4,456 matches
-
poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există puține documente din perioada istoriei timpurii poloneze, a migrației triburilor slave în teritoriile locuite azi de polonezi. Prin secolul al XIV-lea, nu se făceau diferențe între cei numiți "rycerz" (cavaleri) și șleahtici. Membrii șleahtei aveau datoria personală apere țara ("pospolite ruszenie"), și de aceea au devenit clasa privilegiată a regatului polonez. Șleahtic era persoana care se
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
nu se făceau deosebiri între blazoanele fraților. Ideologia predominantă a șleahtei era manifestată prin "Sarmatism", al cărui nume care deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy și delia. Aceleași tradiții au transformat szabla (sabia) curbată
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
înlocuită în anul 1854 cu aceea de „griechisch-orientalische Kirche” (Biserică greco-orientală). Un an mai tarziu, în 1774, la solicitarea episcopului unit de Lemberg, prevederea a fost extinsă și asupra corespondentei imperiale din Galiția, cu argumentul egalei îndreptățiri a rutenilor cu polonezii: "daß die Söhne des ruthenischen Adels und der Geistlichkeit nach Maßgabe ihrer Befähigung gleich den Polen zu öffentlichen Ämtern befördert werden." Înlocuirea denumirii de „unit” cu aceea de „catolic” a fost menită a facilita emanciparea socio-culturală a românilor transilvăneni și
Greco-catolici () [Corola-website/Science/302554_a_303883]
-
a Republicii Moldova. Reședința sa este orașul omonim Rîbnița. În 1989 populația era de 34.400 locuitori, lăsând la o parte centrul administrativ Rîbnița, structura etnică fiind următoarea: 47% erau moldoveni, 42% ucraineni, 8% ruși, restul fiind bulgari, găgăuzi, evrei, bieloruși, polonezi și germani. Conform recensământului din 2004, populația raionului era de 92.800 locuitori din care 34,2% trăia în mediu rural în circa 46 de sate, în timp ce 65,8% trăia în mediu urban. Ucrainenii sunt majoritari relativ, dar nu-i
Raionul Rîbnița () [Corola-website/Science/302620_a_303949]
-
ianuarie 1475 l-a lansat în fruntea cruciadei, fiind considerat un urmaș al lui Iancu de Hunedoara, un adevărat "atlet al lui Hristos", cum îl numea papa. Așteptându-se la o nouă confruntare decisivă cu turcii, în condițiile în care polonezii nu erau pentru război, Ștefan s-a închinat prin delegați regelui maghiar, Matia Corvin. Omagiul față de regele maghiar a fost materializat prin ajutorul dat de unguri în a doua mare confruntare cu turcii. În 1476 Ștefan a fost înfrânt de
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
s-a negociat o pace între sultan și Matia Corvin, în care, din neatenția redactorului maghiar, cancelarul, a fost uitată o clauză care să protejeze Moldova. Încheierea păcii între turci și unguri l-a readus pe Ștefan la obediența față de polonezi. Spera să poată rezista presiunilor otomanilor, care doreau cele două cetăți de la Marea Neagră. În 1480 a fost încheiat un acord cu turcii, prin care Ștefan a acceptat plata tributului. În ciuda acestui fapt, turcii au ocupat cele două cetăți în 1484
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
plata tributului către Poarta Otomană. După 1489 relațiile lui Ștefan cu Polonia s-au înrăutățit din cauza supunerii domnului moldovean față de regele Ungariei. Chiar dacă după 1490 în Ungaria era un rege din dinastia poloneză a Iagellonilor (Vladislav al II-lea), regele polonez Ioan Albert nu a renunțat la planurile de a readuce Moldova sub obediența sa. În 1494 el a plănuit înlocuirea lui Ștefan cu Sigismund, fratele mai mic al regelui Poloniei. Pretextul oficial al campaniei poloneze din Moldova din 1497 era
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
pe un platou împădurit din apropierea orașului Iași, Mănăstirea Aroneanu a fost preferată de unele oști străine ca loc de tabără. În ajutorul oștilor turcești conduse de Soliman Pașa și a celor moldovenești conduse de Constantin Cantemir (1685-1693) care luptau cu polonezii regelui Ioan Sobieski al III-lea la Boian (1685) a fost chemată și o oaste muntenească condusă de domnitorul Șerban Cantacuzino (1678-1688). După cum notează Dimitrie Cantemir în ""Viața lui Constantin Cantemir"", domnitorul muntean s-a străduit intenționat să ajungă cu
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
bombardamentelor Luftwaffe. Belgia Belgienii au pierdut 6.093 militari uciși și răniți și 200.000 de prizonieri de război. Aproximativ 500 de militari au fost dați dispăruți iar 2.000 de prizonieri de război au murit în lagărele germane . Polonia Polonezii au pierdut aproximativ 6.000 de oameni morți și răniți. Aproximativ 12.000 de militari (Divizia a 2-a de infanterie) a fost internată în Elveția pentru întreaga durată a războiului. Shirer, William L.. "The Rise and Fall of the
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în această perioadă. Până în 1850, aproximativ 35.000 de irlandezi au trăit în Boston. În a doua jumătate a secolului al 19-lea orașul a văzut un număr tot mai mare de irlandezi, germani, libanezi, sirieni, canadieni, francezi, ruși și polonezi și evrei ce se stabileau în oraș. Până la sfârșitul secolului 19, cartierele orașului Boston de bază au devenit enclave etnice distincte cu imigranți italieni în North End, irlandezi în South Boston și Charlestown, și evreii și ruși în West End
Boston () [Corola-website/Science/302678_a_304007]
-
iulie 1944 a devenit Șef al OKH. Hitler l-a demis pe 28 martie 1945 după o ceartă pe tema unui contraatac eșuat al unui comandant militar, punând astfel punct unui lung șir de neînțelegeri între ei. În ciuda protestelor guvernelor polonez și sovietic, Guderian nu a fost acuzat de nici o crimă de război la Procesele de la Nurnberg, întrucât acțiunile și comportamentul său au fost cele ale unui soldat profesionist. Polonia a argumentat că la Bătălia de la Wizna, Guderian l-ar fi
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
a argumentat că la Bătălia de la Wizna, Guderian l-ar fi amenințat pe comandantul polonez Władysław Raginis cu împușcarea prizonierilor de război dacă acesta nu ar fi ordonat capitularea forțelor poloneze rămase. Unii istorici militari consideră aceasta o cacealma, dar polonezii nu sunt de acord. Guderian a acceptat de asemenea o proprietate în nou anexata regiune Warthegau (care devenise parte a Germaniei), în ceea ce fusese înainte Polonia. Proprietarii anteriori fuseseră evacuați. După retragerea sa în 1942, a primit un cadou în
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
pe culmi datorită compozițiilor lui Mihail Glinka (1804-1857). În politica externă, Nicolae I a acționat ca gardian împotriva revoluțiilor. Ofertele lui de reprimare a revoluțiilor europene, acceptate în câteva cazuri, i-au adus porecla de "jandarm al Europei". În 1830, polonezii din teritoriile poloneze ocupate de Rusia s-au revoltat. Țarul Nicolae a reprimat rebeliunea, a abrogat constituția poloneză și a transformat Polonioa într-o gubernie - provincie a imperiului. În 1848, când Europa a fost zguduită de o serie de revoluții
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Batthyány. La 11 august 1849, Kossuth demisionează și este urmat în funcție de generalul Görgey. În exil (unde o parte din timp a trăit și în Statele Unite ale Americii), Kossuth a întreținut legături cu cercuri de exilați francezi, italieni, ruși, germani și polonezi, îndeosebi cu Giuseppe Mazzini. Și-a amplificat activitățile în 1853-1856, în timpul Războiului Crimeii, însă nu a putut obține practic nimic de la puterile anglo-franceze cu privire la o eventuală independență a Ungariei, întrucât Imperiul Austriac nu fusese aliat în Războiul Crimeii cu Rusia
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
Neurologia Polska" și "Warszawskie Czasopismo Lekarskie". A ajutat la înființarea secției de Neurologie și Psihitarie în cadrul Societății Medicale din Varșovia, a avut studenți renumiți, a fost un organizator excelent. A murit în 1932, în același an cu alți doi neurologi polonezi renumiți: Samuel Goldflam si Joseph Babinski.
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
pensiile reprezintă o pondere de 11,8% din PIB, iar din punctul acesta de vedere, România ocupă locul al șaselea în UE. Prin comparație, Bulgaria cheltuie 7,7% din PIB pentru factura pensiilor, ungurii - 6,8%, cehii - 7,5% iar polonezii - 9,9%. Cel mai mult cheltuie Franța, respectiv 15,4% din PIB, urmată de Italia (15,2%) și Austria (14,2%). În iulie 2010, în România erau 1,8 milioane de pensionari cu stagiu complet, 1,3 milioane de pensionari
Economia României () [Corola-website/Science/302818_a_304147]
-
au constituit Finlanda, Lituania, Letonia și Estonia. În unele state au luat naștere grupuri etnice minoritare, care au întreținut starea de agitație și contestare, iar dispută teritorială dintre Rusia Sovietică și Polonia s-a transformat într-un conflict câștigat de polonezi ce și-au împins frontieră spre est. La 25 octombrie 1920, la Paris, a fost semnat tratatul între Anglia, Franța, Italia și Japonia, pe de o parte, și România, pe de altă parte, fiind recunoscută suveranitatea României asupra teritoriului dintre
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
care Weber a sprijinit germanizarea polonezilor și alte politici naționaliste similare este încă dezbătută de savanții moderni. În unele din lucrările sale, în special provocatoarea sa prelegere despre „Statul național și politica economică” ținută în anul 1895, Weber critica imigrarea polonezilor și acuza clasa Junkerilor că perpetua imigrarea slavilor pentru a servi interesele sale egoiste.
Max Weber () [Corola-website/Science/303240_a_304569]
-
la erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei subiecți egali (polonezi, lituanieni și cazaci) nu au fost finalizate. Legăturile istorice puternice ale cazacilor cu creștinismul răsăritean ortodox într-un stat dominat de catolicism au dus la creșterea tensiunilor, în special când politica oficială religioasă a încetat să mai fie tolerantă și
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Pereiaslav, din 1654, prin care cazacii au jurat credință țarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca ducat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au fost negociate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă autonomie, iar ei, ca și
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
fost negociate la Moscova. Cazacilor li s-a garantat o largă autonomie, iar ei, ca și celelalte grupuri sociale din Ucraina, au primit permisiunea să păstreze toate drepturile și privilegiile pe care le avuseseră sub domnia poloneză. Încercările ulterioare ale polonezilor de a relua alianța polono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda semnării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat de regele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în frunte cu atamanul Ivan Vihovski
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Europei pe care îl urmase până atunci” și s-a aliat din nou cu Regatul Prusiei. Au urmat campania de la Jena și bătălia de la Eylau, iar Napoleon, deși tot lua în considerare o alianță cu Rusia, i-a stârnit pe polonezi, turci și perși să abolească supunerea față de țar. Un grup din Rusia însăși, condus de fratele țarului, Constantin Pavlovici, vocifera în favoarea păcii, dar Alexandru, după o încercare zadarnică de a forma o nouă coaliție, a chemat națiunea rusă la un
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
din 1809, însă a declarat limpede că nu va permite ca Imperiul Austriac să fie desființat; iar Napoleon s-a plâns amarnic de inactivitatea trupelor ruse din timpul campaniei. Țarul a protestat la rândul lui împotriva încurajărilor lui Napoleon adresate polonezilor. În ceea ce privește alianța cu Franța, el se știa practic izolat în Rusia și a declarat că nu putea sacrifica interesele poporului și imperiului său în numele afecțiunii față de Napoleon. „Nu vreau nimic pentru mine”, a spus el ambasadorului francez, „de aceea lumea
Alexandru I al Rusiei () [Corola-website/Science/303292_a_304621]
-
și anume că : "„era sătul să servească de santinelă independenței Austriei, că mai bună metodă în acesta chestiune era de a lăsa evenimentele să-și urmeze cursul lor firesc"”. În ce privește situația germano-polonă Hitler l-a asigurat pe ministrul de externe polonez că el nu intenționa să schimbe statutul Danzigului, în plus la 20 februarie Hitler a reluat asigurările date lui Beck, spunând că pactul cu Polonia este în continuare valabil. Tot pe aceeași linie se înscriu și afirmațiile lui Goering din
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
loviturile Franței bonapartiste, si a cunoscut ca atare două perioade: În anul 1910, Imperiul Austriac (redus la Cisleithania, fără Ungaria, creată la 1867), avea 300.000 km² și 28,5 milioane de locuitori (germani - 31,8%; restul: cehi - 22,6%, polonezi, ucraineni, evrei - 4,7%, sloveni, croați, italieni - 2,4%, români - 1%, țigani ș.a.). Capitala Imperiului era orașul Viena (avea 2,03 mil. locuitori în 1910). Imperiul s-a destrămat la 3 noiembrie 1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei în Primul Război
Imperiul Austriac () [Corola-website/Science/303416_a_304745]