27,702 matches
-
Trebuie reamintit că problema fundamentală a eticii aristotelice gravitează În jurul naturii și mijloacelor de realizare a Binelui Suprem, instituit ca scop abscolut, spre care tinde totul. Să mai adăugăm că nu este vorba de Binele În sine, abstract și transcendent, preferat de Școala platonică, prin a cărui analiză critică Aristotel Își definește poziția, ci de binele realizabil În practică, deci de un bine accesibil omului. Paulsen va fi de acord cu acest punct de vedere aristotelic, adăugându-i nota criticistă. Trebuie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În unele cazuri, legiuitorul a preferat să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreaptă, de exemplu când găsește că e drept ca, În anume condiții, un contract liber Încheiat de părți să fie obligatoriu pentru ele, el alege Între interesele, ce se pot constata În cazurile vizate, pe unul dintre ele și Îl preferă altuia: debitorul, de exemplu, are interes să i se plătească, legiuitorul preferă acest din urmă interes celui dintâi și-l impune ca o obligație de drept pozitiv, În acest caz, obiectul cugetării legiuitorului nu este de a cerceta prin ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
un contract liber Încheiat de părți să fie obligatoriu pentru ele, el alege Între interesele, ce se pot constata În cazurile vizate, pe unul dintre ele și Îl preferă altuia: debitorul, de exemplu, are interes să i se plătească, legiuitorul preferă acest din urmă interes celui dintâi și-l impune ca o obligație de drept pozitiv, În acest caz, obiectul cugetării legiuitorului nu este de a cerceta prin ce procese de cauze reale se poate ajunge la Încheierea unui contract, sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Îi corespunde pe de altă parte o obligație; suntem deci incontestabil În sfera formei juridice a dreptului. Deci, din cauza numeroaselor echivocuri și chiar greșeli, care se leagă de cuvintele «drept natural», voim să evităm a da principiului acest nume; dacă preferăm a-l numi pur și simplu o presupunere rațională, sau un principiu general de drept, aceasta nu schimbă situația lucrului, singura care interesează”. Desigur, concede filosoful Dreptului, poate să fie, ca posibilă, și o societas sceleris (scelus eris = crimă, nelegiuire
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că vizita se cerea încheiată și că ar fi bine să plece liniștiți acasă. Poate ar fi fost cazul să mai adauge: Aveți încredere în mine, dar renunță. I se păru de prisos să prelungească o conversație ce ar fi preferat să fie cât mai lapidară. Spre stupefacția Olgăi, Alex ținu să o mai vadă câteva secunde pe Ina. - Ei, ți-ai văzut feciorul? îl întrebă Ina. - Da, e frumos, seamănă cu bunicul meu, e brunețel... Încercă el să se consoleze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tu ai putut să crezi așa ceva? - Eu nu cred nimic! Îl știu pe soțul tău ca pe un om integru, nu s-ar coborî el până la o fătucă, în fond, o subalternă. Dar mai știi, uneori bărbații, indiferent de sezon, preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil pentru el să întrețină un dialog. La ora aceea, l-ar fi pus într o situație jenantă. Deschise ușa și, văzând-o pe Ina în fotoliu, apucă să spună: - Sărut mâna, mami, da’... nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pierdută, departe de oameni. Invocam cu toată voința mea un cataclism care să facă să crape această canalie care respira, se agita și se bucura dincolo de pereții camerei mele. Dar, chiar așa să se fi întâmplat, oare n-ar fi preferat nu știu ce animal, un șarpe indian, un dragon? O noapte cu ea, apoi să murim amândoi, unul în brațele celuilalt. Pentru mine era scopul suprem al vieții. Părea că târfei începuse să-i placă să mă tortureze. Ca și când răul care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
visări plăcute, împotriva voinței mele găseam astfel un mijloc de evadare. În timpul devoțiunilor, închideam ochii, îmi acopeream fața cu mâinile și numai în noaptea asta artificială spuneam rugăciunile inconștient, ca în vis. Nu reușeam să pronunț cuvintele din adâncul inimii: prefer mai degrabă să mă întrețin cu cineva pe care-l iubesc sau pe care-l cunosc, decât cu un Dumnezeu omnipotent și sublim. Dumnezeu mă depășea! Când eram culcat în patul meu jilav, toate chestiunile astea își pierdeau importanța. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o carte de memorii. PÎnă aici, nimic ciudat. Numai că volumul este publicat În 2007 la editura Dochia și este scris În...1922. În plus, autoarea nu e alta decît vestita Aglae Pruteanu, divă incontestabilă a scenei ieșene, care a preferat Naționalul moldav, celui bucu reștean, din motive (aparent) numai de ea știute. E o carte care, pentru un om de teatru, nu poate fi una oarecare : conține date seci (premiere, distribuții ), laconice amintiri din copilărie (Vaslui) , apoi amintiri din Conservator
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi asistenta de regie? Consiliera? Consultanta? Sau doar o spectatoare? Toate răspunsurile-s posibile. Din păcate, pentru cei care-au supervizat afișul... Un critic teatral , vorbind despre o scenografă cunos cută a Naționalului ieșean, folosește formula „Axentei Marfa”. Personal, aș prefera Marfei Axenti. Genitivul (sau dativul?) Îmi amintește o sintagmă și mai hazlie, folosită de un gazetar orădean la un colocviu de regie de-acum trei decenii : „Mucenicăi Mușat”, În loc de Mușatei Mucenic. Aștept ziua În care se vor Încerca asemenea acor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din ce În ce mai mult pe cei care NU merg la teatru. Sincer, uneori nici mie nu-mi vine!”(s.m.). Sincer, uneori nici mie nu-mi vine să merg la teatru : fie că-s regizor, fie că-s profesor, fie că-s spectator, prefer un film la tv, lîngă un șpriț. Ori o conversație cu o doamnă apetisantă. Ori o lectură a cărții lui Dumitru Furdui despre teatru În comunism. Ori un sandvici cu caviar. Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și dublu deces, s-a oprit. Recent, am fost chemat ...să-l refac. Săptămîna trecută , trecînd pe la teatru, am văzut că era programat de opt ori Într-o singură săptămînă! Culmea, nu țin la această reprezentație de serviciu. Dar... Uneori prefer să semnez o montare care se reprezintă de numai trei ori, dar are zece cronici bune... Greu să fii mulțumit, În lumea plină de nemulțumiți a teatrului, nu?!... Încep să dramatizez (cam liber, ca-ntotdeauna) Soa cra cu trei nurori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și arta - merg Înainte, boieri ! Găsesc o confesiune a lui Dario Fo, de prin 1989, care mă pune pe gînduri : „Teatrul este cel mai bun psihiatru. Toate experiențele pe care le-am făcut cu bolnavi, fac parte dintre amintirile mele preferate de regizor”. Îi admir pe cei care pot face teatru cu actori inadecvați - bolnavi, deținuți, copii ai străzii ș.a. Eu abia mă descurc cu cei (așa-zis) normali... Cum se Întîlnesc, din nou, peste ani, Caragiale și Ionescu! „Cuvîntul teatral
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Un vecin , originar de lîngă Botoșani zicea jin - În loc de vin și jișine ( vișine). Un regizor tehnic de la Bacău nu putea pronunța prenadez (rostea brenadeț), nici aracet (zicea anancet) ; o bătrînă din Pufești nu ar fi zis o fi, nici moartă ( preferînd sintagma a hi!). Să mai amintesc de deja celebrele lebărbuș, angocalmin, grefe, oo?! Dar și ce plicticoasă ar fi o lume ticsită de filologi!... O altă știre caraghioasă din ziar : „În sezonul 2006/2007 se pot Împușca 300 de urși
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
viața fiindcă nu mai suporta să trăiască Într-un sat atît de plicticos, În care nu avea nici o perspectivă!”. Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei femeiești, pletele, brățările, lănțișoarele, inelele, subțirimea vocii, etc. Și nu numai atât: comportamentul fetelor era tot mai masculin și invers, cu scopul de a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și să exclam: fantastic! sau nemaipomenit! sau măcar o!-cum era la modă sau cum cerea eticheta să exclami chiar dacă nu erai uimit. Să exclam, așadar, din curtoazie. Intuiam deja multe idei legate de funcționalitatea unei astfel de încăperi, dar preferam să tac și totodată să-l și provoc pe Valy la dialog. Ce zici, d-le Gerard? Ce să zic de ce anume? Cum de ce? De țimărul ăsta, omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și invitat să aleagă o carte de tarot. Nu vedea rațiunea jocului și nici măcar nu era important acest lucru. Așa trebuie. Să aleagă fiecare muritor câte o carte și mai apoi, să repete titlul cărții de beletristică pe care o preferă. Închideți, fetelor, blocul operator și treceți la anestezie-făcu cea cu voce gravă-Așezați o movilă de pământ peste pacient și verificați-i pulsul. Trebuie să-l aducem în faza de moarte clinică mai întâi... Da, acuma schimbați-i sângele. Privea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ar fi dat importanță și l-ar fi mângâiat mai des. În acea după-masă de decembrie, cu nămeți de zăpadă topiți pe alocuri de ploaia măruntă, mocănească, deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se știe cât mai avem posibilitatea de a mai lucra pe ogorul sufletului în această lume la această brățară... Ogorul sufletului! Este totuși, singurul loc unde se pare că o mai găsești pe Iozefina. Singurul loc unde o regăsești, așa cum preferai să o admiri topindu-se goală, în luminile jucăușe și fierbinți ale șemineului. Cum ai putea s-o regăsești pe frumoasa doamnă de Bethlen. Cum? Simplu. Te ridici în șezută așa, acoperit cu plapuma până-n barbă și, până să aprinzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de șanse care să ne ajute să ne realizăm în viață. Dar majoritatea dintre noi nu ne exploatăm aceste resurse și aruncăm la gunoi idei pe care le considerăm lipsite de valoare și nu observăm ocaziile ce ni se oferă, preferând să vedem jumătatea goală a paharului, în loc să ne formăm (programăm) o gândire predominant pozitivă și constructivă. Cea mai folositoare învățătură pentru a mă ajuta să profit de viața care mi-a fost dată, a fost aceea că m-am dezvățat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
De pildă, de ce aparatele funcționaseră o perioadă singure, sub ochii noștri, iar acum se arătau pe moarte din lipsa resurselor? Padre Conchita era de părere că fusese un semn: Dumnezeu Își mutase toată atenția dinspre noi către lumea mașinilor, unde prefera mai nou să-și exerseze miracolele și pe ai cărei indivizi Îi Încerca acum din toate puterile Sale nelimitate. În salonul KFC, transformat acum În sală de conciliu, se purtau dezbaterile acestei probleme de a cărei rezolvare depindea supraviețuirea speciei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]