3,630 matches
-
în portugheză are loc modificarea lui [(] în [z] în pronunție, atunci cînd z ajunge în interiorul cuvîntului prin adăugarea desinenței es la plural (vez [ve(] vezes [΄vez((] sau cînd a trece la o (acçăo [΄aksə̃u] acções [΄aksõi(]. În italiană, pluralul este identic cu singularul la femininele terminate în silabă accentuată (città "oraș", virtù "virtute"), la cele provenite din substantive greco-latine terminate în -isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În italiană, pluralul este identic cu singularul la femininele terminate în silabă accentuată (città "oraș", virtù "virtute"), la cele provenite din substantive greco-latine terminate în -isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul este în -i (ochi, rățoi), în -e (nume) și, uneori în -toare (învățătoare). Formarea pluralului în grupa vestică se realizează prin adăugarea desinenței -s: lat. annus > fr. an ans, v.prov. an ans, sp. año años, pg. anno
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la cele provenite din substantive greco-latine terminate în -isis (anàlisi, crisi) sau la unele cazuri singulare (specie, lapis). Româna are aceleași forme la plural dacă singularul este în -i (ochi, rățoi), în -e (nume) și, uneori în -toare (învățătoare). Formarea pluralului în grupa vestică se realizează prin adăugarea desinenței -s: lat. annus > fr. an ans, v.prov. an ans, sp. año años, pg. anno annos; lat. femina > fr. femme femmes, v.prov. femna femnas, sp. hembra hembras, pg. femea femeas; lat.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
femme femmes, v.prov. femna femnas, sp. hembra hembras, pg. femea femeas; lat. mons, -ntis > fr. mont monts, v.prov. mont monts, sp. monte montes, pg. monte montes. În spaniolă și în portugheză, la cuvintele terminate la singular în consoană, pluralul se realizează cu ajutorul unei vocale de legătură, încît desinența devine -es: sp. ciudad ciudades, señor señores, pg. flor flores, senhor senhores. În unele limbi moderne, -s desinențial nu mai este pronunțat, în provensala modernă dispărînd și în scris, recunoașterea numărului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a fost susținută și de acuzativul plural de la declinările întîia și a doua, care uzau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel ca engleza în cadrul limbilor germanice) și nu mai păstrează nimic din clasificarea latinească în declinări. Spaniola și portugheza au două clase de substantive, una cu terminații vocalice la singular și alta cu singularul terminat în consoană, la prima realizîndu-se pluralul cu -s, iar la cealaltă cu -es (cu cîteva excepții). Substantivele terminate în vocală se distribuie în două grupe de bază, una cu desinența -a, care cuprinde mai ales feminine și alta cu desinența -o, cuprinzînd masculine. Există însă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tîrzie, a slăbit treptat marcarea neutru-lui, astfel încît limbile romanice au pierdut acest gen, cu excepția românei, care l-a păstrat, dar nu în maniera latinei, ci în forma unui grup de substantive ambigene, care urmează la singular masculinul și la plural femininul sub aspectul flexiunii. Dispariția neutrului a fost favorizată mai ales de factori ce țin de transformările fonetice ale cuvintelor, căci un neutru de declinarea a doua, precum brachium "braț" avea puține deosebiri în flexiune în raport cu un substantiv masculin de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
el vino, pg. o vinho, dar rom. vinul vinurile, neutru; lat. caelum > it. il cielo, fr. le ciel, sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
sp. el cielo, pg. o ceu, dar rom. cerul cerurile, neutru. Unele neutre latine însă au devenit feminine în limbile romanice, deorece pluralul lor se realiza cu desinența -a, omonimă cu desinența de singular de la declinarea întîi: lat. arma,-orum (plurale tantum) > arma,-ae > rom. armă, it., prov., sp., pg. arma, fr. arme; lat. pira (pl. de la pirum) > pera, -ae > rom. pară, it., prov., sp., pg. pera, fr. poire. De altfel, în mod obișnuit, numele de fructe, neutre în latina clasică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Cu o determinare a cantității, articolul partitiv nu se mai folosește: fr. J'achète deux kilos de fromage, "Cumpăr două kilograme de brînză"; it. Datemi due pani, "Dați-mi două pîini". Dacă articolul partitiv se folosește cu un substantiv la plural, ideea de partiție devine secundară, pe primul plan rămî-nînd cea de nedeterminare cantitativă: fr. Je vois des hommes, it. Vedo degli uomini, "Văd niște (cîțiva, mulți) oameni". Idiomurile neolatine au și un articol nehotărît, care provine din numeralul latinesc unus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot avea subiect inclus. De aceea, pentru a insista asupra persoanei, se folosesc în franceză formele de caz oblic ale pronumelui personal (moi, toi, lui), fenomen existent și în italiană, unde pronumele de nominativ nu s-a gramaticalizat însă. La plural, nos și vos s-au combinat în spaniolă cu alterus, -a rezultînd la nominativ forme cu diferențe de gen (nosotros, nosotras, vosotros, vosotras), deși la acuzativ au rămas nos și vos, ceea ce arată că, la început, alterus reprezenta doar o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
subiectului, așa cum se constată în franceză: nous autres Français "noi, francezii". Pronumele reflexiv latinesc a avut o evoluție similară cu cea a pronumelui personal, iar dacă în latină avea forme numai pentru persoana a treia (aceleași la singular și la plural), o dată cu delimitarea unei diateze reflexive (pronominale), unele forme neaccentuate de la persoanele întîi și a doua de la pronumele personal au primit și valoare de pronume reflexive. Latina avea o formă compusă a lui se cu prepoziția cum, secum, din care au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheză conțin a doua oară prepoziția cum, deoarece în timp sigo nu a mai fost simțit ca se + cum). În italiană, spaniolă și portugheză, s-au creat compuse similare și pentru persoanele întîi și a doua, la singular și la plural. Unele forme ale pronumelor personale se folosesc în limbile romanice cu valoare de pronume de politețe, o specie necunoscută limbii latine clasice. Desigur, toate limbile pot avea structuri discursive reverențiale sau formule reverențiale, care pot evolua spre structuri sintagmatice șablonizate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
prin evoluția unor formule reverențiale, încît forma de persoana a doua singular poate primi în context o asemenea valoare. Dacă inițial nu exista un astfel de pronume, în limba latină, s-a dezvoltat treptat tendința de a folosi pronumele de plural nos cu valoarea lui ego și a posesivului noster în locul lui meus, precum și verbul la plural, în cazul unei singure persoane, pentru a sublinia demnitatea celui care vorbea. De aici, întrebuințarea specială a lui nos și noster s-a transmis
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o asemenea valoare. Dacă inițial nu exista un astfel de pronume, în limba latină, s-a dezvoltat treptat tendința de a folosi pronumele de plural nos cu valoarea lui ego și a posesivului noster în locul lui meus, precum și verbul la plural, în cazul unei singure persoane, pentru a sublinia demnitatea celui care vorbea. De aici, întrebuințarea specială a lui nos și noster s-a transmis și limbilor romanice în actele administrative și în lucrările științifice. Începînd din secolul al III-lea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a cunoscut și ea uzul lui vos reverențial, înlocuit apoi total cu un număr de formule fără relație cu pronumele personale, iar româna, deși nu atestă o asemenea întrebuințare a lui vos (> voi), folosește pentru a exprima politețea verbul la plural, ceea ce sugerează aceeași modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat usted, pentru singular
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modalitate. Unele limbi romanice au astăzi forme pronominalizate ale unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat usted, pentru singular, și ustedes, pentru plural, acesta realizînd în zona americană și opoziția de plural în raport cu tu și vos, ambele cu semnificația "tu". După modelul sp. usted, s-a creat catalanul vostè (< vostra, vossa mercè), care însă este concurat încă de vos. O structură similară, Vossa
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unor structuri reverențiale, care s-au integrat sistemului pronominal propriu-zis. Astfel, spaniola a realizat asemenea pronume pornind de la formula vuestra merced, din care au rezultat usted, pentru singular, și ustedes, pentru plural, acesta realizînd în zona americană și opoziția de plural în raport cu tu și vos, ambele cu semnificația "tu". După modelul sp. usted, s-a creat catalanul vostè (< vostra, vossa mercè), care însă este concurat încă de vos. O structură similară, Vossa Mercè, a stat la baza unor forme pronominalizate din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar este deseori considerat ca fiind egal cu pronumele personal propriu-zis. Așadar, de la nos, pronume inclusiv, care abate discuția de la persoana singulară, s-a ajuns la vos și voster în adresare, propune cu aceeași valoare inclusivă, dar, prin forma de plural, și augmentativă în raport cu singularul. De aici, s-a ajuns la ideea că adresarea respectoasă este cea care evită pronumele personal de singular, care a rămas a fi folosit în comunicarea între parteneri egali și, de aceea, franceza, vechea italiană, vechea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care putea înlocui denumirile de ranguri și demnități din formulele respective, ce erau substantive feminine. De aici, printr-o nouă evitare a adresării directe, s-a trecut la folosirea formei de caz oblic lei, iar apoi și a corespondentului de plural loro, ca pronume de politețe, fenomen favorizat și de posibilitatea întrebuințării acestor forme la nominativ (cu funcție de subiect). Modelul romanic în atribuirea valorii reverențiale unor pronume personale a fost preluat și de majoritatea limbilor germanice. Limbile engleză și neerlandeză se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Modelul romanic în atribuirea valorii reverențiale unor pronume personale a fost preluat și de majoritatea limbilor germanice. Limbile engleză și neerlandeză se folosesc cu această valoare formele pronumelui personal de persoana a doua, care sînt aceleași la singular și la plural, modelul limbii franceze fiind evident în acest caz. Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbii franceze fiind evident în acest caz. Germana dă o astfel de întrebuințare formei de persoana a treia feminin singular, cum s-a întîmplat într-o fază mai veche a limbii italiene, însă această formă este omonimă cu cea de plural pentru toate genurile. Pronumele posesiv romanic relevă o conservare accentuată a elementelor originare latinești și a relațiilor cu pronu-mele personal, cu ale cărui forme în genitiv (care exprimau un posesiv subiectiv) se apropia din punct de vedere semantic. De altfel
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
gramaticală se remarcă dublarea articolului hotărît, la fel ca în suedeză, dacă substantivul este precedat de adjectiv (circumpoziția articolului). Declinarea este simplificată, cu o singură formă pentru singular la toate cazurile, în afară de genitivul cu -s, și o singură formă pentru plural. Diateza pasivă se realizează sintetic, cu ajutorul desinenței -s. Flexiunea verbală este simplificată, în limba vorbită folosindu-se o singură formă pentru toate persoanele și numerele. Timp de trei secole, între 1536 și 1814, Norvegia a fost sub stăpînire daneză și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este postpus, ca în română, dar, cînd substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (fenomenul circumpoziției): det stora skeppet "nava mare" (unde, skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]