34,857 matches
-
contradictorii cu musafirii, nu le facem observații și nu-i criticăm. Dacă între invitați se naște o dispută care riscă să se transforme în ceartă, cu blândețe și tact, încercăm să aplanăm situația. După ce musafirii au terminat de mâncat ultimul preparat servit îi putem invita (dacă avem spațiu) să ia loc în altă încăpere unde petrecerea poate continua. și în cazul în care avem musafiri neanunțați trebuie să le oferim ceva de băut și de mâncat: un ceai, niște fructe, alune
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
a arătat Al. Graur, cuvântul a fost împrumutat din ngr. bezés, unde înseamnă același lucru (intră în seria prăjiturilor orientale de tipul pricomigdală, explicat mai sus, și trigon „plăcintă cu formă triunghiulară, umplută cu nuci sau alune“). Salată cu sensul „preparat culinar făcut din legume, cu adaos de untdelemn, oțet sau zeamă de lămâie, care se servește ca aperitiv sau ca garnitură“ a fost împrumutat în română din ngr. saláta, ulterior și din fr. salade. Atât forma grecească, cât și cea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în jurul anului 1700). Și scordolea „sos preparat din nuci pisate și miez de pâine, frecate cu usturoi, untdelemn și oțet, care se servește cu carne rasol“, cuvânt necunoscut în Transilvania, este împrumutat din ngr. scordaliá. Cuvinte de origine franceză Cu preparate franțuzești se poate compune un meniu (< fr. menu) de la antreu (< fr. entrée) până la desert (< fr. dessert). Se poate începe cu un volovan „preparat culinar din aluat franțuzesc umplut cu carne, pește sau ciuperci“; cuvântul nu figurează în DEX, dar apare
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu carne rasol“, cuvânt necunoscut în Transilvania, este împrumutat din ngr. scordaliá. Cuvinte de origine franceză Cu preparate franțuzești se poate compune un meniu (< fr. menu) de la antreu (< fr. entrée) până la desert (< fr. dessert). Se poate începe cu un volovan „preparat culinar din aluat franțuzesc umplut cu carne, pește sau ciuperci“; cuvântul nu figurează în DEX, dar apare într-un Dicționar român-german al lui Alexi (1908), în MDA (2003) și în DLR (2005). Etimonul său este fr. vol-au-vent, compus din voler
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
compus din voler „a zbura“ și vent „vânt“, din cauză că aluatul franțuzesc este o pastă ușoară, bătută. Se pare că și în Franța este un produs târziu, din secolul 19 (cuvântul este atestat la 1817). Felul de bază poate fi un preparat din carne pane (cuvânt scris pané în DEX) a cărui primă apariție este la Sanda Marin, în Carte de bucate (1936). Etimonul său este fr. pané, participiul trecut al verbului paner „a acoperi cu pesmet“, format în franceză de la pain
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
paner „a acoperi cu pesmet“, format în franceză de la pain „pâine“. Alt fel de a pregăti carnea este rulada „mâncare de carne tocată și rulată, care se coace la cuptor“. Cuvântul apare la începutul secolului 19, inițial cu sensul de „preparat dulce dintr-o foaie de aluat“. Ambele sensuri există în fr. roulade, cuvânt vechi în franceză (secolul 16), derivat de la verbul rouler „a învârti“. Ca garnitură la ambele preparate din carne se poate mânca un sote (scris soté în DEX
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuptor“. Cuvântul apare la începutul secolului 19, inițial cu sensul de „preparat dulce dintr-o foaie de aluat“. Ambele sensuri există în fr. roulade, cuvânt vechi în franceză (secolul 16), derivat de la verbul rouler „a învârti“. Ca garnitură la ambele preparate din carne se poate mânca un sote (scris soté în DEX), adică un fel de mâncare care conține „zarzavat copt la foc iute, mișcat tot timpul, ca să nu se ardă“. Cuvântul apare prima dată la Brăescu, la începutul secolului 20
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tot timpul, ca să nu se ardă“. Cuvântul apare prima dată la Brăescu, la începutul secolului 20, și provine din fr. sauté, participiul verbului sauter care are și sensul „a frige la foc iute“. La sfârșitul mesei, se pot oferi diverse preparate dulci. Brioșa este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
biscfit, luat din rusă (la origine, are însă tot un cuvânt romanic). chateaubriand, savarină, beșamel Toate aceste trei cuvinte, împrumutate de română din franceză, au la bază, în limba de origine, un nume propriu de persoană. Chateaubriand se numește un preparat din mușchi de vacă la grătar, foarte gustos, dacă e bine pregătit. Cei mai mulți lingviști consideră că acest cuvânt are la bază numele marelui poet romantic francez François René viconte de Chateaubriand, numit, după căderea lui Napoleon, ambasadorul Franței la Londra
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
fou „stejar“, cu evoluția probabilă de la fouet „stejar mic“ la „nuia de stejar“ și apoi „bici“. În franceză, pentru „frișcă îndulcită“ se folosește termenul crème Chantilly, cuvântul Chantilly fiind numele unei localități din Picardia, care apare în denumirea unor diverse preparate culinare (poularde à la Chantilly), dar în mod special pentru „frișcă“ (charlotte ~, coupe glacée ~). Cel care a inventat unele dintre aceste denumiri a fost un personaj numit Vatel, șeful chelnerilor domnului de Condé, marele comandant francez din Războiul de Treizeci
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gelatină“. Termenul nu este general, în română: regional se folosesc cocioane (< magh. kocsonya) (în Bihor), răcituri (în Moldova și Transilvania), aituri, tremurici, căterigi, cotoroage (tot în Transilvania), înghețătură, reci, pistosală, piciorong, răsol (în nordul Moldovei) sau cocionoage (< cocioane + picioroange). Alte preparate din porc sunt și ele la loc de cinste, în primul rând cârnații. Cuvântul cârnat, cu varianta populară cârnaț, există și în aromână și provine din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
soluții etimologice care s-au propus sunt nesatisfăcătoare. Ceea ce nu înseamnă că nu putem mânca și caltaboșii sau cartaboșii! Dulciuri de Crăciun Plăcinta „turtă cu diverse umpluturi“ se mănâncă atât la Crăciun, cât și de Anul Nou. Originea numelui acestui preparat culinar prezintă interes din diverse motive... lingvistice. La baza sa se află cuvântul lat. placenta „prăjitură plată“, împrumutat din greacă. Româna este singura limbă romanică care păstrează acest cuvânt latinesc; celelalte limbi romanice au moștenit derivate de la lat. pop. *focacia > fr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la Wundt, foarte bine făcută; psihofizica la Külpe. Afara de aceasta lucrez la Institutul de anatomie și la anu voiu face fiziologia. Această ocupațiune deja îmi este destulă pentru semestrul acesta: de la 9-12 dimineața lucrez la disecție. Am căpătat de preparat un picior; am preparat deja mușchii exteriori și acum pătrund în interior la vine, artere, nervi. Vreo două zile la început mă incomoda mirosul, acum m'am deprins, parcă lucrez de nu știu când. Voiu lucra însă cu deosebire sistemul
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
larg interes, dar rămas netratat atât de detaliat de nici un alt scriitor din România. Steak de ton roșu sau fasole bătută? este titlul unui excelent volum al doamnei Sanda Nițescu (Editura Humanitas, 2004). Juxtapunerea, sub semnul interogației, a celor două preparate culinare aparent antinomice reflectă, la o primă lectură, doar diversitatea ofertei restaurantelor bucureștene din ultimii ani. Distanța dintre cei doi termeni pare a fi aceea dintre cosmopolitismul specific bucătăriei românești și afirmarea unei tradiții gastronomice autohtone. Nimeni nu poate pretinde
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fac și ei o capama aproape identică stufatului nostru. Originea tuturor acestora este kapama-ua turcească, în care mielul fraternizează atât cu firele de ceapă verde, cât și cu frunzele de lăptucă. Revenind la fasolea bătută, merită amintită originea străveche a preparatului. Grecii din Antichitate, ca și romanii, obișnuiau să... bată boabele unei plante al cărei nume științific este Vicia faba L. Mult mai aproape de vremurile noastre, adică pe la finalul secolului al XVIII lea, când cultura fasolei s-a extins în Grecia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
prealabil la desărat) fiert îndelung, apoi dezosat și mărunțit, amestecat cu piureu de cartofi fierți în apa în care a fiert peștele și, la urmă, frecat cu ulei de măsline, pătrunjel și ouă, unele tari, altele bătute ca pentru omletă. Preparatul este aproape identic vorschmack-ului finlandez ori rusesc (care face parte din zakuski, „antreuri“ în rusă; de altfel, cuvântul vorschmack înseamnă chiar „gustare la începutul mesei“). Este limpede: stufatul nu l-am inventat noi, românii, și este foarte posibil să nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
maestru consacrat“. Pasajul este extras dintr-un articol apărut în Adevărul literar și artistic, numărul 636, din anul 1933. Păstorel nu teoretizează, nici măcar nu argumentează, ci trasează sentențios granița dintre țările (toate cu excepția Franței) care se pot lăuda doar cu preparate culinare specifice (și, așa cum el însuși afirmă în repetate rânduri, delicioase) și acea unică, incomparabilă „bucătărie franceză“. Ce anume îl face să ajungă la această distincție? Înainte de a încerca un răspuns, trebuie observată o uriașă omisiune, pricinuită probabil de limitele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de mai mult. De o viziune culinară unitară, de o doctrină gastronomică al cărei scop nu poate fi decât plăcerea. Altfel spus, specificitatea, originalitatea unei bucătării nu trebuie să fie efectul hazardului, deși uneori acesta se află la originea unor preparate culinare deosebit de reușite, cum ar fi „puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unei supe sau a unui borș mai simplu, făcut din puține ingrediente. Am afirmat că scopul oricărei doctrine culinare trebuie să fie plăcerea. Specificitatea unei rețete născute din întâmplare sau din lipsa ingredientelor (cine poate afirma că tibetanii nu au preparate culinare specifice?!) nu este relevantă. Nu e de reținut, ar afirma Păstorel, nici originalitatea gastronomică izvorâtă din restricții alimentare de ordin religios. Dacă nu ar fi astfel, ar trebui să considerăm că și arabii (ori turcii), a căror originalitate culinară
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
iar o rețetă unică este cea a raței afumate în fum de foi de ceai verde. Mai există școala sudică, din Canton, unde se spune că puteți savura orice în afară de scaun și tăblia mesei; în primul rând, ea este fieful preparatelor culinare din fructe de mare, dar în Canton s-au inventat și rața cu Cinci Arome, și porcul dulce (dulcele este specific acestei tradiții). În afară de aceste patru mari tradiții, merită pomenită și bucătăria regiunii Hunan; păsările au aici o savoare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
completă a acesteia. Contrazicându-l pe Curnonsky, am putea spune că la grande cuisine este aceea în care lucrurile nu au gustul a ceea ce sunt în stadiul lor primar. Să dăm un exemplu din bucătăria chinezească: „rața à la Beijing“, preparat culinar care exprimă atât intenția transformării radicale a alimentului, cât și un dispreț imperial (e un fel de mâncare gândit pentru împărat) față de ingredient și față de gustul său natural. În vremurile imperiale, această rețetă ajungea să nu mai cuprindă aproape
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
acela de a ne oferi o senzație a alimentului, dar o senzație care să fie o viziune, una proaspătă, atinsă de calitatea „uimirii“, și nu doar o recunoaștere. Pentru a ajunge la acest rezultat, arta culinară folosește două mijloace: înstrăinarea preparatului culinar de starea primară a ingredientelor folosite și complicarea formei preparatului. Prin aceste mijloace, percepția noastră devine mai dificilă și mai îndelungată. În arta culinară, percepția este un scop în sine și trebuie amplificată. O precizare este necesară: nu trebuie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
senzație care să fie o viziune, una proaspătă, atinsă de calitatea „uimirii“, și nu doar o recunoaștere. Pentru a ajunge la acest rezultat, arta culinară folosește două mijloace: înstrăinarea preparatului culinar de starea primară a ingredientelor folosite și complicarea formei preparatului. Prin aceste mijloace, percepția noastră devine mai dificilă și mai îndelungată. În arta culinară, percepția este un scop în sine și trebuie amplificată. O precizare este necesară: nu trebuie împinsă până la absurd această teorie a metamorfozei gastronomice; ea nu se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
a fiziologiei păsării, „înstrăinarea“ sa de normalitatea biologică. Doctrina metamorfozei alimentului se regăsește și în bucătăria Romei antice. Una dintre pasiunile gastronomice ale romanilor erau ugerele de scroafă, pe care le găteau însă de așa manieră, încât ajungeau ca un preparat culinar din... pește. La aceasta contribuia, desigur, și garum-ul (provenit din gastronomia Greciei antice, unde se numea garos), condimentul cel mai scump, făcut din intestine de macrou lăsate să macereze împreună cu sare și plante aromatice (se folosea doar zeama, extrem de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
franceză. Câțiva ani mai târziu, Antonin Carême (1784- 1833) sistematizează principiile acestei școli culinare franceze, ivită din democratizarea marii bucătării. El readuce în atenția gastronomilor feluri de mâncare simple, cum ar fi le pot-au-feu, considerat de către enciclopedia Larousse din 1867 preparatul culinar prin care „bucătăria noastră națională se distinge de toate celelalte“. Pot au feu (literal, „vas-pe-foc“) înseamnă carne de vită (bucăți cât mai diferite, atât grase, cât și slabe!) fiartă îndelung alături de morcovi, praz, ceapă, usturoi, ciuperci și țelină. Este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]