3,697 matches
-
să-l răscumpere. Priam sosește în noaptea următoare, iar Ahile îl tratează cu mare reverență și îndurare, vorbesc îndelung, îi dă leșul, așezându-l chiar el în carul cu care venise Priam, ia din celălalt car răscumpărarea, mănâncă împreună, îl poftește pe bătrân să doarmă acolo și, luându-și rămas-bun, îi promite că nu vor mai fi lupte timp de douăsprezece zile, răgaz pentru înmormântarea lui Hector. Este ultima apariție a lui Ahile în Iliada, unde nimic din faptele lui ulterioare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi este dor să fie iarăși liber. Întrebat de Prospero ce anume voiește de este atât de supărat: „Cam ce poftești, mă rog?“, Ariel răspunde, jenat, dar nu foarte tare: „Păi, libertatea...“ (Face parte din contrastele ironice ale piesei felul în care Caliban, crezându-se ca și scăpat de Prospero, cântă, exultând: „Caliban / Scapă de tiran, / Are-un nou stăpân. / — Libertate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
curtea lui Peleu, bătrânul rege tocmai aducea o jertfă lui Zeus, ajutat de Ahile și de Patrocles. Când i-a văzut pe Nestor și pe Odiseu, Ahile, surprins, s-a repezit la ei, i-a luat de mână, i-a poftit, plin de curtenie, să șadă și să se ospăteze, după care Nestor i-a îmbiat, pe Ahile și pe Patrocles, să plece cu ei și să se alăture războinicilor care urmau să atace bogata cetate de dincolo de mare. Cei doi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta oară?) de frumusețea ei. Iar Priam îi spune „fata mea dragă“, o poftește să șadă în fața lui și o asigură cu mare blândețe că n-o socotește vinovată pe ea de atâta vitregie, ci doar pe zei. Și că jos, în câmpie, poate să vadă pe primul ei bărbat și pe toți cei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ahile. Poruncă să-i dea leșul înapoi lui Priam, în schimbul unei răscumpărări. După Tetis, despre care Zeus știe că, zi și noapte, este gata să vină în ajutorul fiului ei. Iris o găsește în lăcașul ei din mare și o poftește la Zeus. Tetis e nedumerită și nu se arată prea dornică să se ducă pe Olimp acum, când, îndurerată, plânge, înconjurată de surorile ei cele multe (Iliada pomenește, pe nume, treizeci și șase), ursita fiului ei. Dar până la urmă își
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cei mai apropiați de el după moartea lui Patrocles. Tot ei, în puterea nopții, deshamă caii și catârii de la cele două care ale lui Priam și îl duc înlăuntru pe Idaios, crainicul care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte pentru leșul lui Hector. În sfârșit, îl asistă pe Ahile la pregătirea mesei la care acesta îl poftise pe Priam și se ospătează cu toții. Caii lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care îl însoțise pe bătrânul rege, și îl poftesc pe un scaun. Apoi iau din car bogata răscumpărare, lăsând acolo doar câteva veșminte pentru leșul lui Hector. În sfârșit, îl asistă pe Ahile la pregătirea mesei la care acesta îl poftise pe Priam și se ospătează cu toții. Caii lui Ahile. Îi știm pe Xantos și pe Balios și știm că au fost un dar zeiesc și că sunt nemuritori. Și că au plâns când a murit Patrocles, iubindu-l și pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să-l răscumpere. Priam sosește în noaptea următoare, iar Ahile îl tratează cu mare reverență și îndurare, vorbesc îndelung, îi dă leșul, așezându-l chiar el în carul cu care venise Priam, ia din celălalt car răscumpărarea, mănâncă împreună, îl poftește pe bătrân să doarmă acolo și, luându-și rămas-bun, îi promite că nu vor mai fi lupte timp de douăsprezece zile, răgaz pentru înmormântarea lui Hector. Este ultima apariție a lui Ahile în Iliada, unde nimic din faptele lui ulterioare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
uneori), sau că Prospero nu i-ar fi cumva pe plac (chiar dimpotrivă, cum se va vedea). Ci numai pentru că îi este dor să fie iarăși liber. Întrebat de Prospero ce anume voiește de este atât de supărat: „Cam ce poftești, mă rog?“, Ariel răspunde, jenat, dar nu foarte tare: „Păi, libertatea...“ (Face parte din contrastele ironice ale piesei felul în care Caliban, crezându-se ca și scăpat de Prospero, cântă, exultând: „Caliban / Scapă de tiran, / Are-un nou stăpân. / — Libertate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
perpetuu în virtute și cunoașterea lui Dumnezeu, într-unul din imnele sale, scrie: „Când beau, atunci însetez. Băutura e foarte dulce; și o gustare potolește toată setea milioanelor de oameni, totuși însetez pururea să beau, trecând mereu peste orice sete. Poftesc să am totul și să beau, de e cu putință, toate abisurile deodată. Dar cum aceasta e cu neputință îți spun că totdeauna însetez, deși este în gura mea apa, curgând, țâșnind, revărsându-se totdeauna peste margini. Dar văzând adâncurile
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Concurența celor două regate în ce privește vasalitatea Moldovei este veche. Astfel, un Ștefan vodă a avut doi fii, „pre Ștefan și pre Pătru, carii după moartea tătâne-său, pricindu-se pentru domniia, au fugit Ștefan, fratele cel mare la Cazimir, craiul leșăscu, poftind ajutoriu împotriva frățâne său, lui Pătru, și să i se plece cu toată țara. Iar Pătru, cu agiutoriul ungurescu au apucat țara” (Ureche, p. 78 urm.). Hotarele Ungariei sunt date de Toppeltin de Mediaș în ale sale „Origine et occasus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mult cu Nieve cea dinainte de șantajul lui Max Christie, însă cu toate că purta numai blugi și un tricou, Darcey nu putu să nu observe că era superbă și că probabil că așa fusese dintotdeauna, numai că ea nu observase niciodată. O pofti înăuntru. Nu s-a schimbat deloc casa, zise Nieve privind în jurul ei. Adică ba da, desigur. Altă culoare de zugrăveală și altă mobilă, dar... pare la fel. Nu toți am evoluat așa ca tine. —Darcey, te rog, nu mă ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
colecționa de acum încolo dar privesc peste umăr pentru a nu pierde regretele pe drum dacă mă sprijin de vreun felinar le spun trecătorilor că mi-e bine nu mă crede nimeni imaginea mea împleticită îi face să râdă mânzește poftim aseară am vrut să mă cațăr către ultimul etaj al vieții pentru a vedea de sus cum mă strigă personaje obscure prizoniere ale liniei orizontale m-am oprit la jumătatea drumului un alpinist mirat rămas fără suflu țigara atârna în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
urmă, să mă Întâlnesc cu Herr Six. Farraj Încuviință din cap În tăcere și Îmi Înapoie cartea de vizită spunând: — Îmi cer scuze că nu v-am recunoscut, domnule. Încă ținând de ușă, se retrase În hol, invitându-mă să poftesc Înăuntru. După ce Închise ușa În urma lui, se uită la pălăria mea cu o urmă de amuzament: — Fără Îndoială, doriți să vă păstrați pălăria și de această dată, domnule. — Cred că ar fi mai bine, nu? Fiind mai aproape de el, puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un rac și un vas de metal, când am auzit pași pe pardoseala de marmură din spatele meu. — E pictat de Karl Schuch, să știți, zise Haupthändler. Are o valoare considerabilă. Făcu o pauză, adăugând apoi: Dar e foarte, foarte anost. Poftiți, vă rog, după mine. Mă conduse În biblioteca lui Six și Îmi spuse: — Din păcate, nu am prea mult timp la dispoziție. Vedeți dumneavoastră, mai am Încă foarte multe lucruri de făcut În vederea Înmormântării de mâine. Sunt convins că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă salute. Erau câțiva ani de când făcusem prima dată cunoștință cu el, pe vremea când fusese directorul Închisorii Brauweiler, de lângă Köln, dar el nu uitase momentul: — Erați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prea sfinția sa are alte treburi, îl mai năcăjîți și voi cu prostiile voastre lumești! se mânie cuviosul călugăr Pahomie. Părintele Ioan ne așteaptă! strigă mâniat bătrânul. Atunci, călugărul deschise drugul cel mare, din lemn de stejar, cu care ferecase porțile lăcașului, poftind drumeții în curtea mănăstirii. Tihna îmbietoare a mănăstirii îi fermecă pe musafirii mănăstirii. Cei trei se repeziră la icoanele lăcașului, mai ales închinându-se la icoana Sf. Gheorghe, cel care scăpa omenirea de prigoana balaurului cu șapte capete. Un foșnet
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu să vestească aprozii începerea Divanului. Lângă domn, Radu diacul, un tânăr înalt, cu nasul coroiat și ochi pătrunzători, însemna, cu slove meșteșugite, deprinse la mănăstirile de la Muntele Athos, jalbele ticluite ale boierilor și ale norodului. Domnul pofti pe primul împricinat, postelnicul Trifan: Apropie-te postelnice și deslușește pricina ta! porunci voievodul, așezându-și sabia în dreapta tronului. Mărite stăpâne, noi avem acte de la Ștefan Vodă, iar pârcălabul Boghiu umblă să ne scoată din pământurile noastre! Unde-i pârcălabul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se băgă în vorbă și Condică, pârcălabul Hotinului. Tăceți, cinstiți boieri, îi îndemnă logofătul, hai mai bine să auzim ce pricină are boier Iordache, că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți ani, Măria Ta! rosti lingușitorul grec, descendent al unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ultimii doi ani. Dușmănia fățișă asupra domnitorului găsea o cale de izbândă! Putea să-l lovească în mândria lui de tată de familie. Ce s-ar mai bucura să știe toți boierii despre isprava domniței! Cu aceste gânduri, hatmanul îl pofti la sfat, a doua zi, pe diacul Radu: Frumos mai scrii, diece! Mulțumesc pentru cinstea ce mi-o arăți, cinstite hatmane, dar cred că pentru alte pricini m-ai chemat! stărui tânărul slujitor. Am știut că ești dezghețat la minte
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie, ba veni și soața lui, Ileana, o femeie bună la suflet, dar urâtă din pricina urmelor lăsate de vărsatul de vânt. Natalița trebăluia deasupra plitei, potrivind focul pentru a fierbe sarmalele și rumenind carnea pentru pomana porcului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ce să facă bietul țăran, încolțit din toate părțile de datorii, cu trei suflete acasă, fără nevastă, istovit de rănile trupești, nins de durerile sufletului?! Se hotărî să accepte târgul, dar să fie lăsat ca să-și vadă fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fata, de câte ori va pofti, jurându-se să nu-i spună că-i este tată drept. „Cu banii primiți, poate voi trimite băieții la școală, să învețe carte!” își spuse înseninat Gheorghe, simțind, totuși, o durere surdă în dreptul inimii. Inginerul îl pofti în casă, unde o fetiță blondă, pistruiată, îl privea cu nedumerire: Matale ești noul căruțaș? intrebă ea sfioasă, privindu-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ne ofere, probabil, o relaxare după tensiunea arheologică de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera... atracția și farmecul "Veneției" mexicane, cum le place localnicilor să numească Xochimilco. Din așezarea propriu-zisă, n-am văzut nimic. Ne oprim la un debarcader unde suntem poftiți pe o plută, cam rudimentară, alcătuită din trunchiuri legate cu șipci, dar suficient de încăpătoare, ca să ne ducă pe toți. Și, odată cu căderea serii, ne pomenim într-un adevărat labirint lacustru, un păienjeniș de canale, pe malurile cărora nu se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
știe, Daniel, de accidentul meu, ori va angaja pe altcineva, vrea să mă oblige să nu fac nimic, pentru a avea un temei bun ca să dea jos toată pictura mea și să aducă niște meșteri care să-i picteze așa cum poftește el, să facă din biserică un depozit de imagini moarte, frumos colorate și care nu mai pot emoționa pe nimeni, dar imagini care îi măgulesc vanitatea lui de cunoscător și iubitor al frumosului, al kitsch-ului, îi stau în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]