5,205 matches
-
cum ați fi fost în stare să vă „recunoașteți” apropiații dacă nu le-ați fi căutat undeva imaginea? La nivel subliminal, clipitul joacă un rol fundamental în instaurarea unui climat de seninătate. De altfel, atunci când suntem emoționați, aceste mișcări ale pleoapelor sunt mai lente și mai numeroase. Sunt dovezi mai bune ale atenției afectuoase decât ascultarea. Atunci durează până la o jumătate de secundă. Interlocutorul percepe clar diferența dintre aceste clipiri și cele precedente, chiar dacă nu o analizează. Pentru că nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nostru redevine simetric și mai deschis. Observați cele două fotografii de mai jos; într-una dintre ele, Syna este interesată de interlocutor, în cealaltă este mai închisă. Atunci când o persoană nu ne apreciază, lasă să se creadă acest lucru prin intermediul pleoapelor inferioare căzute, care descoperă albul ochilor. Când aveți ocazia, priviți fotografiile arestaților, din fișierele poliției. În ciuda obligației de a lua poziția reglementară, delincvenții au întotdeauna capul un pic aplecat și ne arată albul ochiului, care exprimă emoții foarte negative. În
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ne arată albul ochiului, care exprimă emoții foarte negative. În schimb, atunci când albul ochilor nu este descoperit la bază decât puțin, iar mușchiul preceptal?? / orbicular este viguros, aceasta exprimă o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
o mare însuflețire și o profundă dorință de comunicare cu interlocutorul. Pleoapele inferioare urcă mult. În plus, bărbia este adesea îndreptată spre interlocutor. Dacă ochii strălucesc, este un semn incontestabil că persoana respectivă este sedusă de interlocutor. La anumite persoane, pleoapele sunt întotdeauna foarte lărgite, iar albul de sub iris este mai vizibil decât la oamenii obișnuiți. Cu toate acestea, în situațiile pozitive tensiunea mușchiului preceptal?? / orbicular face să nu se mai vadă albul de sub iris. O altă atitudine permite, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
printr-o acțiune a sistemului motor care comandă înregistrarea acestor date. Cu cât suntem mai interesați de informațiile primite, cu atât clipim mai mult, pentru a le analiza și a le depozita în creier. Ce ne semnalează Marilyn prin fixitatea pleoapelor? Ne arată că este închisă în sine, că e complet desprinsă de exterior, că nu așteaptă nimic într-o interacțiune. Actorii de film, după ce s-au eliberat de învățarea textului, mimează emoțiile personajelor și le simt. Acest lucru este specific
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
predominantă mână manifestări emotive faciale mecanisme de învățare Mehrabian, Albert micromâncărime micromângâiere micromișcări mimetism motor mimică minciună mirosuri mirosurile trupului Monroe, Marilyn Montagner, Hubert mușchiul trapez nas nări ochiul stâng olfactiv oralitate palme pântece pantof parfum păr penis pielea capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
părul sub ea era cenușiu și fin, de parc-ar fi fost cernut printr-un voal. Sprâncenele groase îi dădeau un aspect vag sportiv. Bărbia îi era lungă, nasul coroiat, ochii cenușii, gânditori, privind puțin pieziș, deoarece cuta de deasupra pleoapei le acoperea colțul. „Oribilă”, în acest peisaj, este absența alternativei viabile. Chiar și personajele prinse în cercul infracțional doar temporar, pentru că speră, la un moment dat, să trăiască decent, recad în aceleași și aceleași capcane. În Somnul de veci încă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din cap, așa că m-am îndreptat spre el. Era bătrân, într-adevăr, dar nici pe departe șubred. Părul îi era despărțit atent de o cărare, avea nasul lung, ascuțit și plin de vinișoare, ochii albastru-pal erau încă ageri, dar cu pleoapele căzute obosit peste ei. Într-una din urechi avea un buton de plastic de la aparatul auditiv, roz-cenușiu ca și urechile. Mănușile de piele aveau manșetele răsucite. Deasupra pantofilor negri lucioși avea un acoperământ cenușiu. Informațiile pe care bătrânul i le
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de umbră, bântuită de un blestem al pământului de care, cu sau fără voie, oamenii se înstrăinaseră. Timpul, supus unei noime străvechi, ființele împietrite în nenoroc, retezate de un trai „apăsat și fără zâmbet”, cu văzul imobil și neputincios, „fără pleoapă”, sunt contemplate și nu evocate de autorul-narator, care știe să se folosească și de câteva tehnici expresioniste. Textul, cu o frazare sincopată, răsucită, se concentrează asupra ritmului generic de viață, iar descripțiile în cascadă, configurând un pitoresc etnografic minuțios, accentuează
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
mic ce-l va trage de mânecă și-l va întreba: „Da’ tu de ce nu râzi cu noi?“. După fiecare dintre acele morți, mă regăseam în noaptea mea caucaziană, vedeam chipul femeii cu păr alb, ochii ei care îmi priveau pleoapele, îi ascultam cântecul murmurat într-o limbă a cărei frumusețe părea să ocrotească acea clipă nocturnă. Mai târziu, când eram student la medicină, am încercat să pun capăt acelor întoarceri, văzând în ele un semn de slăbiciune sentimentală, jenantă pentru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
grâu. Când m-am întors acasă, te-am văzut de departe, stând lângă intrarea grădinii. Pe acolo o luam de acum, pentru a nu ne arăta prea des pe stradă. Erai așezată pe prag, cu mâinile strânse între genunchi, cu pleoapele pe jumătate închise. Lângă ușă, apa din găleata abia adusă părea violetă, ca și cerul asfințitului. Văzându-mă la capătul grădinii, mi-ai făcut ușor semn cu mâna și am avut atunci acest gând limpede și derutant totodată: „Iat-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
brațul acelui soldat tânăr, încheietura aceea purtând o brățară din piele, în carcasa unui blindat explodat. Frumusețea unui copil care, la câțiva metri de lupte și la kilometri de nebunia lor, construia o mică piramidă din cartușele calde încă. Strângând pleoapele, mă înapoiam în casa de pe malul unui lac înghețat, în somnul acelei case de care îmi vorbisei câteodată... Mi se întâmpla tot mai des să-mi mărturisesc mie însumi că esențialul se ascundea în acele frânturi de trecut. Într-o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nemișcată, cu cele două găleți așezate la picioare. De la o asemenea distanță, nu izbutea să deslușească expresia ochilor ei și mai știa că ea nu putea decât să tacă. Dar mai mult decât vocea, mai mult decât tremurul ghicit al pleoapelor, aerul însuși al acelei dimineți era cel care îl îndepărtă deodată de clipa trăită. Aerul era cenușiu, ușor. Vântul ducea mirosul înțepător și umed al crengilor abia atinse de verdeață și suflul obosit al ultimelor grămezi de zăpadă ascunse prin
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prindeau privirea în capcana geometriei constelațiilor învățate la școală, rămase de atunci în chip obtuz neschimbate. Era, în lumina lor mată, un soi de liniștită impostură, o făgăduială tocită de miliarde și miliarde de rugăciuni niciodată împlinite. Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
poate fi contactat. Asta îți dă un răgaz de cel puțin patru zile. Dacă refuză ferm orice contact, vorbește-i despre amanta sa de la Varșovia. În America, asta poate fi un argument... Se întrerupse și mă privi, strângând ușor din pleoape. Dacă nu cumva te-ai hotărât, pur și simplu, să-l lichidezi? Întrebarea asta m-a urmărit toată noaptea. Nu știam ce trebuie să fac, atunci când aveam să-l întâlnesc pe acel Val Vinner. Să scot de la el mărturisiri, să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în acel trecut pe care nu izbutisem niciodată să-l părăsesc... Rămăsesem vreme îndelungată așezat pe nisip, rezemat cu spatele de fundul unei bărci răsturnate. Noaptea de deasupra mării alcătuia un ecran negru, adânc și viu, asemănător obscurității mișcătoare dindărătul pleoapelor închise. Memoria desena pe fondul ăsta întunecat chipuri de altădată, o siluetă rătăcită în zilele acelea de dezastru, o privire care părea să mă caute printre ani. Tu. Șah. Tu...Umbrele din această stare de după viață nu ascultau de timp
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
un mare exemplu de impietate (mega paradeigma asebeias). Trupul său era atât de umflat, Încât nu putea să treacă pe acolo pe unde un car trecea cu ușurință; [nu Încăpea] nici măcar capul, atât era de gros (exact: nici măcar grosimea capului). Pleoapele ochilor, se spune, erau atât de umflate, Încât nu mai vedea lumina deloc, iar propriii săi ochi nu și-i putea vedea nici cu oglinda medicului: Într-atât de băgați Înăuntru (exact: atât de adâncă era Înfățișarea de afară). Sexul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
imaginației „celui ce mă visează”. Alcătuit din „dealuri, dulci-mpădurite, ascunse jumătate în pământ” și „jumătate în văzduh”, săgetat de păsări odată cu care zboară „cu vuiet mare”, „tot mai sus”, biserici fără acoperișe, dar cu aripi de șindrilă, străbătut și de „pleoapele plopului (...) duse de vânt”, cutreierat de „somnoroase și indiferente mioare”, luminat de „ora de miere”, de „galbena zăpadă / Pe care-o ning din crengi învinse merii”, acest univers e, de fapt, un „spațiu mioritic” în viziune nouă, un spațiu de
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
textul reflectând puternice afinități cu poezia lui Lucian Blaga: „Să știi că-i frumos / Să te auzi în cuvânt / (veghe adunată într-un dor de-aurori); / În fiecare vers. E ceva din sufletul tău, / din străfulgerele copilăriei / încrustate-n zăpoare”. Ochii, „pleoapele zorilor”, fluierul, moara, izvorul, pădurea, dar și tata, bunica, țarina sunt reperele, figurile care au pondere în structurarea versului lui B. El urmează atât tiparul poeziei populare, cât și al versului alb, într-o încercare, nu lipsită de farmecul melancoliei
BACILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285524_a_286853]
-
de epilepsie generalizată; este determinată de un proces cortical sau subcortical, limitat la zona motoare, de natură traumatică, luetică și infecțioasă (Pendefunda et al., 1978). MIOKIMIE - Mișcare involuntară asemănătoare fasciculațiilor, dar mai amplă. În mod normal, poate apărea la orbicularul pleoapelor sau la musculatura membrelor, cu precădere la tinerii care nu mai fac exerciții fizice, după o activitate atletică susținută. MIOPATIE (< fr. myopathie, cf. gr. mys - mușchi, pathos - suferință) - Termen generic asociat cu boli ale musculaturii. Miopatia sau distrofia musculară progresivă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mare la ceafă, un lungan sfrijit explica ceva unui moșneguț cu fața fleșcăită pe fălcile late. Gura mare a acestuia, cu buze întoarse înăuntru pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa roșie, din celălalt ochi privea verzui și rece, cu o privire de gânsac. - Dăm patru la franc ! striga el femeilor ce se perindau pe lângă țol. - Ceapa cât-îi ? - Un leu legătura. Spân, un omușor ședea cu mutra parcă dată cu cocă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu bariz roș. Se împinse într- o babă supărată și, oprindu-se la castraveți, întrebă de preț, apoi începu iar să strige zâmbăreață : - Chepteni, hai la... - Săru’ dreapta, Sfinția ta. - Buna, buna, domnu’ Lazăr. Cu ochi vicleni, zbârciți în coada pleoapelor, un om zâmbea încercând să pară prietenos și să-și ascundă răutatea din ochii suri ; își căscase într-un zâmbet larg gura cu doi colți galbeni, parcă rupți, cu mustața lăsată pe oală, rară și cu firul gros de șobolan
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
copil mâncau pe un ștergar mămăligă cu ceapă. Mai departe, în fundul șanțului, dormeau doi flăcăi beți. Ieșind din iarmaroc împreună cu pădurarul și nevasta lui, un jandarm se opri să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Crețu la Lespezi ș-a plătit cinstit ovreicii datoria. Și cum a făcut așa n-a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca apa luată în pumn : nu li se vedea culoarea deși, de departe, păreau albaștri. între urechile-i cu marginea mâncată și cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]