5,084 matches
-
venit să mă ascultați! Din păcate, trebuie să mă retrag, dar mai rămân câteva zile aici și sunt convins că vom avea ocazia să stăm de vorbă!”. Se oprește, derutat de ezitarea pe care o citește În privirea ei: —...Te plictisesc cu poveștile mele? — Să mă plictisești?! Ce idee! Te ascult cu mare atenție. Dar trebuie să-ți spun că n-a fost prea elegant din partea ta să scapi așa! — Dar intenția mea nici nu a fost să scap, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trebuie să mă retrag, dar mai rămân câteva zile aici și sunt convins că vom avea ocazia să stăm de vorbă!”. Se oprește, derutat de ezitarea pe care o citește În privirea ei: —...Te plictisesc cu poveștile mele? — Să mă plictisești?! Ce idee! Te ascult cu mare atenție. Dar trebuie să-ți spun că n-a fost prea elegant din partea ta să scapi așa! — Dar intenția mea nici nu a fost să scap, crede-mă. Eram decis să dau măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În tine pe Klara? Te-a vrut pe tine sau s-a folosit de tine ca să o pedepsească, și după moarte, pe Klara, pentru că a murit cu copilul nenăscut al altuia În burtă? * —Să-ți povestesc mai departe ori te plictisesc, spune-mi? —Povestește! Povestește! Momentul ei de ezitare a luat sfârșit, În fine: brusc, și-a amintit unde a parcat mașina - și merge tot mai repede, grăbește mereu pasul. Când l-am revăzut pe Cristian Dobrotă, l-am recunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
punct. Și ar fi fost păcat! oftă ușurat Dante Negro, instalându-se, cu carnetul lui de desen pe genunchi, într-un separeu alăturat, de unde putea auzi și vedea, la nevoie, fără să atragă atenția nimănui. PAGINĂ NOUĂ 7 Ledoulx se plictisea. Stătea pe scaunul de la birou, avea o scufie pe cap, picioarele bine învelite cu o pătură și căsca. Nici în dimineața asta nu ieșise. Nu scosese nici măcar un deget afară, pentru că nu suporta gerul „siberian” al Bucureștiului. Focul ardea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în acel atelier. Și Dante Negro schimbă o privire cu D’Autrey. Ceea ce tocmai aflaseră era deosebit de important. Kutuzov convocase ambele delegații într-o sesiune extraordinară prilejuită de sosirea unui înalt diplomat de la Sankt Petersburg. PAGINĂ NOUĂ 14 Ledoulx era plictisit și enervat. Își lua micul dejun între Toinette și micuțul Bichon. Cățelul sărea nestingherit de pe scaun pe masă, mirosea tot ce se afla pe ea, lingea untul de pe tartine, lipăia din smântână, revenea pe scaun, se foia, se răsucea, lătra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
costisitoare cu o persoană de cea mai joasă speță. Nu protesta, dragul meu! Miroși a pâine caldă de la o poștă ori de câte ori te întâlnești cu acel... biped făinos. Știu, știu, dragul meu! Nu e cazul să mă contrazici. Știu că te plictisești groaznic. Și te înțeleg, pentru că și eu mă plictisesc la fel de groaznic. Îmi lipsește un salon de prieteni cu care să mai schimb și eu o vorbă de spirit, o bârfă subțire... Teatru, muzică... Știi și tu, nu există aici. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu protesta, dragul meu! Miroși a pâine caldă de la o poștă ori de câte ori te întâlnești cu acel... biped făinos. Știu, știu, dragul meu! Nu e cazul să mă contrazici. Știu că te plictisești groaznic. Și te înțeleg, pentru că și eu mă plictisesc la fel de groaznic. Îmi lipsește un salon de prieteni cu care să mai schimb și eu o vorbă de spirit, o bârfă subțire... Teatru, muzică... Știi și tu, nu există aici. De aceea, cred că nu te vei mai opune unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și privi spre urs. ― Ursul ăsta a fost cuminte sau umblă brambura? Mă tem că a plecat și te-a lăsat singură. Oare nu știe că iubita mea este răcită? Nu știe că stă toată ziua în pat și se plictisește? ― Da, da! Chiar așa face! întări cu convingere micuța, vorbind de sub pilota cu care se acoperise în grabă. M-a lăsat toată ziua singură. Aș fi vrut să joc măcar șahul acela cu povești. Dar dacă el pleacă tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ies cu parfumata la plimbare. Nu scapă nici o ocazie ca să-mi amintească asta cu cele mai vulgare lătrături. Cu totul lipsite de stil. Cât despre rafinament... E clar că spiritul franțuzesc nu vizitează pe oricine. Dar... Uf, ce tare mă plictisesc! De când stau aici, stăpânul nu mi-a aruncat nici măcar o privire. Stau chiar dinaintea lui. Doar-doar m-o vedea! Dar nu mă vede și pace! Puțin îmi pasă că nu poate afla nimic despre stadiul negocierilor de pace! Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela, nici el nu știa exact ce să facă. Ar fi trebuit să fie precaut. Ar fi trebuit să înăbușe problema în fașă. Dar cum? Când se plictisiră de bucătărie, se apucară să facă ziarele ferfeniță; șterpeliră pieptenele lui Ammaji și-l înfipseră sus într-o creangă, rupseră spițele de la umbrela lui Sampath, lăsând-o stricată și plină de găuri. Traseră jos rufele de pe tufele de lantana, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a proiectat în apă ca pe niște bombe minuscule. Jessica chițăia încântată. Imediat, copila a început să facă exact ce făcea de fiecare dată când era în baie - își așeza păpușelele din plastic într-o bărcuță, apoi însă, cum se plictisea rapid de acea scenă idilică, răsturna bărcuța cu susul în jos. Jake i-a zâmbit îngăduitor. Deși venirea pe lume a surorii lui vitrege însemnase că el nu mai reprezenta unicul centru al atenției tatălui, la șaisprezece ani băiatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neutroni aruncată peste un pustiu nesfârșit. —A! Alison n-a știut ce altceva ar fi putut să spună. Decât eventual „uraaaa“. Dar a simțit că, în circumstanțele alea, n-ar fi fost tocmai potrivit. Îmi pare rău că te-am plictisit cu problemele mele, a spus bărbatul fixând-o cu privirea aia superbă și sexy. Dar mariajul meu e ca și terminat și se spune că uneori ți-e mai ușor să te descarci în fața străinilor. Alison nu mai auzise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i dau pâine albă lui Milly, așa că am provocat-o: i-am zis să pregătească ea masa și să încerce să-i îndese pe gât niște pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de limitare a vitezei pe drumul către bufet, a explicat ea fluturându-și mâna în semn că se plictisise de acel subiect. A, eu nu pot să mă uit direct, dar vreau să vă aruncați ochii peste umărul meu stâng, la femeia care tocmai a intrat pe ușă - păr închis la culoare, rochie roșie. O vedeți? Fiona și Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-i oferi ceea ce-și dorește. — O să-mi griji în legătură cu asta la momentul potrivit, a răspuns Julia fluturându-și mâna în semn de „am terminat“. Și-acum, vă rog, nu putem să vorbim despre altceva? Până și eu m-am plictisit de discuția asta. Gâfâind din greu, Susan s-a aplecat în față și și-a ridicat piciorul bandajat pe masă. —Îl vedeți? În modul cel mai bizar cu putință, piciorul ăsta fracturat e cea mai bună chestia care mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ofițerul, nici acei soldați care dădeau nisipul la o parte cu lopețile nu erau francezi, dar semănau cu ei în privința ignoranței și a disprețului lor pentru deșert și locuitorii săi. Când căpitanul își termină țigara, azvârli mucul în nisip, salută plictisit santinela și închise ușa, se auzi zgomotul făcut de zăvorul greu. Luminile se stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al lungilor zile de vânătoare și al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul celei de-a treia zile descoperi o tabără de jaime și sheribe lângă un puț. Erau tuaregi, făceau parte din „Poporul Lăncii“, oameni săraci, dar amabili și primitori, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seara, când iese de la cantină, și că-l așteaptă neapărat. Numai bine că a doua zi îl găsi păzindu-i ușa, ca și cum gândul și dorința ei îl chemaseră, deși lui parcă nu i-ar fi ars cine știe ce, după cum arăta de plictisit și obosit. Tocmai vroia să plece, i-a spus, și că stă la ușă de o oră, ce naiba! I-a spus la șase și acum e șapte. Păi, îi spusese că iese la șase, da’ până se spală și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o descriere amănunțită și nesolicitată de nimeni a felului extraordinar În care se desfășurase săptămâna pentru ea. Ea era ilustrarea desăvârșită a regulii conform căreia, ori de câte ori Începi o propoziție cu cuvintele „A fost de-a dreptul fascinant“, ascultătorii se vor plictisi de moarte fără excepție. Cu toate acestea, am ascultat răbdătoare, Înghițindu-mi căscaturile, pentru că Lucy tot promitea de ani de zile să-mi prezinte și sculpturile mele În metal În cele două minute dedicate evenimentelor artistice din emisiune. Deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întâlnesc cu Rachel la Fazan. — O, chiar așa? S-ar putea să vin și eu mai Încolo, spuse el. O dădusem În bară rău de tot. Jeff era vampirul energetic al colectivului: Își Înfigea „colții“ zdravăn În tine și te plictisea de moarte, sugându-ți treptat energia până te lăsa lat și nu mai erai În stare decât să te holbezi la telenovelele alea australiene care se dau după-masa, când moțăi În timp ce-ți digeri prânzul și, În consecință, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și eu către subsol și să-mi pun lucrurile În dulap. Îmi pot petrece restul timpului gândindu-mă la niscai exerciții diabolice noi cu care să-mi torturez victimele. Oricând, cu plăcere, răspunse Lou. Fă-te iarăși Încoa’ dacă te plictisești. În capul scărilor, aproape că m-am ciocnit violent de Naomi, care urca. Părea furioasă, iar fața Îi era contractată Într-o expresie și mai Întunecată decât de obicei. A trecut cu stângăcie pe lângă mine, fără să-și ceară scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-ar fi putut pune pe seama faptului că tocmai supusese treizeci de sportivi super-antrenați la o serie criminală de lucru la aparate și exerciții de aerobic. Dar ea ar fi fost În stare să facă asta și sedată. — Mă tot plictisește de moarte cu petiția aia a lui, Îmi răspunse ea cu o voce epuizată. În clipa asta, chiar n-am timp să-mi bat capul și cu asta. Până la urmă, mi-a sărit muștarul și i-am zis să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit. Mi s-a tăiat tot elanul. Se lăsă iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
vreunul dintre filme, dar o să vă spun doar atât: dacă nu le-ați văzut, n-ați trăit. Bineînțeles că Tom a devenit foarte sentimental din cauza Virginiei Mayo. Nu se acordă premii dacă ghiciți ce culoare avea părul ei! — Te-ai plictisi de ea Într-o săptămână, i-am zis, timp În care s-ar holba la tine cu ochii ăia mari ai ei, fiind convinsă că ești minunat și sorbindu-ți fiece cuvânt ... — Glumești? spuse Tom, nevenindu-i să creadă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
oraș, care, la ceasul de față, asemenea nouă, se drăgostesc? Djahane e cea care șușotește, poznașă. Omar Își potrivește meticulos tichia de seară, Își umflă obrajii și-și drege vocea. — Să cercetăm chestiunea Îndeaproape: dacă lăsăm deoparte nevestele care se plictisesc, sclavele care se supun, femeile de stradă care se vând sau se Închiriază, fecioarele care suspină, câte femei mai rămân, câte ibovnice se vor Întâlni În această noapte cu bărbații pe care și i-au ales? Tot asftel, câți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]