3,012 matches
-
la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeștri, și zece mii de oameni din Iuda. 5. Saul a mers pînă la cetatea lui Amalec, și a pus niște oameni la pîndă în vale. 6. Și a zis Cheniților: Duceți-vă, plecați și ieșiți din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el; căci voi v-ați purtat cu bunăvoință față de copiii lui Israel, cînd s-au suit din Egipt." Și Cheniții au plecat din mijlocul lui Amalec. 7. Saul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de disperare. Chiar nu vedeți că ei nu au nevoie de tot ce le oferiți de acolo? Ei au nevoie să fiți aproape, să-i ascultați, să le dați un sfat. Și, doar atunci, putem să trăim bine căci, dacă plecați, nu va fi mai bine. Câți copii nu se sinucid sau joacă și pierd, se droghează din cauza lipsei de atenție din partea părinților? Ei fac aceasta ca să-i vedeți, iar voi, dragi părinți, închideți ochii și le trimiteți mai departe bani
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în jurnal: „Regele a abdicat (forțat). România este acum o Republică Populară, o provincie aparent independentă în Imperiul sovietic.” (Câtă luciditate în aprecierea situației țării noastre.) Regimul comunist din România se oferă să-i aducă gratuit în țară pe cei plecați, dar foarte mulți aleg să stea la o imensă coadă cerând azil politic, lăsând în urmă o casă, o familie, o țară, un destin. Curând sosesc vești proaste din țară. Regimul comunist devine tot mai tiranic și încep să dispară
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ține pe 8 noiembrie, așa cum se obișnuia până acum. Ionel Tasie îmi răspunde că nimeni nu se mai interesează de ea și că nu va mai avea loc. Păcat! Ar fi fost emotiv și antrenant să ne revedem anual cei plecați. În ziua următoare merg la Oficiul poștal nr. 4 de la gară și ridic volumul „Eroi au fost”, de Ioan Costache Enache, de care, după decesul autorului, dl. I.N. Oprea s-a ocupat redactându-l și publicându-l. Totul e o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
localitate. Înstrăinați, în căutarea mai binelui, simt mare lipsă de cărți românești. Mult m-am bucurat de cele afirmate, știind că am un număr de cititori, pentru că am mai dăruit din volumele mele și altor cunoștințe din Italia (tot români plecați) și la fel mi s-a spus că, peste tot unde se află români, citesc cu și mai mult dor cartea în limba maternă. Din Iași, I.N. Oprea îmi confirmă că a primit scrisoarea adresată de confratele Mihai Bejinaru. De
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
afirmație îndrăzneață față de acel om și de cei ce erau de față: -„Lasă, că te spun eu tatei!” Domnul Tachi se uită la mine zâmbind și-mi face semn să las loc și altor cumpărători. Cum eu nu mă dădeam plecat și continuam să ameninț că tata va rezolva problema, l-am enervat așa de tare, încât l am făcut să-și iasă din pepeni și mi-a zis cu voce puternică de om enervat: „Ieși afară, parșivule!”, dar în enervarea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai am timp să fac ceaș vrea cu viața mea... dar citindu-vă îmi dau seama că niciodată nu este prea târziu. „Călătoria” dumneavoastră ne dă nouă, celor ce vă cunoaștem, aripi și speranțe, bucurie și regrete. Pentru noi, cei plecați, viața dvs. de zi cu zi ne face să ne dăm seama, cu mai multă obiectivitate, decât în imaginația noastră, despre realitatea ce-am fi putut-o trăi rămânând în țară. Când ești departe de țară, fiecare rând al dumneavoastră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alte localități 3470 de familii, în total 22648 de oameni, inclusiv femei, bătrâni și copii - din rândul elitei. În afara deportaților plecați spre Siberia, mult mai mulți au fost schingiuiți și omorâți în Chișinău, în subsolul numit „fabrica morții”. Noi, cei plecați, am trăit în Siberia de gheață 17 ani. Din partea I a volumului spicuiesc următoarele: „La 13 iunie 1941 era o noapte senină și caldă. Nimeni nu bănuia că a doua zi în zori se vor desfășura evenimente tragice în viața
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj (avea fața zdrobită și venea direct - asta era senzația - de pe platourile de filmare ale unei pelicule în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreau lângă mine. Îmbătrânesc și, ferească Cel de Sus să mă îmbolnăvesc și să cad la pat. N-o să aibă, la nevoie, cine să-mi dea măcar un pahar cu apă. - Dar îl ai pe tata! - Tata e mai mult plecat, nu vezi, serviciul la banca asta l-a făcut sclavul ei... - Mamă dragă, tu ești sănătoasă, tata la fel, vă aveți unul pe celălalt, ce folos ai tu de la mine când, mai toată ziua, și eu și Alex, în ultimul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu trebuie să Îi zic „doamnă“, greșeală pe care o făcusem cu o săptămână În urmă și din cauza căreia era cât pe ce să fiu concediată. — Da, Miranda, Îmi pare rău, am răspuns eu cu voce domoală și cu fruntea plecată. Și În clipa aceea chiar Îmi părea rău, Îmi părea rău că vorbele ei nu Îmi rezonaseră În creier cu trei zecimi de secundă mai devreme, că Întârziasem să spun „Biroul Mirandei Priestly“ o fracțiune de secundă peste cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
disperată să ajung Înapoi la birou și să stau jos, dar am cumpărat câte un cappuccino pentru Emily și pentru mine. Tocmai când plăteam cafeaua a sunat telefonul. Naiba s-o ia, femeia asta era imposibilă. Nesătulă, nerăbdătoare, imposibilă. Eram plecată doar de vreo patru minute; imposibil s-o fi apucat din nou pandaliile. Din nou, am apucat punga cu o mână și am scos cu cealaltă telefonul din buzunarul hainei. Hotărâsem deja că un asemenea comportament din partea ei justifică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că eu o să mă ocup doar de treburile curente de aici, nu? Mda, cam așa ceva. Dar să nu-ți Închipui că o să fii În vacanță. O să fie probabil săptămâna cea mai grea, pentru că are nevoie de mult ajutor când e plecată. O să te sune foarte des. — O, ce bine, am zis eu, iar ea și-a dat ochii peste cap. Am dormit cu ochii deschiși, holbați la ecranul gol al calculatorului, până când biroul a Început să se umple și am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trupurile lor, oprindu‑se asupra lor doar cât să le facă pe toate să se simtă grase, urâte și prost Îmbrăcate, după care le‑a ordonat să se Întoarcă la birourile lor. Ele au dat viguros din cap, cu frunțile plecate. Câteva au murmurat niște scuze profunde În vreme ce se precipitau spre departamentul lor. Abia după ce au plecat toate mi‑am dat seama că eram singure. Din nou. — Ahn‑dre‑ah? Nu tolerez ca asistenta mea să Îmi vorbească pe asemenea ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mirelui. (miercuri) „O iei În căsătorie pe...?“ Se uită la mine pierdută, Înfricoșată; crede că-i voi face o farsă și că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ușa colosală, de stejar și fier împletit, dăruind aparent casei o înfățișare unitară, de fapt o despărțea: aripa dreaptă închidea domeniul lui Gogu Ionescu, cea stângă, pe care o ținea larg deschisă feciorul, introducea în apartamentele Nadinei. ― Nevastă-mea e plecată în străinătate de vreo trei luni și casa e toată în naftalină, adăugă Iuga, trecând cu musafirul său din hol spre etaj unde, într-o cameră de rezervă, i se improvizase un dormitor, ca să aibă un refugiu când vine în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cârciumă sau după alte parascovenii... ― Vai de mine, conașule, se poate? protestă Odudie. Nu mă cunoașteți dumneavoastră? ― Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise Cosma Buruiană, urcîndu-se și el sus pe capră, lângă vizitiu. ― Am înțeles, conașule! făcu vătășelul plecat, adăugând după o clipă, nedumerit: Iertați că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă întorc?... I-auzi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uliță. Dumitru Ciulici însoțise careta câțiva pași și rămase pe urmă în mijlocul curții, cu capul gol, nemișcat, parcă I-ar fi încremenit un gând. Nadina stătea în același loc, cu mâna repetând mereu același gest, cu ochii pierduți după cei plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se arate ori fumul coșurilor le acoperise. Când porțile se deschiseră, mulțimea năvăli spre stradă. Se trase puțin îndărăt, în beznă, și privi cu băgare de seamă ; precauție inutilă, căci nimeni nu se uita la el. Mergeau cu frunțile plecate, zgribuliți în haine de iarnă, bărbații târșâindu-și bocancii, femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
femeile luptându-se cu cizmele de cauciuc, aproape încolonați, deși acum erau în afara oricărei supravegheri. Abia ieșiți din fabrica unde munciseră toată ziua, nu se dezmeticiseră încă. Petrache rupse, o clipă, rânduiala resemnată a siluetelor cu umerii încovoiați și capetele plecate. Făcu doi pași înainte și ridică mâna, dar trebui să o strige pe nume pentru ca fata să întoarcă privirile spre el și să iasă din rând. — Uite, Aurica... spuse bărbatul, desfăcându-și brațele, ca și cum ar fi vrut să se arate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chirurgului. Doctorul se numea Pantelimon, ceea ce nu avea nicio importanță. Uneori uita el însuși cum îl cheamă. Strânse șorțul în poală ca pe un prunc bolnav și oftă. Nu știm dacă era bătrân, avea părul alb și-și ținea fruntea plecată. — Sângele e viu câtă vreme se varsă în sânge, spuse el. În privința asta, orice semicerc înseamnă moartea. Doctorul Pantelimon își ridică fruntea și atunci se văzu că nu era deloc bătrân, avea sprâncenele negre, pielea netedă și ochii rotunzi, luminoși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simplu, îmi venea să strig, ca s-o acopăr. Nu aveam voie să strigăm, de fapt, cât timp a durat reeducarea, nu aveam voie să facem nimic altceva decât ce ni se ordona. Stăteam ghemuiți în vârful patului, cu frunțile plecate și brațele strânse în jurul genunchilor. Nici măcar nu ne puteam acoperi urechile cu palmele, lucru zadarnic, căci zgomotul nu se auzea prin urechi, îl simțeam vibrând prin porii pielii, prin rădăcina părului, prin rănile neînchegate. Pe urmă, dintr-odată, nu l-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
după fiecare propoziție, frământându-și sacoșa în mâini. Polițistul îi arătă către bulevardul Lascăr Catargiu, apoi făcu semn spre dreapta. Omul mulțumi, dar nu mai avu cine să-i răspundă. Chibzui câteva clipe, apoi porni, cu pași înceți și capul plecat, încât nici nu observă portiera care se deschisese în fața lui. — Unde mergi ? întrebă Rada. — Uite, la gară. Zice că dacă o iau de la capătul străzii în sus și după aia mai întreb nu-i mult. Am timp, e cursa de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din gât, care s-ar fi auzit până departe. Dar, cum Calu nu era nici om, nici cal, păstra câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar din cealaltă, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii se căzneau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre hazul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]