delphi îi răspunde că "„Dacă treci râul Halys (azi Kızılırmak) vei distruge o mare împărăție”". Cresus interpretează „acel imperiu” ca fiind
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
să vâneze marele mistreț alături de ceata de bărbații curajoși ai Lidiei, Atys moare accidental chiar de mâna protectorului său, Adrastos. Cresus află că perșii conduși de regele Cirus cotropesc Asia și trimite soli la Oracolul din Delfi, în privința atacării invadatorilor perși. Oracolul din Delphi îi răspunde că "„Dacă treci râul Halys (azi Kızılırmak) vei distruge o mare împărăție”". Cresus interpretează „acel imperiu” ca fiind cel persan. Între timp, Herodot scrie despre tirania lui Peisistratos și înlăturarea sa, precum și despre ascensiunea Spartei
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
scrie despre tirania lui Peisistratos și înlăturarea sa, precum și despre ascensiunea Spartei. Menționează Bătălia de la Halys dintre mezi și lidieni din anul 585 î.e.n. (la care Thales a prezis eclipsa ce a provocat încetarea conflictului). Este descrisă bătălia finală dintre perși și mezi în care Cresus este înfrânt fiindcă mirosul de cămile persane ar fi iritat caii cavaleriei lidiene mai bine înzestrate. Astfel, Cresus se retrage în capitala regatului său, Sardes, care ulterior va fi asediată și cucerită de perși. Cresus
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
dintre perși și mezi în care Cresus este înfrânt fiindcă mirosul de cămile persane ar fi iritat caii cavaleriei lidiene mai bine înzestrate. Astfel, Cresus se retrage în capitala regatului său, Sardes, care ulterior va fi asediată și cucerită de perși. Cresus este capturat și legat de un rug pentru a fi incinerat, însă de teama unei pedepse divine și impresionat de spusele acestuia, regele Cirus îl cruță și il ia drept consilier la curtea regala. Herodot încheie istoria domniei lui
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
Harpagus, păcălindu-l să-și mănânce propriul copil tăiat și fiert. Din dorință de răzbunare, Harpagus complotează cu Cirus împotriva regelui Astyages. După ce își adună armata, Cirus cucerește capitala lui Astyages și îl ia prizonier. Cirus se proclamă astfel regele perșilor și mezilor. Herodot descrie apoi civilizația, cultura și modul de viață la perși. Cirus, cuceritor al Lidiei, îl trimite pe Pactyes să guverneze Lidia, dar acesta îl trădează și îi incită pe lidieni la revolte. Revolta eșueaza și acesta se
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]
-
de răzbunare, Harpagus complotează cu Cirus împotriva regelui Astyages. După ce își adună armata, Cirus cucerește capitala lui Astyages și îl ia prizonier. Cirus se proclamă astfel regele perșilor și mezilor. Herodot descrie apoi civilizația, cultura și modul de viață la perși. Cirus, cuceritor al Lidiei, îl trimite pe Pactyes să guverneze Lidia, dar acesta îl trădează și îi incită pe lidieni la revolte. Revolta eșueaza și acesta se refugiază în Kyme. Herodot descrie civilizația, cultura asiriană și orașul Babilon (o menționează
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]