7,955 matches
-
pe Sergheiov, era bine, dar acum, că-l aveam și pe Soliteraj, era minunat. Pielea-i ușor înnegrită ce se vedea de sub straiele negre se potrivea perfect cu apusul întunecat. Ochii negri păreau mai înflăcărați ca niciodată, gata de luptă, pregătiți să înfrunte primejdia, împăcați cu gândul morții. Radia un soi de entuziasm bolnăvicios. Am venit cu cadouri, zise ducându-și mâna la frunte într-un mod curios și lăsând-o apoi jos, pentru cei mici și pentru cei mari. Soliteraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cei care te pot detecta vor accepta să te plimbi în voie prin amintirile lor. Data viitoare când mai vrei să intri în mintea cuiva, cere voie! Dacă nu vei avea permisiunea și îți vei forța intrarea într-o minte pregătită, vei înnebuni. Nu. Nu. Nu. Negam fiecare gând care-mi trecea prin minte, indiferent de adevărul pe care-l conținea. E imposibil. Eu n-aș putea să... Ba da, Corvium! Acum nu te mai poți ascunde. Acceptă! Poți citi mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să se termine. Căci era un coșmar. Govar și-a dorit întotdeauna faima și gloria, popularitatea, dar niciodată atât de rapid și niciodată atât de ilegal ca acum. În acel moment, se afla în fruntea unei mulțimi care părea mai pregătită ca niciodată să înceapă o revoluție și era față în față cu însăși persoana care reprezenta dușmanul cauzei noastre, Inspectorul. Acum, George, acum! Dacă nu acum, atunci niciodată și ne vom pierde toți viețile din cauza ta, spusei eu îndeajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dintre cei mai isteți au reușit să distrugă releul de comunicare al colegiului scufundându-i pe cei dinăuntru și blocurile din jur în tăcere. Astfel, ei nu puteau cere întăriri decât trimițând pe cineva dinăuntru, caz pentru care noi eram pregătiți. Mulțimea de elevi nu se îndura să plece acasă, căci simțea că se va întâmpla și altceva, că vor urma represalii din partea Guvernului și, știind că ei vor fi actorii teatrului care va urma, și nu spectatorii, tot nu doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ea va fi principala noastră grijă. Dacă am putut citi corect printre rânduri, Leveriful câștigă! Uniunea Asiatică trebuie să piardă masiv în luptă dacă e nevoită să ceară ajutorul celorlalte Uniuni. Asta așa e. Leveriful trebuie că e foarte bine pregătit. În plus, celelalte regiuni i se alătură. Da... fie de bunăvoie, fie prin comploturi. Ceea ce mă îngrijorează e ajutorul dat Uniunii Asiatice, Helur. N-ar trebui. Dacă au fost capabili să îi învingă pe asiatici, atunci sunt mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
semnată și trimisă din nou de Adjutantul respectiv. Și asta-i tot ce-i interesant la ea? zise Constantin dezamăgit. Nu chiar. Conform ăsteia, a fost adresată tuturor orașelor mari din Imperiu și au fost instruite să țină tot timpul pregătită o locomotivă și un vagon pentru orice persoană care prezintă "Codul". Codul? Cum adică? Este o parolă pe care o spui șefului de stație. El îți garantează folosirea garniturii rezervate, spusei eu. Se uitară amândoi ca și cum abia acum mă văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nici o picătură de frică! Păși ușor înainte până când aproape ieși din raza vizuală a celorlalți. Tunetul părea mai aproape acum. Îl văzură pășind înapoi și doar un ochi antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd. Corvium se mișca în același ritm cu ei și în mai puțin de o secundă era înarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alte uși. Aceasta era mai ferită, dar nu se ținea bine în balamale, așa că profitară de slăbiciunea ei și o sparseră. Căzu cu putere la pământ, unde stârni un nor de colb și trezi toți șobolanii din împrejurimi. Aveau armele pregătite și nervii întinși la maxim. Nu știau unde se află și nici ce-i așteaptă. Era întuneric. Își porniră lanternele și văzură că erau înconjurați de uși metalice de cea mai proastă calitate, închise cu lacăte vechi sau doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
indecent să umbli așa. Germanicus pleacă ochii și constată că, într adevăr, nu are pe el decât bucata de pânză din jurul coapselor. Ridică nepăsător din umeri și se strecoară afară. Valetul îl așteaptă cu o cămașă subțire de in gata pregătită. Și-o trage iute pe cap. Refuză însă tunica pe care i-o prezintă: — Nu asta, Tigellin, e prea fină. Se vede pe sub togă și ar putea fi motiv de defăimare din par tea rivalilor și adversarilor. De aici până la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-o să mănânc o salată - adică ce-mi propun eu de pe acuma să mănânc la cină -, am să mă pot simți bine, și voi putea să-mi reiau regimul. Îmi termin de citit revista, după care o bag în geantă, pregătită să atac paginile cu foarfeca atunci când voi fi în siguranță acasă în dormitorul meu. Arunc o privire la ceas și suspin. A mai trecut o zi din viața mea banală, deși nu ar trebui să fie așa. Sunt jurnalistă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Lisa este brunetă, are părul lung și ciufulit și o gură plină și îmbufnată. Când le vedeți pentru prima oară, ați crede probabil că sunt consumatoare de modă, sau cel puțin ceva la fel de fermecător, pentru că ambele arată perfect, au zâmbete pregătite și garderobe cu haine de marcă, dar, și acesta este singurul lucru care mă face să zâmbesc, realitatea este mult mai puțin interesantă. Sophie și Lisa sunt recepționere. Lucrează amândouă la o agenție de publicitate și își petrec vremea încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ai nevoie de accesorii ca să-ți completezi imaginea șic de avion. ― Ce accesorii? ― Știam eu! spune ea. După toate câte te-am învățat, tot nu știi cât de importante sunt accesoriile. Jemima, dragă, accesoriile sunt totul. Mătușica Geraldine a venit pregătită, așa că nu-ți face griji. Mă întorc într-un minut. Mă schimb în hainele pe care le-a ales Geraldine, cât dă ea fuga la mașină. Un minut mai târziu e deja înapoi cu o poșetă Louis Vuitton în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în priviri. Acum arăți ca o ajunsă. ― Ca o ce? ― Ca o ajunsă. Adică una care a reușit, cum vrei să-i spui. Se uită la ceas. Doamne, mai bine am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu un bilet pentru Sophie și Lisa. Geraldine își dă ochii peste cap. ― Trebuie, Geraldine. Doar în caz că apare vreo urgență. ― Pun pariu că ești fericită să le întorci spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru seara asta? ― Nu știu. Dar oricum ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că trebuie să plec. Trebuie să mă epilez pe picioare, am de pregătit măști de față, am de ras mustața. ― Tu n-ai mustață! ― A-ha! Înseamnă că mă pricep. ― O s-o faceți, nu? ― Poți să pui pariu că da. Mi-a ajuns s-o fac pe aia greu de băgat în pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și hogea musulman din oraș. Au fost prezenți și agenții societății regale engleze de navigație, precum și directorul general al societății engleze ce administra calea ferată Cernavodă-Constanța, inginerul John Trevor Barclay. Acesta din urmă venise la Cernavodă cu un tren special pregătit și decorat pentru a-l transporta pe Domnitorul României la Constanța 512. Trenul princiar a plecat din Cernavodă la orele 8 în dimineața zilei de 18 octombrie 1879, îndreptându-se spre Constanța. Călătoria a durat aproximativ 2 ore deoarece trenul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
locuitorii își cunosc drepturile", motiv pentru care reclamă orice încălcare a legii de către notari, această atitudine fiind încurajată de faptul că "sciu că cel mai mic abus nu este tolerat de administrațiune"1264. Deși inițial nu existau suficienți notari bine pregătiți profesional, "avem deja printre notari multe persone care au dobândit stima și iubirea locuitorilor"1265. Bugetele comunelor rurale din plasa Constanța aveau prevăzute fonduri destinate "construcțiunii nouilor edifice de primărie (...) edifice mari, cât s-au putut mai frumose, putând la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pământurile de la Kurokawa. Întâmpinat la gura văii, seniorul Ishida se adresă bine dispus samuraiului și unchiului său și merse până la locuința samuraiului condus de cei veniți să-l întâmpine. Dar nu voi să stea în camera ce-i fusese anume pregătită, ci lângă vatră. — Nici o primire nu e mai caldă decât focul, glumi el poate ca să-i mai destindă pe ceilalți. După ce mâncă fiertura de orez adusă îndată de Riku, seniorul puse tot felul de întrebări despre viața din vale. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimerești oriunde de la distanța asta. Uite-o pe memsahib. — Bună dimineața, spuse ea. Mergem după leul ăla? — De-ndată ce-ți termini micul dejun, spuse Wilson. Cum te simți? — Minunat. Sunt foarte nerăbdătoare. — Mă duc să văd dacă-i totul pregătit. Când Wilson se Îndepărta, răgetul se auzi din nou. — Bandit gălăgios, zise Wilson. O să avem noi grijă de tine. — Ce-i cu tine, Francis? Îl Întrebă soția sa. — Nimic. — Ba da, ai tu ceva. De ce ești supărat? — Nu sunt. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apropiau, coada i se ridică și Înțepeni, și apoi, când ei intrară Între ierburi, scoase un mârâit icnit și sări. Kongoni, cel În vârstă, În frunte, cercetând dârele de sânge, Wilson, pândind vreo mișcare În iarbă, cu arma sa mare pregătită, al doilea băiat, care privea În față și asculta, Macomber, mergând aproape de Wilson cu carabina ridicată, abia intraseră cu toții În iarbă când Macomber auzi mârâitul Înecat de sânge și văzu saltul care scoase un fâșâit. Apoi se trezi că fugea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăla n-o să rămână mult la nocturne, Îi spuse lui Zurito omul lui Retana. — E bun, răspunse Zurito. — Fii atent la ce-o să facă acum. Priviră cu toții. Fuentes stătea cu spatele la barrera. Doi tipi din cuadrilla stăteau În spatele lui, cu capele pregătite, gata să sară gardul În arenă pentru a-i distrage atenția taurului. Respirând tot mai greu, cu limba scoasă, taurul Îl privea pe țigan. Credea că acum nu-i mai scapă. Îl prinsese cu spatele la zid. Doar un atac pe distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi dădu sabia nouă. — Șterge-te pe față, Îi spuse. Alergând către taur, Manuel Își șterse chipul Însângerat cu batista. Nu-l văzuse pe Zurito. Unde era Zurito oare? Tipii din cuadrilla se-ndepărtară de lângă taur și așteptau cu capele pregătite. Taurul stătea-n loc, greu pe picioare și amorțit. Se-ndreptă spre el cu muleta. Se opri și i-o agită-n față. Taurul nu răspunse În nici un fel. O trecu din dreapta-n stânga și apoi din nou În stânga, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sabia sări În aer, strălucind În lumina reflectoarelor, și căzu cu mânerul ei roșu pe nisip. Manuel fugi și o ridică. Era Îndoită. O Îndreptă pe genunchi. Când se-drepta din nou spre taur, trecu pe lângă Hernandez, care stătea cu capa pregătită. — E numai os taurul ăsta, Îi spuse băiatul pe un ton Încurajator. Manuel dădu din cap, ștergându-se pe față. Își vârî batista pătată de sânge În buzunar. Și uite-l și pe taur. Acum era aproape de barrera. Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ziceau că-i groaznic. Că nici n-ar trebui să-l lase să boxeze. — Bine, da’ ăștia n-au niciodată dreptate, nu? — Da, așa e de obicei. Da’ de data asta au. — Ce dracu’ se pricep ei la cât de pregătit e un tip? — Ei, spuse Hogan, nici chiar așa de proști nu-s. — La Toledo l-au dat pe Willard de câștigător, asta au făcut. Lardner ăsta, acu’ se dă mare, da’ ia să-l Întrebi cum de l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ce ? Crezi că un doctor veterinar nu trebuie să fie la fel de bun și de deștept ca unul uman? îl ia în primire Bogdan. Eu, dacă vrei să știi, cred că un doctor al animalelor trebuie să fie chiar mai bine pregătit decât unul de oameni; că vaca, oaia sau iepurele nu știu să spună ce și când îi doare. Trebuie să ghicească medicul. Iar dacă nu reușește - e simplu, își mînâncă pacienții, concluzionează vecinul său de canapea. Ce vorbești? Ești tare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]