95,170 matches
-
bujori Se vede-un chip drag în lumină... Bunica cu năframă neagră, Cu părul nins și fața blândă, Stă aplecată pe răzorul, Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă... Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri, Și tremurând mi- atinge chipul Cu degetele ei subțiri... Mă ia de mână și mă duce Să îmi arate bătătura... E plin de maci și margarete, Căci darnică a fost natura! Privesc în jur la pomi, la flori, ... Citește mai
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
și bujoriSe vede-un chip drag în lumină...Bunica cu năframă neagră,Cu părul nins și fața blândă,Stă aplecată pe răzorul,Ce n-a lăsat-o-n veci flămândă...Se bucură de-a mea venire, Îi joacă lacrima-n priviri,Și tremurând mi- atinge chipulCu degetele ei subțiri...Mă ia de mână și mă duceSă îmi arate bătătura...E plin de maci și margarete,Căci darnică a fost natura!Privesc în jur la pomi, la flori,... II. ÎN VEȘNICIE...ÎNVĂȚĂTOR
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
2017. La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher, Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer... Te văd cum mă privești Hristoase și cum în inimă-mi pătrunzi, Îmi mângâi chipul cu privirea, durerile Tu mi le-ascunzi. Ai fost cu mine darnic, Doamne, mi-ai dat ce altora n-ai dat: Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-ai menit să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mult La miez de noapte, când doar luna mai luminează-al meu ungher,Închid caietele și cartea și ochii mi-i înalț spre cer...Te văd cum mă privești Hristoase și cum în inimă-mi pătrunzi,Îmi mângâi chipul cu privirea, durerile Tu mi le-ascunzi.Ai fost cu mine darnic, Doamne, mi-ai dat ce altora n-ai dat:Iubire pentru zece inimi să-mpart copiilor din sat. Când viață ai suflat spre mine, Tu dascăl mi-ai menit să
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
merge pe acea cale care trebuia s-o parcurg singură și decizia mea că orice va fi, trebuie să merg înainte. Iată-mă în cele din urmă, la drum! Copiii mă însoțiseră la autocar. Un ultim sărut cu lacrimi în priviri, pe care mă străduiam să le șterg pe furiș, de dragii mei, ce mă înconjuraseră cu brațele strâns și-mi șopteau cuvinte calde de adio și de încurajare, după care am urcat în autocar. În câteva minute, autocarul a pornit
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
la meritată odihnă. Ca la un pătrar de ceas reia tactica. Dibuiește cupa gingașă ce-o poartă atârnată la gât de-un lănțug. O apucă de tortiță, îmbiindu-i concavitățile cu vinul roșu. Un tremur în braț, o slăbiciune-n priviri se-nalță drept semne grăbite dinspre ceșcuța-i de-argint. Precaut, nu atinge defel marginile-nguste. Privește intens, îndelung... O vâlvătaie de păr acaju, o fascinantă pereche de buze roșii ca focul! Cercetează mai adânc. Și-n urmă întrevede rotunjite
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
câteva zvârlituri de băț prin lume - să întâlnesc nevăzutul iar lumea-nveselită mă privea chicotindu-mi complice hei lumee luumeee vesel se pițigăiau vasilache și-n ison marioara când - între turele de călușei - ca pe un titirez mă răsuceau ispitindu-mi privirea cu femeia sirenă scuipători de flăcări păpușă de ipsos vopsita strident sau înghițitorii de săbii și tiribombă tiribombă tiribombă e-o e-o e-o e-oleee - cantul din veacuri apuse încă-n urechi răsună - dar alertata de sunetul strident mă
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
purtăm îndeaproape secondate de setterul vânt de colo-colo alergând și-ncurcându-se adeseori în acele ceasornicului gării - indicând o oră demult trecută - într-un zadarnic efort corector. Și curge ziua calmă-n depărtări cu pescărușii lunecând pe unde sub albele priviri răsărite din trunchiurile scurtate de gât ale urmașilor lui Sancho Panza ce-au năpădit ca gușterii la soare terasele mirosind a hamei să-și exerseze de sub scutul din străbuni moștenit măiestria loviturilor în lupta cu morile de vânt ale timpului
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
-ngemănează către seară cu cerul tot așteptând să deschid pentru a le dărui - năucitor e gândul la gratuitate - o invitație cu ocazia lansării noului brand de fericire perfectă mă măgulește-atâta interes încât mă simt datoare să mai inspectez cu privirea cuierul-pom - cireș - desăvârșit împodobit cu flori și lampioane de hârtie creponată parfumată în ramurile căruia n-am uitat să fixez cuibul din care inoxidabila pasăre a paradisului clocindu-și ouăle de aur cu precizia ceasornicului îmi va picura-n trilul
ÎN TORENT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383678_a_385007]
-
2017 Toate Articolele Autorului Se scutură petalele de vișin peste cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și c-un suspin de ușurare noi nu noi încă nu privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus stropi rubinii ce îl transformă-n zâmbet iar mâinile roiesc în cercul unui zbor viu ce se adună se întinde
SFÂRŞITUL VEŞNICIEI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383676_a_385005]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN GURA LUPAREI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Miroase-a praf încins și-a spleen în transparenta dimineață ce-alunecă pe țipătul privirii din oglindă și cade-n negrul hău al gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum Atlas ziua întreagă
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
porți pe umeri precum Atlas ziua întreagă fără a clipi nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-ai teamă nu vei aștepta va fi ca bruma de ușoară dimineața ascultă-i pașii ce deja se-aud privirea între pleoape se va zbate ca fluturele hăituit în odaia ermetic închisă până când obosită va încremeni opacă pată pe albul lespezii tavanului Referință Bibliografică: ÎN GURA LUPAREI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
spre văzduh ridicate. Și stând în vântul ce a primăvară mirosea sub zarea care ca și altădată-și trimitea tulburătoarea-i provocare rând pe rând le-am privit drept în ochi încercate erau încă dârze și cu încredere îmi susțineau privirea toate cu ușurare-am respirat așadar pe ele încă mai puteam conta pentru a putea descifra ultimul cod recent primit - plic satinat ca de felicitare - și-o pagină c-un portativ pe care-n semne încâlcite se iscălea așa cum știe
VIAȚĂ ÎN RATE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383675_a_385004]
-
de emoții calde creștea, Spre cer un buchet de speranțe înălțând... Toată zarea mai luminoasă devenea, Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au stins Către o lume a uitării lor au apus, Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins! Cărțile inimilor par a se fi deschis, Erau scrise în alb
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
de emoții calde creștea,Spre cer un buchet de speranțe înălțând...Toată zarea mai luminoasă devenea,Parcă lumea nu mai părea tristă sau rea,Puterea zâmbetului pe chipuri revenea,Iar un colț de rai începea a se crea...Soare în priviri se ivi, strălucind nespusși doruri, tristeți sau grele dureri s-au stinsCătre o lume a uitării lor au apus,Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins!Cărțile inimilor par a se fi deschis,Erau scrise în alb și negru
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
zilelor...... XVIII. JOCURILE LUMII, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017. Lumea întreagă e un simplu loc Unde unii-și fac mereu al lor joc, La marea masă își împart cărțile Cu tăceri în priviri, trasând hărțile! Hotare din vechimi au strămutat, Din vecini, în dușmani au transformat, Iar popoare secole au dezbinat, Și la ură și război au îndemnat... Oameni reci, cu inima de gheață, Care-au primit putere mareață, Au devenit brusc, din
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
haos și-apăsare, S-a lăsat demult durere mare, Din suflete încă nu s-a vindecat, ... Citește mai mult Lumea întreagă e un simplu locUnde unii-și fac mereu al lor joc,La marea masă își împart cărțileCu tăceri în priviri, trasând hărțile!Hotare din vechimi au strămutat,Din vecini, în dușmani au transformat,Iar popoare secole au dezbinat,Și la ură și război au îndemnat...Oameni reci, cu inima de gheață,Care-au primit putere mareață,Au devenit brusc, din
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea-n sus, înspre luna care trece, În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare călăuzesc plecări, Ori sosiri de nicăieri, în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
înghețat,Magia castelelor și-a nămeților prin munți,A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat,E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece,Care așează în suflete și simțiri gheață,Cu privirea-n sus, înspre luna care trece,În pași lini voi merge, sub reflectarea-i mareață!Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări,Peste toate își înalță sublim tronul menit,Stele și felinare călăuzesc plecări,Ori sosiri de nicăieri, în
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
din 20 decembrie 2016. Cuvinte insuficiente mereu Există-n tot ce pare simplu sau greu, În tot ce e bine sau rău pe lume, În tot ce poartă cu sine un nume... Răsar cuvinte insuficiente Când întâlniri au loc în priviri lente, Când doruri însetate umplu inimi, Iar pe chipuri străbat, în râuri, lacrimi... Zâmbete și tristeți își întind mâna, Însoțindu-se-n tăceri totdeauna, Printre cuvinte insuficiente, Înaintând prin timpuri absente... Viața și nemurirea se contopesc Când clipele ceasului dat
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
grele se frâng... Citește mai mult Cuvinte insuficiente mereuExistă-n tot ce pare simplu sau greu,În tot ce e bine sau rău pe lume,În tot ce poartă cu sine un nume...Răsar cuvinte insuficienteCând întâlniri au loc în priviri lente, Când doruri însetate umplu inimi, Iar pe chipuri străbat, în râuri, lacrimi...Zâmbete și tristeți își întind mâna,Însoțindu-se-n tăceri totdeauna,Printre cuvinte insuficiente,Înaintând prin timpuri absente...Viața și nemurirea se contopescCând clipele ceasului dat se
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... Citește mai mult Am întrebat timpul de ce trece mereu lăsând în urma-i chipuri acoperite de vălu-i misterios... Mi-a răspuns șoptind duios, printre frunze ruginii căzute și adieri târzii de toamnă, împletite cu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
s-au sfârșit odată cu existența lor, la fel de efemeră ca atingerea lui peste umerii celor ce le poartă prin lume... Mi-a răspuns, gânditor ca un înțelept, că peste orice zi rămasă în urmă se lasă noaptea, dând loc reflectării sub privirile tăcute ale lunii și mângâierile miliardelor de ... XXVII. VEȘNIC SĂ NE TRĂIEȘTI, ROMÂNIA!, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Țara sfântă a sufletului meu, Mandră foc, lăsată de Dumnezeu, Fii de-a pururi
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
încercată de propriile-i patimi dintotdeauna, asemeni unor furtuni, oprind secunde întregi totul în loc, la fereastra între realitate și ireal, unde ... XXIX. CĂLĂTORIND PRIN TOAMNA TÂRZIE, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016. Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămite Și ultimele flori vii din glastră... Se aștern zâmbete și vise Peste momente de melancolii, Trăind printre poeme scrise În nuanțe tomnatice târzii... Drumuri amorțite de brume Șerpuiesc
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
euforii plutind Se zăresc prin sticla aburită, Iar împrejur, pași ușor zorind, Spre ziua ce-i încă nesfârșită... Peisaje sublime încântă, Suflete și chipuri înveselind, Tristeți, prin magii le descântă, Spectacolul toamnei desăvârșind! ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Cu priviri adânci, neclintite, Trec clipe lungi în șir la fereastră, Admirând poteci arămiteși ultimele flori vii din glastră...Se aștern zâmbete și visePeste momente de melancolii,Trăind printre poeme scriseîn nuanțe tomnatice târzii...Drumuri amorțite de brumeșerpuiesc printre copaci dezgoliți,Făcându
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]