4,664 matches
-
naturală. Despre aspectele artificiale ale acțiunii lui ar fi multe de spus și, cred eu, un singur om nu poate decât să exprime o părere, nicidecum să tranșeze o astfel de problemă. “Radiosfera”, 12 septembrie 1994, ora 12,34 5. Planta și depoluarea Se vorbește mult despre rolul depoluant al plantelor. La asta voi Încerca să mă refer astăzi, bineînțeles Încercând a nu călca pe terenul mai mult decât bătătorit al acțiunii lor de purificare mecanică a aerului, de reglare a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Alt subiect pentru viitoare intervenții. Planează Însă o Întrebare. Sper s’o fi putut prinde din zbor: omul, care este făcut adesea responsabil de starea mediului (chiar dacă asta miroase a “autocritică”), nu poate folosi rațiunea și pentru a face ceea ce planta realizează inconștient? Mai ales că știe, măcar În linii mari, mecanismul pus În joc. Răspunsul meu e Însă doar parțial pozitiv, anume doar ca potențialitate. Realitatea e mai crudă, pentru că reducerea, adică ceea ce face planta, este consumatoare de energie. Omul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și auxina, inutilă, și vitamina PP, strict necesară pentru animal, sunt produse din triptofan, un aminoacid destul de rar. Înseamnă că scopul e de un nivel superior individului, adică biocenotic. Urina constituie o excelentă hrană pentru plante; adăugând auxină, animalul stimulează planta s’o consume mai repede, Înainte de a fi spălată de ploi. Adică: “Vezi, planto, că ți-am dat ceva bun...” Pe de altă parte, acidul abscisic, un inhibitor pentru plante, produs de acestea la un anumit moment al vegetației, este
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
este cultivat până la 65-660 latitudine nordică, ceea ce Înseamnă cam 300, adică aproape jumatate din ceea ce Înseamnă uscatul emisferei nordice. Și, pentru a explica aceasta, să ne reamintim cum influențează temperatura asupra cerințelor redox de mediu. Anume, cu cât temperatura crește, planta Își dorește un mediu mai reducător; nucul realizează aceasta, la limita sudică a arealului său, tocmai prin secreția juglonei, adică prin acțiunea sa reductivă asupra solului. Dimpotrivă, scăderea temperaturii determină planta să-și dorească un mediu mai oxidant, adică exact
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sunt mai avantajate decât celelalte; nici asocierea unor specii anume nu este obligatorie. E vorba de o situație de tranziție, când ambii parteneri dețin pe rând supremația și când orice organism heterotrof poate realiza ceea ce solul are nevoie, refacerea, fără ca planta să se opună, iarna, respectiv orice plantă poate profita de solul oxidat, vara, fără ca microorganismul să se poată opune. În zona ecuatorială, la plante relativ evoluate, relația cu microorganismele este mai laxă, acestea din urmă marginindu-se doar să adere
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
am arătat pentru extremul nord, dar susține activitatea paralelă și independentă a ambilor parteneri Într’un sol constant din punct de vedere redox. Tot atât de adevărat precum că solul este refăcut chiar dacă sezonier ori continuu, este și faptul că uneori relația plantă−microorganism nu funcționează perfect, precum În unele mlaștini. Atunci, acumularea continuă de substanță reducătoare va genera carbonul fosil: cărbuni ori petrol. Și tot atât de adevărat e faptul că pot exista substanțe imposibil de oxidat de către microorganisme, adevăratul pericol, care implică Însă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Pentru un heterotrof ca bacteria, mediul trebuie să fie reducător, iar planta poate asigura aceste condiții doar la nivelul rădăcinii, de asemenea heterotrofă. Caracterul biocenotic al relației plantă- bacterie fixatoare de azot Îi conferă o mare productivitate. Anume, În lipsa bacteriei, planta produce de multe ori doar un sfert și chiar mai puțin din semințe și acelea cu un conținut proteic scăzut. Dar asocierea conferă și o sensibilitate În cazul schimbării condițiilor de mediu. Ca și În cazul lichenului, simbioza În discuție
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a se izbi unul de altul În balta ori mlaștina În care această plantă sau animăluț Își duce viața, ar avea de ales: să așeze acest organism În domeniul fiecăruia, Între alge, respectiv protozoare, certându-se cât la sută e plantă acest animal sau animal această plantă, sau să-și dea mâna considerându-l o formă de tranziție Între cele două regnuri, punctul de la care o evoluție, până atunci unică, s’a divizat În două. Eu, Întrebând de ce s’a divizat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În două: naturali și sintetici. Desigur, nu există nici o deosebire, pentru un alcool dat, Între cele două categorii, din punctul de vedere al proprietăților lor. În paranteză fie spus, ar putea exista una din punct de vedere izotopic, știind că planta, ca producător al materiei prime a alcoolului, are obiceiul de a lua din mediu anumiți izotopi ai elementelor de care are nevoie; de exemplu, unele plante preferă carbonul 12, altele pe cel 13, dar În contextul discuției de astăzi nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a fost promovat, de el Însuși, de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției, o parte componentă sau, dacă vreți, o unealtă și nicidecum un stăpân al naturii. Iar răzvrătirea sa nu va rămâne nepedepsită. À propos: a plantat, vreunul dintre acei alergici, alt arbore În locul celui tăiat? Aș vrea să cred ca da, numai că eu sunt adesea prea optimist. O definiție, dintre multe, a democrației sună că ea e dreptul de a face orice nu dăunează altuia
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu pe deplin consolidat, trestia noastră se retrage cuminte; zambila de apă nu, continuând invadarea zonei. Asta pentru că nu are pe la noi și partenerii de biocenoză din zona de origine care să-i limiteze proliferarea. Și atunci, mecanismele care țin planta doar acolo unde e nevoie, cărora le voi dedica cuvinte anume, devin inoperante și se ajunge la Înlocuirea unei poluări cu o alta; de regulă, aceste Înlocuiri merg din rău În mai rău. Cui se datorează atâtea lucruri bune, pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și care se pare că are viitor. Adică “călătoria” speciilor În afara arealului lor, un turism favorizat de om dar nu spre binele naturii. La asta vă fac astăzi, cu voia domniilor voastre sper, părtași. Și acum, știrea: În lunca Prutului se plantează frasin de Pennsylvania, arbore cu multe calități, ca orice vine din America... Așa o fi oare? Tot de acolo a venit și gândacul din Colorado și filoxera. Nu că am ceva Împotrivă, ci pun o Întrebare: s’a făcut, anterior
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
accidental, deci imprevizibil. Deci, ce-ar trebui făcut? Să semănăm pe maluri stuf? Nicidecum. Vine el singur, dacă nu-l deranjăm cu agricultura dusă până la firul apei. Deci să Împiedicăm accesul tehnologiei În ceeea ce trebuie să devină o luncă, plantând arbori, adică făcând ceva oarecum invers decât a făcut altundeva natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua În primire domeniul pe deplin și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni semincerii
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
natura, dar cu aceeași finalitate. După ce stuful Își va lua În primire domeniul pe deplin și va realiza epurarea, naturalizarea râului, acești arbori, chiar tânjind până atunci, vor deveni semincerii viitoarei lunci regenerate. Evident, amintindu-mi de capitolul trecut, să plantăm arbori autohtoni, din aceia pe care-i vedem mai bătrâni - deci adaptați - Într’o luncă naturală, căci și stuful pe care-l ajută să se instaleze e autohton. Digurile pot fi plasate În exteriorul luncii. E mai scump, se “pierde
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pierderea Înregistrată În funcția trofică prin renunțarea la o parte dintre frunze. Căci, după ce floarea Își Îndeplinește rolul, lăsând În loc fructul, acesta preia parte din sarcinile oricărei frunze, realizând, atâta vreme cât e verde, adică conține clorofilă, fotosinteza. Aș putea spune că planta ca individ posedă o memorie, nu uită de sacrificiul din primăvară. Doar că precauția plantei s’a oprit aici. Neavând creier și, prin urmare, rațiune, n’a putut anticipa mai departe de viața unui individ. Ele, plantele, au evoluat În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
reciclăm? Natura, În ansamblul său, va fi fericită. Revenind la pietre, dacă le aranjăm ca un gard, introducând astfel informație și energie În sistem, realizăm Încă negentropie; ca ’n exemplul cu casa. Iar dacă n’avem pietre, nici o pagubă. Putem planta un gard viu, care nu-i altceva decât o negentropie care protejează o altă negentropie, În fața acțiunii negentropice pentru el, hoțul ori mistrețul, dar entropică pentru ogorașul nostru, adică firească pentru orice vietate. Dar negentropia depășește cadrul micului nostru ogoraș
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În nutrienți, iar planta Îl Îmbogățește, Înseamnă că o guvernare de stânga sărăcește mediul, adică infrastructura societății În favoarea indivizilor, iar una de dreapta Îmbogățește aceeași infrastructură În dauna indivizilor. Nici În natură și nici În societate, stânga - animalul -, respectiv dreapta - planta -, nu dețin hegemonia simultan, ci alternativ, pentru conservarea stării mediului, respectiv a infrastructurii sociale, cel puțin În aparență. Oare așa să fie și În realitate? Și așa, vă relatez istoria unui experiment din iazul de la Grădina botanică din Iași. Aparența
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Ar trebui să vină un reflux, iar vasul pedagogiei să păstreze numai pe Montaigne, Rousseau, Spencer și noua literatură care tratează pedagogia copilului. Atunci cînd vasul ar fi readus pe uscat, oamenii n-ar mai construi școli; n-ar mai planta decît vii unde profesorii ar avea datoria să ridice strugurii pînă la buzele copiilor, în loc ca aceștia să trebuiască să guste, ca astăzi, un must mult mai diluat de civilizație" (8, p. 95). Teoriile pedagogice pe care Ellen Key ar
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
le mai face uneori, pentru un ban grămadă. Nu e ea de vină că trebuia să îndeplinească întocmai dorința clientului. Și problema se punea în felul următor: de ce mama naibii indivizii ăștia își pun în curte gazon artificial, de ce, în loc să planteze un pom în curtea aia, preferă să expună niște arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se putea scrie bine. Și asta era tot ce conta. Mediul nu te concura absolut deloc. Te lăsa să produci. Nu-ți dădea bătăi de cap. Carpeta pe care o adusesem aici avea memorie. Obiectele lor artificiale, flori de plastic plantate până și în ghivece unde nu crescuse nimic, toate astea, nu știu cum să mă fac înțeles fără a părea prețios, parcă negau natura, erau expresia unei lumi fără trecut, cu rădăcinile retezate, care n-are de la ce să se revendice. Găsisem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ton mai șugubăț, dar trebuia să-l țină în priză să nu se blegească. Plecau rar din cartier, v-am spus. Cum ieși pe Iuliu Maniu, parcă ai evada dintr-un canal. Cartier urât. Dacă ar fi după mine, aș planta niște pomi în curtea asta interioară. Pe bune. Și, v-am mai spus, aș dinamita betonul de pe jos, de fapt, aș dinamita tot cartierul și cu oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi după mine, aș planta niște pomi în curtea asta interioară. Pe bune. Și, v-am mai spus, aș dinamita betonul de pe jos, de fapt, aș dinamita tot cartierul și cu oamenii înăuntru pe cât posibil, aș distruge tot și aș planta pomi, domnule. Și iarbă. Să ieșim toți din bloc la iarbă verde. Și-acolo unde e centrala termică și fumează două fâțe de treișpe-paișpe ani, ar trebui să fie o poieniță unde să joace copiii din bloc alergatelea, pititelea. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nimerit a fi chiar În ziua aceea de sfârșit de iarnă când, alături cu Neli de odinioară - prietena, cama rada și con solatoarea de zile rele a tuturor trăsniților, ca mine și ca alții și ca tânărul nostru prieten, poetul Planta țiilor, pe care abia Îl Îngropasem atunci - deretecam de pri măvară și mângâiam amândoi, cu un cuvânt de amintire și câteva fire blonde de mimoză, mormântul lui Emanoil Bu cuța de la Sfânta Vineri. Stă numai În firile asemănătoare lucruri lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pînă În ce punct acțiunea noastră era „eroică“, așa cum o descrisese un polițist, dar Începeam să bănuim, pe baza unor motive Întemeiate, că adjectivul definitoriu era mai degrabă „stupidă“. După ce am mers două ore, parcurgînd maxim 10 kilometri, ne-am plantat la umbra unui semn pe care scria Dumnezeu știe ce, singurul lucru care ne putea oferi cel mai mic adăpost În fața razelor soarelui. Și acolo am stat toată ziua, tot Învîrtindu-ne În jurul stîlpului, astfel Încît să ne umbrească cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe voi.” (Pr. Anton Bișoc, din Testament). Mi-i imaginez de ceva vreme ca pe niște pomi roditori sau ca pe niște arbori seculari, și tot de ceva timp îmi doresc, dacă voi putea, și dacă voi fi ajutat, să plantez, la Roman sau la Bacău, 38 de copaci, în memoria lor. Am mai văzut așa ceva pentru niște soldați pe undeva pe unde am umblat, și cred că frații noștri mai mari ce au suferit în închisori ar putea, într-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]