3,087 matches
-
le. Îmi arată ușa. Sănătate, căutați-mă peste o lună sau așa, să văd dacă rezolv ceva. Doamne ajută. Ies din birou și închid ușa. Ies pe holul clădirii, cobor cu liftul și ajung în stradă. Stau puțin locului. Îmi pipăi abdomenul. Aș putea să mai dau jos vreo trei-patru kilograme. N-ar strica. Nu-mi trebuie decât puțină voință. Sau poate nici măcar nu-i nevoie de efort fizic. Dacă nu găsesc un loc de muncă, într-o lună de zile
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
-o amândoi când ne-a prins o ploaie în câmp. Un picior mă durea, părea amorțit. Simțeam o înțepătură mai sus de genunchi. Somnul îmi dispăruse brusc, mă uitam dezamăgit la cerul cenușiu și copacii triști de afară. M-am pipăit pe sub plapumă și am constatat cu stupoare că aveam o mică crescătură pe coapsa piciorului stâng. M-am speriat ca și atunci când am înghițit un os de pește, pentru că mama mi-a spus că poți să mori din asta. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Mi-ar spune, dacă mai scap sau nu. Deodată, ușa s-a deschis și el a pătruns în încăpere. S-a apropiat și mi-a spus: Ce ai? Mă doare piciorul, am îngăimat, ațipit. M-a dezvelit și m-a pipăit ușor. Vezi dacă spui urături când nu trebuie, ai făcut o bubă. Colindele se cântă numai de Crăciun. Să ții minte... Te dau cu puțin spirt și-o să-ți treacă. Mă simțeam sfârșit: cine m-a pus să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
însoțea, sora mamei, căreia i-am destăinuit ce mi se întâmplă cu tata. De o bună bucată de vreme ,tata a început să mă mângâie și să mă drăgălească, mai mult decât pentru o fiică, până a ajuns să mă pipăie prin locurile intime, apoi să-mi facă avansuri și să-mi propună să întrețin relații sexuale cu el. Imaginați-vă, ce am simțit eu, fiica lui adorată și încrezătoare, ca tatăl meu ,profesor de istorie, trecut de 50 de ani
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Dumnezeu mi-a îndeplinit dorința, când te-am întâlnit la acea sindrofie, care va rămâne mulți ani în amintirea mea,a fost prilejul când te-am găsit. Nu-mi venea să cred că ești tu, pe care pot să te pipăi, să mă conving că ești în realitate,nu-ți pot spune ce am simțit eu când am văzut că intri pe ușă, credeam că ai venit să mă cauți pe mine și să mă duci acasă la tine. După ce ne-
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Ca lucrurile să arate mai vesel - sau, dimpotrivă, mai amenințător, odată ce tastatura Qwerty nu mai e atât de necesară, cum ar fi ca ea să înceapă să lipsească cu totul? Ei, bine, să aruncăm un ochi - sau, mai precis, să pipăim puțin - problema touch screen-urilor, a ecranelor tactile. La PC sau laptop, atunci când click-ul o biruie, tastatura rămâne pe loc. Dar când tap-ul ia locul click-ului tastatura se atrofiază până la a deveni incomoda variantă virtuală. Va fi ea, tastatura, vreodată
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
imaginându-mi că o posed. Într-o noapte, cu imaginația fierbinte, foarte excitat, în erecție, nu m-am mai putut stăpâni, mi-am luat inima în dinți, am trecut tiptil în odaia ei și, ajungând la pat, am început a pipăi formele fetei, care palpitau sub cuvertura ce o învelea. Nu m-a respins, dar nici nu m-a lăsat să trec alături de ea în pat, să facem dragoste, oricât am stăruit. În nopțile următoare, n-am mai reluat „atacul“, imaginația
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la o manifestație legionară prezidată de Antonescu, la care eram convocați mai ales noi, studenții, stam pe bancă lângă un medicinist pe cale de a-și termina studiile: îmi dădea extraordinară atenție, era plin de asiduități față de mine, mă mângâia, mă pipăia, parcă s-ar fi jucat cu o pisică sau cu un câine drag (era seară și în compartiment fuseseră stinse becurile): mă excitau manevrele lui, dar nu-mi trezeau dorința unei mai intime apropieri, cu toate că - fără a fi frumos - „camaradul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-a lăsat un gust amar. Majoritatea moșilor italieni sunt libidinoși. Nu e o jignire, este o constatare. Mai venea un vânzător ambulant pe acolo, vorbea mereu cu mâinile. Nu putea să nu te atingă, să nu încerce să te pipăie, să nu-ți facă cu ochiul ca și cum ai împărtăși un secret cu el. La noi ar fi fost de mult în groapă, aici se juca cu femeile. Apoi m-am convins, 80% sunt așa. Sunt vanitoși, alintați, cred că sunt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ai trimis tot? — Am trimis mereu, e sărăcie la noi, asta e. Da’ nu mai pot, plec! Bine, lasă că mai vii tu pe la mine, treci dincolo! Apoi alta: — Părinte, eu n am de lucru. Am plecat azi-dimineață. Mă tot pipăia fii-su, mă tot zăpăcea, azi dimineață mai să-mi rupă bluza! Da’ ce, eu am bărbat acasă! — Da’ nu era frumos? — Nici măcar, mic ca tine, părinte, și era și rău! — Bine, lasă, ce să-ți fac dacă ești frumușică
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pensiune, într-o cameră la parter. Acolo lucra și acolo dormea. Era vară. Geamurile larg deschise. Lângă geam trona un uscător de rufe uriaș. În puterea nopții a auzit un zgomot... Un hoț voia să intre pe fereastră și tot pipăia sâr mele uscătorului de rufe, pentru că nu pricepea ce poate fi. Atunci Leila a strigat: — Shunt! Speriat de cuvântul necunoscut, hoțul a fugit! Leila s-a îmbrăcat repede și a ieșit afară. El tot fugea! Ideea e că la necaz
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
i-a deschis-o fără rețineri. I a spus că nu va putea plăti până spre sfârșitul lunii. Mai în glumă, mai în serios, administratorul i-a cerut avans câteva sărutări, apoi s-a ațâțat și a început s-o pipăie. Femeia a luat ce i-a căzut în mână, și anume un făcăleț, și l-a lovit. O cred. În primele trei luni ale șederii mele în Italia am fost agresată sexual de patru persoane. Și când spun agresiune nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
neadevărată în evanescența ei. Viața e cu totul altceva decât "hârtia nereciclată" pe care poposește o floare neadevărată. Poemul Nori strecoară un foarte trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
covoare, s-a dus totul... O văzusem de aproape pe femeia aceea, o dată, când încercam să vând la talcioc un metraj „urson“ cafeniu, trimis de la Paris de familia lui Vlad, într-unul din acele pachete care ne ajutau să supraviețuim. Pipăia țesătura pe care o țineam pe umăr. M-am întors și am privit-o. Ochii ei i-au evitat pe ai mei în timp ce cumpăra, făcându-se că nu știe ce însemna piața aceea și vânzătorii ei. Ca atâția alți comuniști
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum intră în casă Crăciuneasa. - Uite, femeie, am albit. Visez? Am innebunit? Unde ți-s mâinile tăiate? Eu ți le-am tăiat, cu barda. Cine ți le-a pus la loc? Îi pipăie femeii mâinile și nu-i vine să-și creadă ochilor. - Maria, Maica Domnului, mi le-a lipit la loc, bărbate. L-a născut pe Mântuitor, care o să spele păcatele oamenilor. Domnul Iisus s-a născut, azi noapte, în staulul nostru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
curent în filosofia și literatura românească, înfipt în realitățile autohtone și respirând ozonul seninătăților creștine. Dar cu aceasta, lupta nu s-a sfârșit. Ea e viață, e fecunditate. Și poate e mai mare bucuria să te simți luptând decât să pipăi laurii biruinței pe fruntea obosită. Adversari se vor ivi mereu. Posibilitatea lor e dată în curentele ostile religiei, de peste hotare, curente care au trecut de mult din faza teoretică a polemicii științifice la faza violenței politice împotriva Bisericii. În Apus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contrar duce părăsirea metodei aprioric evoluționiste și înlocuirea ei cu ceea ce Schmidt numește „metoda istoriei culturale”. Din ce constă noua metodă și care sunt concluziile sau rezultatele ei? Odată pusă în istoria comparată a religiilor problema că originea religiei trebuie pipăită în mijirile sau în rudimentele de cultură ale popoarelor necivilizate, e necesar să distingem dintre aceste popoare care e cel mai primitiv, și pe el să-l întrebăm asupra ideilor primordiale ale vieții omenești. Astăzi se poate pune această chestiune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrurilor, interpretul declară că e vorba de un fotism, rezultat al unei turburări fiziologice. Cu inspirația artistică se întâmplă același lucru ca și cu fenomenele de mistică religioasă. Credinciosul e convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină. Totuși, interpretul pozitivist ține să-i demonstreze că n-a fost decât prada unei iluzii. Îndeosebi viziunea mistică e un fapt atât de extraordinar, un har atât de rar încât numai cine se învrednicește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și la barbă, precum omătul din ogradă. Chiar acum intră în casă Crăciuneasa. - Uite, femeie, am albit. Visez? Am innebunit? Unde ți-s mâinile tăiate? Eu ți le-am tăiat, cu barda. Cine ți le-a pus la loc? Îi pipăie femeii mâinile și nu-i vine să-și creadă ochilor. - Maria, Maica Domnului, mi le-a lipit la loc, bărbate. L-a născut pe Mântuitor, care o să spele păcatele oamenilor. Domnul Iisus s-a născut, azi noapte, în staulul nostru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
oamenii pămîntului, de parcă toți erau niște orbeți care simțeau realitatea înconjurătoare cu vîrful mustăților. Ca într-un delir al nebunilor, fiara a ajuns simbol de cult pentru mulți dintre locuitorii imperiului roman, dar numai pentru orbii care o simțeau după pipăit fiindcă le plecase mintea cu sorcova iar Adevărații Iluminați din care făcea parte numai Ioan și nea-mul său de lepre odioase, erau îngroziți de asemenea ticăloșii. Textul dovedește răspîndirea incredibilă a creștinismului arimin sau ariminis-mului în imperiul roman atît în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pahar mare și unul mic, un prosop moale și unul aspru, un fular gros și unul subțire, o farfurie adâncă și una întinsă, etc. Obiectele au fost așezate și acoperite pe masă. Copiii veneau pe rând, luau un obiect, îl pipăiau, îl comparau cu altul asemănător și în final îl denumeau : „Eu cred că este un pahar mic”, „Am găsit o farfurie mai mică decât cea de pe masă”. Pentru complicarea jocului, copiii erau rugați să formuleze propoziții despre obiectele folosite în
Caleidoscop by Iuliana Cumpătă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93232]
-
mai mult: îmi plac faptele militare din filmele romantice cu soldați precum Marcelo Mastroiani sau Richard Gere. • Darul natural pe care-aș vrea să-l am: să-i readuc în viață, tineri, pe părinții, frații și sora mea, să ne pipăim fețele și să ne privim cîteva clipe în ochi. • Starea de spirit actuală: am o simplă stare de spirit sau o stare de spirit simplă și pură. Greșeli care-mi inspiră cea mai multă indulgență: cele făcute de proștii-bio sau
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cu suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe umplute cu jurnale, dar nu apuca să hotărască ce-ar fi putut fi, pentru că descoperea necontenit alte obiecte în fața lui și începea să le pipăie. Uneori îi ieșeau în față mobile mari, și Gavrilescu le ocolea prudent, căci nu le cunoștea formele și-i era teamă să nu le răstoarne"323. Hildegard, o nouă Beatrice 324, într-o pădure la fel de obscură, fără a fi malefică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Moșu, ca și von Baltasar, face parte din categoria inițiaților: ei cunosc acest loc, topos sacru, locul de unde s-a început săpatul și unde se află comoara. Este locul pe care vor muri Moșu (după ce, într-un gest de recunoaștere, "pipăie" locul), von Baltasar și Ilaria. 4.9. În curte la Dionis: În căutarea numelui pierdut "[...] cred că, în anumite momente istorice, o anumită activitate culturală - și în mod deosebit literatura, arta - constituie o armă, un instrument politic. Mă gândesc la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mărior, IV)23. Imaginea sufletului întrupată în lumină, surprinsă în "clipa ceea rară de tainic început" (Ultima verba. Cântarea lui Samson)24, nu poate fi posedată, avută în vedere precum o reprezentare sensibilă sau o reproducere fidelă. "Sufletul ți-l pipăi cu mânele, eteric" (Pastel) pentru că "nemărginit senin era în suflet" (Arșița)25; sufletul atins - cu privirea, cu rostirea - nu spune ceva decât în forma strălucitoare a propriei priviri și rostiri. Imaginea sa se întipărește ca model originar al tuturor înfățișărilor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]