5,009 matches
-
Eduard Gruber asupra audiției colorate. Împreună cu discipolul său Édouard Claparède fondează revista Archives de Psychologie. Capitolul IX din cartea lui Th. Flournoy este consacrat experimentelor realizate de Eduard Gruber asupra lui Neculai Beldiceanu. O mare realizare: publicarea în Revue scientifique Prestigioasa revistă condusă de Charles Richet, viitorul laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1912, publică integral comunicarea lui Eduard Gruber sub titlul "L'audition colorée et les phénomènes similaires". Deoarece în România nu s-a făcut pânâ în prezent
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
al Revistei de psihologie, după 1955, o asemenea ignoranță nu este deloc scuzabilă. Dar oare chiar să nu fi auzit Ralea de Eduard Gruber? Înainte de a publica lucrarea Amintiri literare în volum, Arthur Gorovei a expus-o pe secțiuni în prestigioasa revistă Viața Românească, unde Ralea îndeplinea la acea vreme funcția de șef al secției literare, ulterior, din 1936 devenind directorul revistei. Este cu totul și cu totul exclus să nu-i fi atras atenția capitolul dedicat lui Gruber de către Arthur
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
de W. Wundt), Revue philosophique (coordonată de Th. Ribot), Revue scientifique (coordonata de Charles Richet, viitorul laureat al premiului Nobel pentru medicină), să fii comentat de Revue des deux mondes, de Revue neo-scolastique de Louvain, de celebrul ziar Times, de prestigioasa revistă Mind consituie o dovadă certă a valorii. Poate fi considerată o asemenea personalitate ca făcând parte din "lumea măruntă a intelectualității ieșene"? Acest intelectual "mărunt" a participat la primele două congrese mondiale de psihologie și a fost ales în
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
sunt completabile, întrucât nu sunt inserate toate componentele din ecuația parodiei. Meritorie în sensul cuprinderii tuturor actanților în procesul parodierii, pe lângă rezultatul acestuia, respectiv, parodia însăși, este definiția Sandei Golopenția-Eretescu: "Parodia (actul parodic) reprezintă reducția ludică a unei acțiuni semiotice prestigioase, care poate fi operată prin intermediul prezentării deformate a agentului (și/sau anti-agentului) și/sau produsului (rezultatului) și/sau instrumentului și/sau algoritmului și/sau a fundamentului celui dintâi"76. În privința devenirii diacronice s-a discutat importanța dobândită de parodie în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sterile, rupte de viață, caracterizate prin artificialitatea exemplelor ce ilustrează inadecvat o vastă informație. Procedeu fundamental pe care se bazează farsa tragică a timpului nostru 101, parodia se definește în general printr-o deformare ludică și critică a unei lucrări prestigioase. Cel mai adesea, intertextualitatea parodică presupune păstrarea schelăriei, a construcției originare și modificarea substanței acesteia în scop satiric, fie pentru a supune atenției un conținut aluziv care se servește de celebritatea formei inițiale pentru a fi mai pregnant, fie pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră hohote de râs și "fructe"".194 Putem observa astfel că scrierile de tinerețe ale lui Eugen Ionescu, ale căror incipiente motive vor înflori în dramaturgia prestigioasă de mai târziu, oferă un material abundent, de neignorat în privința contribuțiilor literare românești la ilustrarea acestui mod al comicului. În literatura de factură postmodernă, Ion Bogdan Lefter identifică prezența grotescului în microromanul lui Vasile Gogea, Scene din viața lui Anselmus
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neangajare, alienare, reificare, noncomunicare etc. au constituit spații comune în care literatura s-a întâlnit, prin multe coincidențe de viziune, nu doar cu filosofia existențialiștilor, cu fenomenologia lui Husserl și cu eseistica lui Camus, dar și cu sociologia, prin lucrările prestigioase ale lui Richard F. Behrendt (L'homme à la lumière de la sociologie,1964), Herbert Marcuse (L'homme unidimensionnel,1964) sau Henri Lefebvre (La vie quotidienne dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului urmuzian diferă de cea caragialiană prin plasarea în poziție supraordonatoare a absurdului burlesc, în detrimentul ironiei. Dintr-un statut marginal pe care îl ocupa în comicologia lui Caragiale, absurdul burlesc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deosebită pe scena românească (cu atât mai puțin din partea lumii universitare)" (p. 6). Are dreptate Gelu Teampău. Există în mentalul social româneasc (inclusiv universitar) suficiente și (ne)motivate rețineri privind acest subiect. Cu atât mai mult, apariția la o editură prestigioasă a unei asemenea cărți foarte bine gândită și frumos scrisă are șanse reale să provoace interesul publicului larg cultivat pentru subtilele legături dintre mit și bandă desenată. Este meritul incontestabil al lui Gelu Teampău de a fi reușit să pună
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ceva a fost produs, a început să fie. Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin. Personajele miturilor sunt ființe supranaturale. Ele sunt cunoscute mai ales prin ceea ce au făcut în timpul prestigios al "începuturilor". [...] În fond, miturile descriu diversele și uneori dramaticele izbucniri în lume ale sacrului. Tocmai această izbucnire a sacrului fundamentează cu adevărat lumea și o face așa cum arată azi. [...] El devine modelul exemplar al tuturor activităților omenești semnificative."105
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
1939 și l-a capturat pe temutul ucigaș Tomas Dos Santos. Bleichert s-a distins în revoltele costumelor zoot din ’43. Iar acum sunt amândoi polițiști la Divizia Centrală: domnul Foc, în vârstă de 32 de ani, este sergent în prestigiosul Departament de Arestări, iar domnul Gheață, în vârstă de 29 de ani, este agent de poliție și patrulează în zona periculoasă din centrul Los Angeles-ului. Recent i-am întrebat pe amândoi de ce au renunțat la cariera din ring pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În mâna cui au ajuns documentele îngrozitorului proces împotriva Agrippinei și a fiului său, Nero? Dar ale celor împotriva lui Drusus, și a tribunului Silius, și a lui Tatius Sabinus, și... Printre judecătorii și martorii acelor procese se ascundeau senatori prestigioși, respectabili, care acum, așezându-se solemn în jilțuri, își dădeau seama că sunt lipsiți de apărare. „Suntem expuși răzbunării unor adversari pricepuți, pe care nu-i cunoaștem“, se gândeau ei. „Cei ce au documentele acelea le vor arunca pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toate sinceritățile pe care de obicei un autor le pune În seama unui personaj fictiv ori le lasă spre publicare post-mortem. Dacă așa stau lucrurile, este de Înțeles de ce Marin Mincu Își publică această parte din jurnalul său sub măștile prestigioase și Înșelătoare ale unei construcții de tip romanesc. De neînțeles este Însă altceva: de ce, ascunzăndu-se Într-o casă a ficțiunii, criticul lasă apoi toate ușile și ferestrele deschise, ca orice trecător să poată Înțelege că, de fapt, acolo locuiește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
își amintea vag că Gilles și Ricardo erau rivali declarați, deși era tentată să creadă că această concurență răutăcioasă pornea mai degrabă de la Gilles, decât de la Ricardo care, spre amărăciunea lui Gilles, părea foarte încântat să primească aproape toate contractele prestigioase ale agenției. Avea multe nume mari de la Hollywood, iar în agenda lui erau trecute anual — și cu un an înainte — festivitățile de premiere. Cei doi bărbați merseseră împreună la școala de coafură și cosmetică, au lucrat ca asistenți în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un talent de a-i strica omului cheful! strigă Adriana. Mă duc să înnot. Încercă să-și păstreze tonul calm, dar începuse deja să se enerveze. De ce era Leigh așa de acră? Tipa avea o super slujbă la cea mai prestigioasă editură din oraș, un logodnic adorabil care era comentator sportiv, foarte râvnit de femei, dar care n-avea ochi decât pentru ea, și o înfățișare sofisticată, sobră, suficient de arătoasă ca s-o placă bărbații, dar nu într-atât încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din alt motiv decât ca să lucreze sau din cauza insomniei. Dar, își zise Leigh, ar fi trebuit să-și revizuiască opinia despre unele dintre acele momente fericite. Cum ar putea să n-o facă? Pe vremea aceea nu avea o slujbă prestigioasă, un apartament pe care îl întreținea singură și, bineînțeles, nu avea un logodnic îndrăgostit nebunește de ea. Leigh se plimbă prin sufrageria luminată natural și, când deschise ușa glisantă din sticlă, îi apăru în fața ochilor cel mai primitor spațiu exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe cer, cu acești nori, suflete rătăcitoare de păduri. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România a primit, În cadrul unei solemnități care a avut loc la stațiunea Neptun, Înalta distincție „Om al anului 1981”. Prestigioasa distincție a fost conferită de un juriu al Adunării pentru Integrare Națională din India - organizație internațională pentru pacea mondială -, pentru serviciile aduse omenirii și securității internaționale, pentru faptul de a fi creat un puternic curent În rândul conducătorilor lumii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu o să mai dureze mult și, odată cu construcția vilei sale, avea să devină limpede pentru toată lumea cine era îndreptățit să se afle în prim-plan ca skip al celui mai bun team. Atunci plănuise să înființeze „Hackler Trophy“, cel mai prestigios concurs din țară. La vizitele făcute la bunicul se mai adăugau acum și cele la familia Hackler, seri sau weekenduri pe care trebuia să ni le petrecem în orașul de graniță din partea sudică a Baden-ului, unde doamna Gerda urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Miller fusese un adevărat „hit“ În 1879. Apariția Pieței Washington și a Portretului unei doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului literar din lumea anglofonă. Eseurile sale elegante, cosmopolitane, apăreau În cele mai prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
voie, cum se spunea, să merg la gimnaziu, purtam tradiționala șapcă roșie de gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi se părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă pentru taxele școlare în valoare de nu știu cât; o povară lunară de care fiul afla numai prin sugestii discrete. Prăvălia de coloniale a cărei ușă laterală dădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tare. Fără să lase din mână nici panamaua, nici umbrela, doctorul Shu T’ung, obișnuit cu acel modus vivendi caracteristic marilor ambasade, a pupat mâna deținutului din celula 273. — Veți Îngădui, oare, ca un corp străin să profite de această prestigioasă bancă a domniei voastre? l-a Întrebat apoi Într-o castiliană desăvârșită, dar cu o voce de pițigoi. Patrupedul e din lemn și nu se va plânge. Odiosul meu nume e Shu T’ung și sunt, chiar dacă toți mă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de această adnotare a lui Nierenstein Souza: E curios că Mallarmé, atât de setos de absolut, l-a căutat În ce e mai nesigur și mai schimbător: cuvintele. Nimeni nu ignoră că Înseși conotațiile lor variază și că cel mai prestigios cuvânt va fi mâine trivial sau fără temei. Am putut transcrie, de asmenea, cele trei versiuni succesive ale unui vers alexandrin. Pe ciornă, Nierenstein scrisese: Să trăiești pentru memorie și să uiți aproape totul. În Brizele din Fray Bentos - doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una și unică. O pensulă de-a noastră: Tafas Acoperită de valul figurativ ce revine viguros, e În mare pericol stimabila memorie a unei valori argentiniene, José Enrique Tafas, care a murit la 12 octombrie 1964 sub apele Atlanticului, În prestigioasa stațiune balneară Claromecó. Înecat tânăr, dar având o pensulă maturizată, Tafas ne-a lăsat moștenire o doctrină riguroasă și o operă care strălucește. Ar fi o mare eroare să-l confundăm cu perimata legiune a pictorilor abstracți; a atins un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Sfatul meu pentru asemenea cititori este să ignore textul principal al narațiunii lui, căci intenția mea în restul prefeței este să rezum în câteva pagini concise, vii, tot începutul istoriei familiei, al cărui nume - odinioară simbol a tot ce era prestigios și influent în viața britanică - a devenit sinonim cu tragedia. Tragedia lovise de două ori familia Winshaw, dar niciodată la o asemenea scară. Nota autorului Aș vrea să-i mulțumesc lui Monty Berman, coproducătorul filmului Ce hăcuială! pentru că a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Acest termen minimal petrecut În biroul Mirandei era considerat cea mai bună metodă pentru a sări peste trei, patru, sau chiar cinci ani de muncă umilitoare În calitate de asistentă și de a avansa direct În poziții mai importante În locuri mai prestigioase. — Sigur că da. Deocamdată toată lumea pare extrem de drăguță. Emily e un pic cam... ăă... devotată, dar altminteri, totul a fost grozav. Nu știu, dar când o ascult pe Lily povestind despre examenele pe care le tot dă, sau pe Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]