7,062 matches
-
Din care lacrima, de fericire moare. Dac-aș putea să fiu un strop din noi L-aș așeza acolo-ntre izvoare. Să-mi stingă setea de ți-e sete iar, Să-mi dea răcori, în umbra de măslin Să -ți plouă nemurirea la hotar, Când eu mai cânt o frunză de mălin. Referință Bibliografică: Să-ți ard păcatul! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235, Anul I, 23 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile
SĂ-ŢI ARD PĂCATUL! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354161_a_355490]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ANOTIMPURI ÎMPART Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului În liniștea nopții de toamnă m-ascult Doar gândul vorbește și plouă a moarte E-atâta-ntuneric și-i toamnă demult Iar sufletul meu anotimpuri împarte... Cândva,nu mai știu,poate-a fost doar în vis Erai primăvară cu muguri de flori De mână-mpreună visam Paradis Și-n loc de cuvinte
ANOTIMPURI ÎMPART de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354201_a_355530]
-
își privi prietena în tăcere apoi spuse: - Ana, stelele nu se sting niciodată, ele nu dispar de pe cer... Dar noi nu le vedem mereu... Uneori din prea multă lumină, iar alte ori din cauza norilor ce ne întuneca cerul... Privește, o să plouă! A doua zi, spre seară, Ana și colegi ei au plecat la o scurtă plimbare prin pădure. Soarele își trimitea razele printre frunzele verzi ale copacilor înalți, iar fluturi jucăuși, cu aripi multicolore, zburdau peste tot oprindu-se din când
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
Ana se opri... Norii au mai aruncat un fulger spre pământ și atunci Ana zări în fața ei o peșteră și se grăbi să se ascundă acolo de furia naturii dezlănțuite. În peștera era întuneric, pereții erau reci... de piatră... afară ploua infernal, iar Anei îi era frig,...teamă și se simțea așa singură... Ar fi vrut să se roage, dar... la ce bun?... Îngerii ... nu există ... Nimeni nu a văzut vreodată un înger... O lacrima călduța se rostogoli pe obrazul rece
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
Anei. Atunci cuvintele Alexandrei îi răsunară în minte că un ecou: Ana, stelele nu se sting niciodată, ele nu dispar de pe cer... Dar noi nu le vedem mereu... În sufletul Anei a pătruns o rază de lumină... Afară nu mai plouă, iar buzele Anei rosteau o rugăciune către îngerul în care nu încetase niciodată să mai creadă. O lumină feerica a alungat întunericul din peșteră rece și o ființă îmbrăcată într-un voal alb, cu ochi mari și verzi că marea
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
Nu-i înmultesc, că-s ochi de drac... Și dacă n-or mai fi femei, Prin parcuri singur pe alei, Voi strânge-n brațe un copac, Să-aud cum va plesni un... drac! Și poate s-or găsi femei Când va ploua cu flori de tei; Și eu atunci gătit în frac Voi fi un înger sau un... drac? Și dacă n-or mai fi femei, Mă voi ruga mai cu temei; Cum, Doamne, pot să mă împac, Cu înger ziua, noaptea
ŞI DACĂ N-OR MAI FI FEMEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354602_a_355931]
-
vorbele lui Quohelet: Goana după vânt! Deșertăciune, deșertăciune și totul este deșertăciune. Atunci, la ce bun ne naștem, creștem, trăim? Pentru că apoi să murim? Doar atât? NU se poate. Trebuie să mai fie ceva de care să ne agățam când plouă peste lume cu singurătate. În căutarea acelui „ceva” - oamenii se nevoiesc toată viața. Și nu de ei depinde întotdeauna să-l găsească. E un hâr pe care ți-l dăruie Duhul. Doar tu poți să-l gestionezi, ca pe talantul
DACĂ AR FI DE VÂNZARE... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354630_a_355959]
-
străinii aveau parte de tihnă, siguranță, hoteluri confortabile, hrană bună etc. - Bine ați venit! Odihniți-vă. Vă invit mâine la ambasadă... M-a întrerupt: - Aș veni acum, dacă nu deranjez. Mai că n-am protestat, pentru a-l menaja. Afară plouă, ploaie de toamnă, bogată, persistenta. I-am explicat că n-am mașina să trimit în întâmpinarea să. Pentru urgențe, se folosea șoferul Ambasadorului. Avea o urgență? - Nu-i nimic, stimate domn. Vin în plimbare, știu drumul. Îndrăzneț. Cuvintele „stimate domn
21 IULIE 1932, ZI BENEFICĂ (CORNELIU LEU 80) de CONSTANTIN LUPEANU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354619_a_355948]
-
crestei sale, desenează căderea-n gol... Albastru adânc, strălucitor de stele fără număr, se boltește... Licuricii transformă grădina într-un covor de lumină... O ultimă privire, o figură subțire și dragă întrezărită pentru ultima oară, la ultima pâlpâire a felinarului... Plouă încet... Mă urc în carul cu boi, și mă scufund în noaptea înmiresmată, izgonită dintr-un măr!... Referință Bibliografică: Cea mai frumoasă atingere a darului / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 449, Anul II, 24 martie 2012
CEA MAI FRUMOASĂ ATINGERE A DARULUI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354687_a_356016]
-
rost și fără, nu-și găsește loc nicăieri... % Nu se mai uită de mult la vitrine. Acum, ochii săi cată mașini părăsite, un gang, un balcon de parter, că noaptea poți sta acolo fără să te știe nimeni, nu te plouă, nu te ninge! Ochii săi caută după cartoane. Cartoanele sunt bune că țin de cald, dar trebuie să le apuce, că ori le ia altul ori vin ăia și le duc la... nu știe unde. Undeva! La gunoi sau la
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
ce. Merge și inima-i bate iute, pasăre speriată și obosită... Carnea sa a obosit. Vrea să moară, dar nu are dreptul să vrea, pentru că e păcat, vrea să trăiască, dar nu mai știe cum. Frigul vine în valuri. Azi plouă, mâine e frig, pe urmă frumos. Știe că viața lui, depinde de starea vremii. Se uită pe cer, să vadă ce-i mai dă Dumnezeu. E soare, știe că apucă ziua de mâine, e nor...nu știe! Mai trăiește, doar
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
cu celălalt și veștile îngrozeau pur și simplu oamenii, indiferent de locație, am ajuns, în sfârșit în Mărțișor, timp în care Babă Dochia ar trebui să-și lepede cele nouă cojoace. Dar nu e așa. Surprizele neplăcute continuă și zilnic, ploua, ninge și sufla vântul cu mare furie. Oamenii încearcă să se adapteze noului climat, dar se gândesc cu groază ce se va întâmpla când nămetul va începe să curgă la vale și va lua cu el gospodării și animale. Mărțișorul
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
Patru ani am încercat să-l învăț să nu intre În troacă, Și tot ce am reușit A fost să învăț să grohăi eu - Colonelul mai avea câteva luni pâna la pensionare Bea whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră întreagă A plouat peste gradele inferioare, Apa li se prelingea pe chipie Pe față, Pe uniformă, Și ei În cea
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră întreagă A plouat peste gradele inferioare, Apa li se prelingea pe chipie Pe față, Pe uniformă, Și ei În cea mai perfectă poziție de drepți Își făceau ireproșabil datoria față de patrie, Din partea căreia, Știau că merită Doar bătaie de joc ... Ce-ți este
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
delicat al fluturilor, de mersul norilor pe cer, de aromele pădurii și de chemările depărtărilor... În poiana cu flori avea un loc special, o căpiță de fân, pe care dormea în nopțile când pe Cer era ploaie de stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliță, copila însă nu știa ce este, dar vrăjită de farmecul
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
În 2008, la o conferință internațională de lingvistică organizată de Academia Română, ne-am cazat la un hotel de lângă Casa Poporului. Pentru că telefonul îi era bruiat și nu putea lua legătura cu mine, a venit să mă aștepte înaintea Academiei. Afară ploua. Am găsit-o seara printre maidanezii de pe platou: - S-a întâmplat ceva?! - Nu ne merg telefoanele și m-am gândit să te aștept, să nu te rătăcești pe-aici... - Și ai stat în ploaie??? - Ah, dacă ai ști... Toți academicienii
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
a muri, mi-a întins mâna: - Iubita mea, câte bucurii mi-ai făcut tu... Nu știu cum se face, dar nimic din ce mi se întâmplă nu poate compensa ce am pierdut în viață. Știu că sufăr. Știu să sufăr. Ori de câte ori afară plouă, plâng și eu. Referință Bibliografică: Mimi / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1045, Anul III, 10 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
așa cum făcea un vecin al meu cu propriul câine până la mușcat remușcarea așa îmi spunea mereu un prieten când îi scriam ce pustiu e sufletul meu terfelit de reproșurile femeii iubite în pas cadențat din vechea gardă tuna începe să plouă că poate nu-mi ajungeau fulgerele cu bip și vântul parcă mă bate pe umăr arunc un rucsac și sting lumina din redacție scriu ultimul impact. Referință Bibliografică: ultimul impact / Valerică Nițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul
ULTIMUL IMPACT de VALERICĂ NIŢU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357032_a_358361]
-
plăcut și uitasem avertismentele. În Gara de Nord era mai frig ca la Slatina. Am traversat peronul gării și m-am urcat în primul taxi găsit în stație. În ziua următoare, vineri - 14 octombrie 2011, temperaturile nu depășeau 10-12 grade. Noaptea precedentă plouase. Cerul era acoperit de nori amenințători. A plouat puțin și după prânz, cel puțin în cartierul Militari, unde mă stabilisem, la fiul meu. M-am îmbrăcat cu tot ce aveam mai gros în valiză și am plecat, cu aproape o
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
frig ca la Slatina. Am traversat peronul gării și m-am urcat în primul taxi găsit în stație. În ziua următoare, vineri - 14 octombrie 2011, temperaturile nu depășeau 10-12 grade. Noaptea precedentă plouase. Cerul era acoperit de nori amenințători. A plouat puțin și după prânz, cel puțin în cartierul Militari, unde mă stabilisem, la fiul meu. M-am îmbrăcat cu tot ce aveam mai gros în valiză și am plecat, cu aproape o oră mai devreme, rememorând datele din ultimul mesaj
CÂNTECUL CULORII LA MIJLOCUL TOAMNEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356980_a_358309]
-
ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului dispare absorbită de bezna incintei. Se îndreaptă spre ușa micului coridor... De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care, ca și acum, ploua nesfârșit și orașul se scurgea în pământ, tânărul medic sosise foarte devreme la institut. Tocmai pătrundea prin întuneric în holul de la intrare. Luneca iritat de zgomotul propriilor ghete, amplificat de ecou... Se îndrepta spre ușa coridorului îngust de nici doi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul mereu o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... Referință Bibliografică: PROZĂ SCURTĂ / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Romeo Tarhon
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IAR PLOUĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului iar plouă Plouă, iubito, tot plouă și cerul e parcă o aspră leșie, dar mie mi-e bine că-n suflet e caldă lumina ta
IAR PLOUĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357154_a_358483]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IAR PLOUĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 310 din 06 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului iar plouă Plouă, iubito, tot plouă și cerul e parcă o aspră leșie, dar mie mi-e bine că-n suflet e caldă lumina ta vie. Văd picuri căzând în neștire, pe frunze ce zboară duium, dar ploaia din mine-i iubire
IAR PLOUĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357154_a_358483]