5,260 matches
-
abia erau îndeajuns de numeroși să îngroape morții, și această ciumă bântuia mai ales la Roma și la Pavia. Și un înger alb a apărut în văzul lumii, însoțind îngerul negru care ținea în mână o țepușă roșie de vânătoare, poruncindu-i să lovească casele; și câte lovituri primea o casă atâția morți ieșeau din ea." Paneloux și-a întins, ajungând aici, brațele sale scurte, în direcția ieșirii, ca și cum ar fi arătat ceva în spatele perdelei mișcătoare a ploii: "Frați creștini, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se trăda pe sine, naratorul a tins spre obiectivitate. El n-a vrut să modifice aproape nimic prin mijloacele artei, afară doar de ceea ce e neapărat necesar unei relatări cât de cât coerente. Și însăși obiectivitatea este aceea care îi poruncește acum să spună că, dacă marea suferință a acelei perioade, cea mai generală și cea mai adâncă, era despărțirea, dacă într-adevăr este absolut necesar s-o descrie din nou în acest stadiu al ciumei, nu este mai puțin adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în fața camerelor de filmat din lumea întreagă, dar, pentru majoritatea locuitorilor Bagdadului, prudența atinsese cote maxime în cei douăzeci și patru de ani îndurați. Salam nu era singurul care își închipuia că dictatorul va ieși din Tigru precum Poseidon, ud și nervos, poruncindu-le supușilor să-i cadă la picioare. Așa că s-a dus la școală. Cu siguranță, și alții avuseseră aceeași teamă: jumătate din colegii de clasă ai lui Salam se învârteau pe-afară dând cu șutul într-o minge și bârfind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui responsabilitate de acum înainte va fi să aresteze persoane suspecte, iar la secție există o garderobă care îi va permite să fie alt personaj în fiecare zi. Nenorocit, Mancuso își pusese pantalonii strâmți în fața sergentului, care-l împinsese afară, poruncindu-i sa-și bage mințile în cap sau să se lase de meserie. În cele două ore de când se plimba prin Cartierul Francez, nu capturase pe nimeni. De două ori lucrurile păruseră promițătoare. Oprise un tip care purta beretă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sun să vină poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog, oprește-te, o imploră nervos agentul Mancuso. Cinci În spatele barului, Darlene turna apă în sticlele doar pe jumătate pline cu băuturi alcoolice. — Hei, Darlene, ascultă tâmpenia asta, îi porunci Lana Lee, împăturind ziarul și punând deasupra lui scrumiera. „Frieda Club, Betty Bumper și Liz Steele, toate cu domiciliul în St. Peter Street 796, au fost arestate noaptea trecută la El Caballo Lounge, de pe Burgundy Street 570 și acuzate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și privi visător împrejur. Ce cauți aici? Credeam că rămâi în oraș pentru curse. — M-am răzgândit, dacă nu ai nimic împotrivă. Ce aș putea să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
costul crevurștilor pe care îi mâncase, suma cu care urma să se întoarcă acasă era exact un dolar și douăzeci și cinci de cenți. — De fapt am devenit clientul tău cel mai bun. Domnul Clyde își înfipse furculița în fularul vânzătorului Reilly, poruncindu-i să iasă din garaj și îl amenință că îl va da afară dacă nu va veni devreme a doua zi dimineață ca să înceapă lucrul în Cartierul Francez. Ignatius, prost dispus, luă troleibuzul spre casă, râgâind cu atâta violență și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cred și eu că nu vreți! spuse Ignatius respirând greu. Probabil că vă este teamă de cineva care nu-i desprins de realitate, care vă poate vorbi sincer despre felul jignitor cu care ați tratat pânzele. — Te rog să pleci, porunci femeia. — Asta și fac. Ignatius apucă mânerul căruciorului și plecă împingându-l. Voi toate ar trebui să cădeți în genunchi și să-mi cereți iertare pentru ceea ce am văzut aici pe gard. — E clar că orașul se duce de râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
saboți. Acum mă obsedează Ruby Keeler, îi spuse vesel tânărul. Începu apoi să cânte: „Du-te-acasă, ia-ți chiloții, merg și eu să-mi iau mangoții și-mpreună să plecăm. O-ho-ho! La Buffalo să ne distrăm. O-ho-ho...“ — Nu te mai prosti! porunci furios Ignatius. Oamenii aceștia ar merita să fie puși în rând și biciuiți. Tânărul se învârti dansând cu pași ușori în jurul lui Ignatius și spuse: — Ruby era atât de drăguță! Nu mi-a scăpat nici unul dintre filmele ei vechi prezentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bărbat ce știe să gătească-i fericită. — Îți place să gătești, Irene? vru să știe domnul Robichaux. — Vorbești cu mine, Claude? Doamna Reilly tocmai se întreba în gând cum o fi arătând Ignatius cu cercel. — Hai, coboară din nori, fato, porunci Santa. Claude te-ntreabă dacă-ți place să gătești. Mda, minți doamna Reilly. Îmi place să gătesc. Da’ câteodată se face groaznic de cald în bucătăria aia, mai ales vara. Nu vine destul aer de pe aleea din față. Iar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Levy tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un scaun, spunând printre suspine că nu-i mai rămâne decât să vândă produse Avon. — Dumneata ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oricum risipită pentru femeia aceasta. Doamna Levy o arătă pe domnișoara Trixie care sforăia sonor. Apoi o scutură de umăr. Plec, scumpa mea. Totul va fi bine. Am vorbit cu domnul Gonzalez și e încântat ca te-ai întors. — Liniște, porunci domnișoara Trixie, clănțănind amenințător din dinți. — Vino odată, altfel va trebui să te duc să-ți facă injecții antirabice, spuse supărat domnul Levy, apucând brațul soției lui prin haina de blană. — Uită-te numai cum arată locul ăsta! O mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șapcă verde! În carne și oase... Constat că ai luat hotărârea înțeleaptă să angajezi un negru deosebit de fioros ca să te apere de furia clienților tăi înșelați, îi spuse mutra cu șapcă verde lui Lana Lee. — Gonește-l de aici, îi porunci Lana lui Jones. — Cum poț’ goni un elefant? — Ia uite ce ochelari negri are! Sunt sigur că-i amețit de droguri. — Du-te naibii înăuntru, se răsti Lana la Darlene, care se uita lung spre Ignatius. O împinse să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stăm numai aici, în bucătărie. Da! strigă Betty. Apucă de un picior scaunul pe care Frieda îl ținea deasupra capului și începură să se lupte pentru el. De ce ne-ai pus să stăm aici? Lasă scaunul jos în clipa asta! porunci Dorian. — Vă rog și eu, adăugă Ignatius. Se retrăsese într-un colț. Ați putea răni pe cineva. — De pildă pe tine, spuse Liz. Aruncă o cutie nedeschisă spre Ignatius care se lăsă în jos. — Maică Doamne! exclamă el. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ea Lana. Întoarce-te! — Las-o mai moale, drăguțo, o sfătui Frieda. Nu mai scutura barca. Vino mai bine și ne arată pozele alea ale tale pe care le ții ascunse-n sutien. — Chiar așa, întări Liz. — Scoate fotografiile, păpușico, porunci Betty. Ne-am săturat să ne tot uităm la pereții ăștia nenorociți. Cele trei fete se aruncară asupra Lanei în același timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu greutate, iar Gülsüm s-a Încruntat. Numai Petite-Ma a rămas netulburată, cufundată Într-o lume mai bună și, terminându-și supa, a așteptat cuminte felul următor. — Și după aceea... și-a continuat Zeliha povestea, vocea aia misterioasă Îmi poruncește: Oooo Zeliha! Oooo tu păcătoasa familiei Kazanci, a acestei familii de oameni drepți! Lasă copilul acesta să trăiască! Tu n-ai de unde să știi Încă, Însă copilul acesta va fi un mare conducător. Copilul acesta va fi sultan! — Imposibil! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
afle mai mult, Întotdeauna curioasă, conștiincioasă. Domnul Bitter era perfect conștient de dilema ei și părea să o savureze, apăsându-i și mai tare umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-a face cu un djinn viclean. Dintr-odată binevoitor, domnul Bitter a sărit jos și a lăsat-o să se ridice. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
buni de toate credințele, a continuat mătușa Banu. David era acolo; la fel și Moise, Solomon, Iisus și, pacea să fie cu el, Mahomed. Astfel echipați s-au Îmbarcat și au Început să aștepte. Curând a venit potopul. Allah a poruncit: „O, cerule! A venit timpul! Lasă-ți apele să curgă. Nu te mai Înfrâna. Trimite peste ei apa și mânia ta!“. Apoi a poruncit pământului: „O, pământule, reține apa la suprafață, nu o Înghiți“. Apele au crescut atât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Astfel echipați s-au Îmbarcat și au Început să aștepte. Curând a venit potopul. Allah a poruncit: „O, cerule! A venit timpul! Lasă-ți apele să curgă. Nu te mai Înfrâna. Trimite peste ei apa și mânia ta!“. Apoi a poruncit pământului: „O, pământule, reține apa la suprafață, nu o Înghiți“. Apele au crescut atât de repede, Încât nimeni care nu era pe arcă nu a reușit să supraviețuiască. În clipa asta traducătoarea a ridicat din nou vocea, fiindcă asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și civilizațiile, Împreună cuamintirile nedorite ale trecutului. — Zile În șir au plutit, au plutit, Însă peste tot În jur era numai apă. Curând mâncarea a Început să se Împuțineze. Nu era destulă mâncare ca să gătească o masă. Așa că Noe a poruncit: „Aduceți orice aveți.“ Și așa au făcut, oamenii și animalele, insectele și păsările, oamenii de credințe diferite au adus tot puținul care le mai rămăsese. Au pus toate ingredientele laolaltă și așa au făcut o oală uriașă de ashure. Mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era la fel de fricos cînd trebuia să depășească. Dacă eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da Înapoi!“ și ne năpusteam cu toată viteza drept spre un camion de cincisprezece tone. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de un băiat pe stradă. Ea s-a prefăcut că nu mă crede: „Ești sigur că era ea?“. Am lăsat-o baltă. Ca un adevărat soldat neadormit În serviciul părinților și al valorilor incontestabile ale Maicii Noastre Sfînta Biserică, Îi poruncisem soră-mii să se Întoarcă acasă taman cînd izbutise să evadeze de la Închisoare! Parcă mă văd, un mucos În stare de șoc, năpustindu-mă asupra soră-mii și a vlăjganului care o tîra În păcat. Eram precum un etnolog care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi trebuit să mă mir nici cînd mi-a cerut s-o las În pace pe Maryse: nu-i dădeam oare prilejul să rostească În sfîrșit frazele pe care nu-și Îngăduise niciodată să le spună tatălui ei? Îmi poruncea mie să nu mă mai Învîrt În jurul Marysei pentru că nu putuse să-i lanseze tatălui ei: „Nu te mai Învîrti În jurul mătușii Mireille!“. La fel ca În Biblie, blestemul cădea asupra altei generații. Dacă bunicul meu, căruia Îi datoram cumpărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se întâmpla vara. Fusese o zi teribil de călduroasă, iar mirosul de la Canal era de nesuportat. ă Doctorul însă a spus clar că temperamentul dumitale a contribuit la atac. ă Nu a fost nici un atac. ă Oare nu ți-a poruncit chiar Nicodim Fomici - pentru binele dumitale desigur - însă tot poruncă se numește, să nu te mai canonești atâta? Gândește-te ce ți-ar face dacă te-ar vedea în ce hal ești acuma. ă Eu nu ma tem de Nicodim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru să strige. Ochii săi implorau în timp ce se întorcea să o confrunte pe Zoia. ă Uite! îi porunci bătrâna, arătând înspre masă. Lilia nu mai înțelegea nimic. Vedea și nu îi venea să-și creadă ochilor. Pe masă se aflau de-a valma o mulțime de produse de patiserie, dulciuri, fructe glazurate și chiar și caviar. ă De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]