3,904 matches
-
deci trebuia tratată cu gentilețe. Apoi Clodagh a văzut pe cineva care se apropia de masa lor. O femeie atât de strălucitoare și de superbă, de la modă și de sigură pe ea, încât Clodagh a simțit cum cade într-o prăpastie a nepotrivirii. Se chinuise cu hainele pentru seara asta, pentru această ieșire mult dorită, și era chiar mulțumită de rezultat, dar după o privire aruncată peste hainele și accesoriile incredibile pe care le purta acestă femeie, Clodagh începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vezi”... s-a auzit o șoaptă ca un ecou și cuvintele prindeau deodată un înțeles anume. M-am ridicat și am pornit mai departe, lăsând în urmă multitudinea de geamuri. Zmee de hârtie După o vreme, am ajuns la o prăpastie dincolo de care nu aveam cum să mai trec. Pereții se pierdeau undeva în ceață și nu se vedea capătul. Iar malul celălalt era prea departe ca să fi sărit și să fi ajuns așa, pur și simplu, dintr-o dată. Am rămas
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
nu aveam cum să mai trec. Pereții se pierdeau undeva în ceață și nu se vedea capătul. Iar malul celălalt era prea departe ca să fi sărit și să fi ajuns așa, pur și simplu, dintr-o dată. Am rămas pe marginea prăpastiei, întrebându-mă dacă trebuia să-mi dau drumul în jos sau să încerc să ajung dincolo, fără să știu care ar fi fost răspunsul. Dacă aș fi sărit, oare ce era jos? Aveam să ajung acolo cu bine? N-ar
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ajung dincolo, fără să știu care ar fi fost răspunsul. Dacă aș fi sărit, oare ce era jos? Aveam să ajung acolo cu bine? N-ar fi trebuit să urc înapoi? Acolo trebuia să ajung? Nu știam. De ce aveam o prăpastie în drum? De ce trebuia să mă confrunt cu un mal care se afla mult prea departe să trec dincolo? Nu știam. Și nici nu aveam de unde să aflu. Nu era nimeni care să-mi spună. Nici o voce, nici o umbră, nici o
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
făcut? Înainte sau în jos?... Aveam de ales? Avusesem vreodată? Sau era o altă încercare? Mereu. Am zărit, pe malul celălalt, ca prin ceață, ceva ce părea imaginea estompată a propriului meu eu și ramurile uriașe ale arborelui, atârnând deasupra prăpastiei, ca într-o depărtare ireală... atunci miam spus că, dacă acela era un univers paralel, o existență a mea nerecunoscută aici, dacă eu aveam deja dreptul să exist acolo, pe malul celălalt, atunci aceea era direcția și într-acolo era
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
univers paralel, o existență a mea nerecunoscută aici, dacă eu aveam deja dreptul să exist acolo, pe malul celălalt, atunci aceea era direcția și într-acolo era drumul meu. Am decis că era mai bine să nu mă arunc în prăpastie, ci să trec pe malul celălalt. Era ceea ce voiam de fapt. Însă cum? M-am gândit o vreme, apoi mi-a încolțit o idee în gând. Am făcut un zmeu de hârtie și l-am aruncat înspre malul celălalt, așteptând
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Trebuia să încerc, la infinit, oricât de mult timp ar fi durat să stau acolo și să arunc zmee. Era singura alternativă. Așa că asta am ales, dacă vreodată fusese vorba de a alege... Oricum, am petrecut multă vreme pe marginea prăpastiei, aruncând zmee de hârtie spre ramurile arborelui universal, spre marginea cealaltă a prăpastiei, până când, într-un târziu, un zmeu s-a agățat de crengi. Într-un fel, parcă nu prea îmi mai rămăsese speranță și energie să mă bucur că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
stau acolo și să arunc zmee. Era singura alternativă. Așa că asta am ales, dacă vreodată fusese vorba de a alege... Oricum, am petrecut multă vreme pe marginea prăpastiei, aruncând zmee de hârtie spre ramurile arborelui universal, spre marginea cealaltă a prăpastiei, până când, într-un târziu, un zmeu s-a agățat de crengi. Într-un fel, parcă nu prea îmi mai rămăsese speranță și energie să mă bucur că reușisem, pentru că aproape nu mai credeam că era posibil, însă văzând sfoara care
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pe gânduri. M-am prins bine de sfoara zmeului de hârtie și m-am desprins de marginea de piatră, plutind până când am atins malul celălalt. Din acel moment, nimic n-avea să mai fie la fel vreodată. Lumina infinită Dincolo de prăpastie era multă lumină, de la o sferă rotitoare care inunda împrejurimile cu undele sale strălucitoare. Ramurile uriașe ale arborelui reflectau scânteierile sferei de parcă s-ar fi topit într-un flux infinit, iradiant. Apropiindu-mă, am constatat că lângă sferă se afla
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
întrebat-o pe aceea care-și spunea Iubirea absolută. Dacă vei uita, îți voi aminti eu. Dar n-ai cum să uiți vreodată, pentru că eu sunt întotdeauna aici și învârt soarele... de aceea mă aflu în acest loc. Dincolo de orice prăpastie, dincolo de orice obstacol, dincolo de orice aparență a imposibilului, dincolo de orice barieră, dincolo de orice orizont, dincolo de orice... acolo sunt eu. Indiferent cât de întuneric ți se va părea în jurul tău, să știi că eu rămân cu tine mereu. Dacă învârți sfera
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
cerului limpede și nesfârșit... ajungi acolo dacă închizi ochii în exterior și deschizi ochii în interiorul minții. Însă până să ajungi acolo, ai de întâmpinat filtrul înghețat. Acest filtru este asemenea unei pâlnii, un vârtej care înghite orice și pare o prăpastie fără capăt... Am aterizat acolo după ce speranța a zburat spre soare. Era liniște, însă de undeva parcă se auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi, ca și cum filtrul avea un motor ascuns, niște roți zimțate care măcinau orice ajungea în interiorul său
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Am aterizat acolo după ce speranța a zburat spre soare. Era liniște, însă de undeva parcă se auzea un zgomot permanent, un zornăit greoi, ca și cum filtrul avea un motor ascuns, niște roți zimțate care măcinau orice ajungea în interiorul său. Pe marginea prăpastiei se adunase zăpadă și se făcea foarte frig, încât pe aripile mele apăruseră țurțuri de gheață și nu prea mai aveam cum să le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fi bine, i-am răspuns bucurându-mă de prezența ei, chiar fiind așa cum era, aproape ireală. Dar cum să ajung în partea cealaltă? Am înțepenit de frig, nu mai pot zbura, mi-au înghețat aripile. Și nici măcar nu știu ce este această prăpastie a iernii, acest filtru care înghite viața... Este filtrul anotimpurilor, al secundelor, al secolelor și al uitării. Arată ca o râșniță de cafea, însă este mai mult de atât. Este de fapt o clepsidră, dar tu nu-i poți vedea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul, dezghețându-se în lumina care plutea pe deasupra etajului senin, inundând înălțimile. A vorbit după o vreme, ca și cum încerca să aleagă vorbele potrivite. Nu știu, de undeva departe, de pe marginea unei prăpastii... alergam și deodată m-am pomenit acolo, în jur doar gheață și zăpadă, nimic care să-mi arate drumul. Cred că ai fost unde am fost și eu... sau ceva asemănător. Dar cum ai găsit ieșirea până aici? M-am
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ăla? — L-am văzut și l-am trecut dintr-un salt. Acolo sus, zeul Rhenus era subțirel ca un adolescent, dar alerga printre pietre și glasul lui devenea tot mai puternic, se prefăcea într-un torent, aluneca prin codri și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot curgând, zeul Rhenus săpase un canal între munți, iar oamenii făcuseră de-a lungul lui un drum foarte îngust ce urca printre stânci. — Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aminti pe tatăl său, Germanicus, evocând, în fața bazinului secat al lacului sacru de la Sais, în Aegyptus, un misterios lac aflat la sud de Roma: „Munții sunt acoperiți de păduri și formează un cerc perfect închis; în mijloc se deschide o prăpastie. Lacul e acolo jos. Nu se știe de unde vine apa lui, nici de unde curge“. Și îi promisese: „O să mergem acolo“. Pe când rostea acele cuvinte, nu știa că, după câteva săptămâni, dușmanii aveau să-l ucidă folosind o otravă pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atriului, paznicii să căzneau să deschidă în cinstea lui un portal care stătea închis de ani de zile. În deschiderea lui apărură o terasă, o balustradă și, dincolo de ele, golul. Ieși, se apropie de balustradă. Printre copaci se zărea o prăpastie, iar pe fundul ei, liniștit, întunecat, înconjurat de maluri abrupte, se ivi lacul. De jur-împrejur, pădurea, acel nemus compact, acoperea munții, iar ramurile se împleteau, ajungând să se aplece peste maluri. — Sacrul Lacus Nemorensis, șopti Claudius, poetul cel palid. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ideea de glorie și ideea de pace se potriveau ca lupul și mielul închiși în același țarc; iar când se duse în oraș își sintetiză raționamentele și povesti că Împăratul, îmbrăcat în veșminte ciudate, „vorbea cu Luna“. Curierul căzut în prăpastie — Și așa s-a hotărât el să divorțeze, îi spuse Callistus, cu vocea lui metalică, lui Annius Vinicianus, la Roma. Printr-o scrisoare, așa cum a divorțat Marcus Antonius de sora lui Augustus: Tuas res tibi agito, ia-ți înapoi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să descoperi... Împăratul luă foaia, însă o îndoi imediat, păstrând-o pentru mai târziu: numele acela trebuia să rămână mai secret decât oricare altul. Lăudă calm acțiunea informatorului, iar acesta îl asigură: — Curierul și calul său au căzut într-o prăpastie foarte adâncă. Instinctul îi spuse Împăratului că trebuia să-l plătească el însuși, din fondul lui personal. Încercă o senzație de disconfort, fiindcă de mai bine de trei ani nu umblase cu bani. Apoi se închise în cameră, pe când spionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simți că își dorește cu furie să trăiască. Închis în sine, noaptea hotărî în taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când mă gândesc la ce va urma. Mircea a spus că el, când a urcat pe acest traseu, a avut o frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
frică omenească și a fost complet epuizat la capătul traseului. Dacă el, care pe Detunata s-a agățat deasupra prăpastiei fără nici o frică, n-a șovăit, oare ce Înseamnă la el frica omenească și ce grozăvie de stâncă și de prăpastie poate să i-o provoace? Mi-a spus că, dacă voi șovăi o singură dată, să nu mă mai gândesc la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la alpinism și mi-a mai spus că, dacă voi ajunge până la capăt, vom deveni tovarăși de coardă În toate turele lui alpine. Ce-mi pot dori mai frumos În viață, decât primejdia de a Înfrunta asprimea stâncii și grozăvia prăpăstiilor? În fiecare clipă, cu fiecare nou pisc Învins, aș urca spre adevărata viață, așa cum mi-am dorit-o mereu, așa cum niciodată n-am avut-o. Voi avea prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prilejul să văd dacă o merit. Știu că nu voi renunța. Oricât de Înspăimântător va fi traseul acela alpin, voi porni la drum, eu mă cunosc În asemenea ocazii. Dar trebuie să rezist până la capăt, trebuie ca, uitându-mă În prăpastie, să nu mă Înspăimânte În așa fel Încât să cad, trebuie să-mi țin firea și să nu tremur prea tare de teamă. De obicei, mi-a plăcut primejdia, ba chiar, de multe ori, am căutat-o. Acum ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un pahar imaginar. Îmi urez succes. Și râd. Oare voi râde la fel și joi?Acum, că stau acasă, la căldură și În pat, mi-e ușor să spun că nu voi șovăi. Dar acolo, În fața stâncii goale și a prăpastiei negre, În fața peretelui abrupt, oare tot așa voi spune? Ei bine, poate acolo voi fi mult mai curajoasă ca acum. Eu, cel puțin, așa cred. De-ar veni mai iute și clipa primului contact cu stânca! Acel contact va decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]