21,807 matches
-
a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început să se facă simțite în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și televiziune (1990-2000), în învățământ (profesor asociat al Universității „M. Kogălniceanu” - Iași, în anii 2002-2007). Preocupări temporare în agricultură, construcții etc. Autor al următoarelor cărți: Corabia argonauților (critică, eseu), 1972; Titlul la alegere (versuri), 1981; Ioana din primăvară (proză), 1986; Poetică eminesciană (critică), 1989 - ediția a doua, revăzută și adăugită, 1999; Contemporanii noștri (interviuri), 2000; „...așa se scrie istoria!” (documentar 19442002), 2003; Modele culturale comparate (studii de istoria culturii), 2005; Jurnalul lui P.H. Lippa, transcris fragmentar și comentat pe larg de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
al guvernului revoluționar în revoluția din 22 februarie 1848 de la Paris, a constituit o inspirație și un imbold la luptă pentru revoluționarii pașoptiști români. A fost ministru al Afacerilor Străine în intervalul februarie-mai 1848. A scris, printre altele: poezii: Meditații poetice (1820), Lacul (1820); proză: Călătorie în Orient (1835), Jocelyn (1836), Rafael (1849), Confidențe (1849), Graziella (1852), Viața lui Mahomed (1854); 3. lucrări istorice: Istoria girondinilor (1847), Istoria revoluției din 1848 (1849); Istoria Restaurației (1851, 8 volume), Istoria Turciei (1853-1854), Istoria
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de la Apolo la Dumnezeu?". Și Avito răspunde acestui inoportun demon care îi zice: "Nu, nu este același lucru Apolo cu Dumnezeu, nu este echivalent Teodoro cu Apolodoro, pentru că în Apolo nu crede nimeni și nu e decât o simplă ficțiune poetică, un simbol pur, în timp ce sunt încă cei ce cred în Dumnezeu. Dacă îl cheamă Apolodoro, nimeni nu va crede în existența reală și efectivă a lui Apolo, în timp ce dacă îl botez, zic, numai dacă îl numesc Teodoro, se va putea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
supraumană. Resimte o sfântă ură, un odium philosophicum, pentru simțul comun, despre care zice: "Simțul comun? La bucătărie!" și când ajunge la urechile sale acest stupid sfat conform căruia este o oală de greieri capul său, își recită acest fragment poetic, ce l-a compus spre a și-l oferi în dar: Iubiți greieri ce cu al vostru cânt din capul meu pe oală încântați, cântați fără măiestrie, cântați, împliniți-vă destinul, în timp ce oalele celor mai înțelepți, ascunzători urâte de simț
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Señora la Belleza, sau cum spune cartea sa de vizită: HILDEBRANDO F. MENAGUTI Poet poet sacrileg, și să se înțeleagă bine. Dragostea, dragostea e totul; toată marea operă de artă se inspiră din dragoste; nu există o mai mare apăsare poetică Menaguti traduce inspirație decât dragostea; toate treierătorile sufletului de la tribulare vine trillar (a treiera) știe că de la dragoste vin; dragostea este marele principiu hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă poezie, Apolodoro! Capitolul IX Cu câtă neliniște Apolodoro se urcă în pat nopțile. Atunci sunt aurorele sale, sărbătorile sufletului. Se atinge în răcoarea cearceafurilor, ghemuit cum a fost înainte de a se naște, în pântecul matern, și așa, în poziție
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Mamă? Am văzut-o, am cunoscut-o, Luis, am cunoscut-o... îmi place. Îți place? Da, Luis, îmi place... E aici papá, Apolodoro. Și Apolodor se retrage pentru a lucra la o povestire lungă sau un mic roman, sentimental și poetic, pe care-l ține-n mâini, pentru că l-a apucat, în ciuda tatălui său, o mare mâncărime să fie literat, nici gânditor, nici filosof, nici sociolog, ci poet, chiar și prozator și povestește neliniștile primei dragoste, dar îi lipsește forma, căci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
mă facă disperat, scenă în a cărei descriere să fiu blocat... Nu pot fi dubii, o logodnică, înafară de alte lucruri, este un excelent subiect de experimentare literară. Are dreptate Menaguti, marile iubiri au ca scop a produce mari opere poetice, iubirile vulgare sfârșesc în a face copii, iubirile eroice în a face poeme, ori picturi, ori simfonii; vom vedea în noaptea asta". Iată noaptea și Apolodoro în vestibul se simte mai îndrăzneț, romanul său atrăgându-l înainte, în timp ce umbra lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
povestitor și ca logodnic? Ar părea că această nevoie de a muri a ghidat Destinul, Determinismul, pentru ca Clarita să îl lase. Era nevoie de o motivație. Și se recreează în infidelitatea fostei sale logodnice și în amintirea iubirilor sale, mai poetice acum decât în trecut. "M-am născut ca cei mai mulți dintre muritori, însetat de viață de la naștere, pierzând cu dobândirea apetitului nativa sațietate. Și acum ce vor spune dacă demisionez? Ce va gândi tata? Se pierd unele cugetări care urmează să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să se susțină, cum primele versuri s-au compus înaintea inventării scrisului, pentru a putea mai bine încredința memoriei sentințe și aforisme utile, din cele ce ni le dau, ca o bună dovadă, actualele proverbe. Și așa iată ce compoziții poetice, ca aceasta: Cel ce vrea să-i meargă bine și să fie sănătos, haina de iarnă să și-o poarte chiar vara frumos; sau ca aceasta: Până la patruzeci ale lunii mai haina de lucru de pe tine să n-o dai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sau mistere. Mitul este rezultatul unei tradiții orale având un conținut despre care toată lumea trebuie să știe (despre zei, om etc.Ă și pentru care poetul se face memoria sa vie. Mitul devine în esență un discurs în același timp poetic și religios, foarte viu în secolul al V-lea, dar față de care cetățeanul începe să se distanțeze, relevându se astfel cu precădere latura sa artistică. Atunci când tragedia modifică mitul și îl reconstruiește, ea aduce inovații radicale, care schimbă în mod
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ce le completează portretul moral și îi aproprie de noi. Din întreaga operă se desprinde o impresie de puritate și înălțare morală, care i-a determinat pe unii critici să considere Orestia (alături de poemele homericeă drept cea mai mare operă poetică a antichității grecești. Încrederea în individualitatea umană, responsabilitatea pe care și-o asumă ființa umană, respingerea normelor etice nedrepte și întronarea unei noi morale sunt principalele idei ce stau la temelia trilogiei. În teatrul lui Eschil, totul apare în dimensiuni
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
o parte din sensurile multiple pe care ea le comunic?. Paginile unei c???i transmit un complex de simboluri ce trebuie descoperite numai printr-o lectur? atent?; lumea operei va fi plin? de semnifică?îi, iar universul ei va deveni „poetic" doar În m?sura În care ?tim s?-l descoperim. Pornind de la un vechi proverb taoist: „Dac? atunci cand chemi nimeni nu-?i r?spunde, nu spune c? lumea este goal?", criticul literar Eugen Simion sublinia faptul ??, În mijlocul unei „civiliza?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
plin? de semne, totul este simbol. Dac? prive?ți un obiect ?i nimic nu se arăt? În ochiul ț?u, de vin? este nu obiectul, ci ochiul care nu ?ție s? priveasc?. Esteticienii no?tri spun c? universul nu este poetic. Devine poetic. Cap??? atâta lirism cât reu?im s? punem (s? transmitem) noi În el. Pentru În?eleptul asiatic universul este paradisul simbolurilor ascunse. Trebuie s? vin? ochiul care s? le elibereze prin exerci?iul contemplă? iei, adic? al concentr
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
semne, totul este simbol. Dac? prive?ți un obiect ?i nimic nu se arăt? În ochiul ț?u, de vin? este nu obiectul, ci ochiul care nu ?ție s? priveasc?. Esteticienii no?tri spun c? universul nu este poetic. Devine poetic. Cap??? atâta lirism cât reu?im s? punem (s? transmitem) noi În el. Pentru În?eleptul asiatic universul este paradisul simbolurilor ascunse. Trebuie s? vin? ochiul care s? le elibereze prin exerci?iul contemplă? iei, adic? al concentr?rii, al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucrurilor", spa?iul descrierii se modeleaz? conform viziunii artistice pe care acesta o are asupra universului. Lumea operei Înceteaz? a mai fi „o mas? opac?", nesemnificativ?? ?i devine, printr-un complex sistem de simboluri, „un cosmos viu, articulat, semnificativ" universul poetic. Dar peisajul eminescian nu Înseamn? numai „o stare a sufletului", ci un Intreg univers de simboluri, pentru c? poetul pune totul sub semnul unei profunde viziuni filozofice asupra universului pe care Il concepe „În raport cu simbolurile condi?iei sale omene?ți
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
terestru e În tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor?îi, cei doi factori fundamentali ai existen?ei romantice" . Luna, codrul, lacul, teiul, floarea albastr?, marea etc. nu sunt, În descrierile eminesciene, simple elemente de peisaj, ci locuri poetice „unde spiritul romantic reg?se?te ritmurile marelui univers" , simboluri ale „materiei În ve?nic? alc?tuire", ale unei „entit??i metafizice" pentru care timpul este infinit: „Natură e o entitate metafizic?, e materia În ve? nica alc?tuire, codrul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rând doar omul, care nu are nici o interven?ie În desf?? urârea numenilor, suferind numai rota? ia" . (G. C?linescu) Acesta este motivul pentru care acela?i element de speisaj poate comunica semnifică?îi diferite, În func?ie de contextul poetic În care este circumscris. Peisajul selenar, poate exprima ideea armoniei lumii, dar ?i sentimentul sfâr?ițului, al spaimei În fă?a pierderii sensului lumii, a c? derii Într-un univers al destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de suflet, poemele fiind structurate pe baza unei coresponden?e metaforice ale elementelor circumscrise celor trei planuri: celest / p?mântesc / uman. O alt? coordonat? a spa?iului poetic eminescian este dat? de arhitectură să original?, „colosal?", cum o nume?te C?linescu, expresie a aspiră?iei sale de a recrea universul. Poetul construie?te spa?îi atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, ce comunic? nu numai „titanica
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
filozofice, superioare ale felului în care gândirea uman? poate transcende timpul istoric, al devenirii. Indiferent c? sunt proiectate În universul celest, În lumea magicului codru sau a palatelor de cle?tar din inimă m?rii, elementele ce configureaz? spa?iul poetic descris tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice: luna devine simbol, imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
un alt mesaj al crea?iei eminesciene este relevat În aceste opere. Natură, poezia ?i arhitectură devin ipostaze ale infinitului: natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură prin „transcenderea poetic?? ?i plastic? a materiei În form?" . (R. Assunto) O alt? ipostaz? a naturii se prefigureaz? astfel În opera eminescian?: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie spa?iului poetic descris perspective nelimitate, ample deșchideri c?tre infinit. În studiul s?u referitor la estetică peisajului În artele plastice, Rosario Assunto demonstreaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie spa?iului poetic descris perspective nelimitate, ample deșchideri c?tre infinit. În studiul s?u referitor la estetică peisajului În artele plastice, Rosario Assunto demonstreaz? c? prezen?a dimensiunii infinite a unui spa?iu poate fi perceput? că o „constituire a fini ta
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prin multiplele sugestii artistice, oric?rui spa?iu finit i se poate atribui o perspectiv? nelimitat?, constituindu se astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uime?te prin for?a revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]