8,770 matches
-
și el un descriptor al altor figuri, cum ar fi Stellan însuși, și chiar nevastă-sa, Ingrid. Despre care îi va fi dat să afle, după câteva decenii bune, direct de la șeful său ierarhic, că suferă de erotomanie paranoidă. Fapt probat de sutele de scrisori cu care Ingrid îl hărțuise pe arhiepiscop, victimă silențioasă care în cele din urmă i se mărturisește soțului, nu altul decât pastorul din Sunne. Fapt e că naratorul datorează pastorului structura spiritualistă și cugetătoare a romanului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
avocatului ș.a.m.d. În fond, întreaga viață a protagoniștilor, "ciupiți" de morbul ficțiunii și problematizării, pivotează în jurul cazului declanșat de victimă, ubicuă și evanescentă, umană și angelică, identică și multiplă. Întru decelarea acestui vânat miraculos se întrec personajele romanului, probându-și fiecare permeabilitatea la dimensiunea invizibilă a realului, și implicit credința într-o nouă descindere a sacrului printre oameni. Ce-ar fi însemnat pentru urbe o reeditare a Poveștii Marelui Brigand încă supraviețuind ca "legendă locală destul de confuză care apăra
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din Colonie, vremelnic guvernată de tatăl său. Îndrăgostit ce oscilează între matura Eliza și feciorelnica Aurela, clandestin și pe fugă, Alexandru deapănă imagini inefabile dintr-o memorie de detectiv voyeurist și grefier părtinitor, prilej pentru Florin Șlapac de a-și proba eficiența și versatilitatea narativă, stilul multialuziv, tipologic și semantic vorbind. Pe acest traseu al obsesiei, Alexandru are elanuri livrești spre o eminesciană vrăjitoare, cu toate fanteziile soldatului în permisie. Un Werther evazionist, timid, dar și emfatic, neînțeles în visul său
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
referă la copiii „lepădați” sau „vânduți” de formă pentru a-i feri de moarte; pe de altă parte, numele poate fi asociat cu cel al unui copil din flori, abandonat de mamă, înstrăinat. Cu toate acestea, nimic nu poate fi probat cu exactitate. Cert este însă faptul că numele Lapedatu a suferit modificări, prin trecerea de la alfabetul chirilic, la cel latin. Astfel, de la numele Lăpădat, al strămoșilor familiei s-a ajuns la cel de Lapedatu 1. În legătură cu înaintașii lui Alexandru Lapedatu
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Un așa personaj centrat pe o filozofie nihilistă a plăcerii, un anti erou romantic, o copilă care se opune tentațiilor iubirii trebuie să genereze un anti program estetic in care elementele de baza vor fi și ele departe de a proba o angajare, o participare. Eroina se află Încă de Începutul poemei Într-o stare de amenințare, ea fiind Înfiorată de astrul uriaș, de strălucirea sa, de maiestatea sa. Trăiește În această amenințare pînă cînd se obișnuiește cu ea, Începe să
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
focalizări repetitive, „de ce nu vii tu vina”, o manie compensatorie, alături de mari crize de sevraj. Axa privire dorință manie este bine reprezentată În imaginarul romantic așa Încît următoarea explicație pe care o dă Culianu exstazei nu face altceva decît să probeze adevărul observațiilor noastre “cuvîntul exstaz este aplicabil În trei situații diferite . Aceea de posesiune, cînd subiectul e pradă uneia sau mai multor activități insolite; aceea de transă hipnotică sau mediumnică, În care subiectul e calm, dar viu În mod concret
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
că Poarta, rupând însăși prin actele sale de ostilitate legăturile cu ea și România e silită a lua măsuri pentru a respinge prin forță actele de agresiune la care este expusă țara din partea armatei otomane. Toate aceste bombardări din partea Turciei probau că guvernul otoman declaraseră război României, deși aceasta luase toate precauțiile pentru a nu-i lăsa la cel mai mic pretext de agresiune. Proclamarea independenței fu adusă la cunoștința puterilor europene printr-o notă adresată de Mihail Kogălniceanu către agenții
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
apărut Wittgenstein celor care l-au cunoscut atunci? El a fost perceput drept autorul unei scrieri enigmatice care a părăsit apoi îndeletnicirile filozofice pentru a le relua zece ani mai târziu. Așadar, drept o personalitate extrem de puternică, un om care probase că este capabil să-și conducă viața într-un mod cu totul nonconformist. Impresiile lui Frances Partridge, un bărbat cu o inteligență sclipitoare și mult simț al umorului, partener favorit al lui Wittgenstein în momentele în care căuta destindere la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
numește „polarizare nefericită“ a interesului pentru persoana și pentru opera gânditorului: „Unii cercetează opera despărțită de viața lui, alții găsesc viața lui fascinantă, opera lui însă de neînțeles.“ (Acesta din urmă a fost și cazul lui Noica.) Monk încearcă să probeze ceea ce cititorii textelor lui Wittgenstein ar putea doar bănui: „Căutarea filozofică a lui Wittgenstein și viața lui emoțională și spirituală constituie o unitate.“ (Vezi R. Monk, Ludwig Wittgenstein. The Duty of Genius, Penguin, London, New York, 1990. Referirile și citatele vor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
orizontul experienței. Este evident însă că îi plăcea să discute critic argumentele în favoarea existenței lui Dumnezeu deoarece credea că mulți oameni instruiți sunt dispuși să ia în serios pretenția tradițională a teologilor că existența unei ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
parte de influențe care s au exercitat înainte de naștere sau în copilăria timpurie. De aceea respectarea sau încălcarea normelor conviețuirii sociale nu ar mai trebui să fie privite drept un merit sau o vină a indivizilor. Noile cercetări ar fi probat că în multe situații ei nu pot alege să facă ceva, și nu altceva. În acest sens, liberularbitru este o iluzie. Oamenii nu pot fi făcuți răspunzători pentru acțiuni generate de mecanisme cauzale din creierul lor. Faptul că ei au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
din motive de ordin material electorii au încercat să recupereze de la mandatarii "infideli" repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat 124. Se putea întâmpla ca un delegat să fie dezavuat de către comitat, Capitlu sau oraș, cu obligația ca de a proba violarea mandatului de către acesta. În acest context se va impune, în secolul al XVII-lea, liberum veto125 singurul principiu compatibil cu independența stărilor din rațiuni de oportunitate politică. Exprimarea dezacordului se va manifesta și în Adunările de stări ale altor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ce-l consideră un veritabil deschizător de drumuri, dar și indexat, deja, poate prematur. Cum apare, totuși, poetica și în ce rezidă poeticitatea de substanță a textelor atât de puțin lirice, în aparență, ale lui Constantin Acosmei? Cum se poate proba originalitatea unui poet așezat, fără drept de apel, în descendența lui Bacovia (Daniel Cristea-Enache, Andrei Terian ș.a.), în principiu pentru figurația și atmosfera asfixiantă, evidente în toate poemele, sau a lui Șerban Foarță și Emil Brumaru (Andrei Bodiu), pentru rafinamentele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al lepădării de sine/ în gură/ și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi/ din carul mare între spinii întrebărilor mele/ sau din ursa mică sub formă de pulbere/ pe creștet aici în dormitorul comun al/ acestei lumi/ unde probăm ritualul sălbatic de îmblânzire a spaimei/ și catharsisul și izbăvirea păcatului ce va să vină" (Evanghelia după Corbu). Cartea în sine se transformă totuși într-un fel de soliloc al acuzatorului, pe deplin convins de vocația sa de martir al
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită tot de racordarea la tradiție, însă la cea orfică. Nu numai latura incantatorie a limbajului său, ce trimite în mod evident la un concept esențial în miturile orfice (epoide-incantația), probează acest tip de influență. La fel ca și ceilalți "neoromantici" ieșeni, Cezar Ivănescu pare atras și de problematica de fond pe care o cultivă credința și lunga tradiție orfică: metensomatoza (trecerea psyché-ei dintr-un trup într-altul și captivitatea ei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
una dintre marile obsesii ale poetei (alteritatea interioară ca apanaj al artistului modern) este tratată cu solvent suprarealist: "Vând pălării la ușa spitalului/ rotunde, de paie, pălării de cowboy și jobene/ mulțimea dă ghes pe scările de gheață/ să cerceteze, probeze/ pe țeste scalpate, trufașe, spinoase, paranormale,/ anxioase, odioase,/ se admiră fiecare în geamurile spălate de ploaie./ Port coif de ziar, în mână cu o halebardă/ atârnă greu căldarea cu var/ deasupra ușii, la intrare/ imensa sală ne așteaptă, pătrundem voioși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Slataper purtător al influentelor triestine, Boine, Amendola, Papini (director al revistei în perioada 1912-1914), Soffici, Salvemini, Serra, leopardistul Giuseppe De Robertis și alții. Coagularea domeniilor mai sus numite, precum și varietatea inerentă de opinii constituiau principiile publicației ce își propunea să probeze, pornind de la idealurile Risorgimento-ului, dar profesând totodată deschiderea spre Europa, unitatea culturală națională.85 După apariția manifestului futurist (1909), ' La Voce', folosind tonuri mai moderate, a propus reînnoirea prin metode diferite de cele adoptate de susținătorii acestei avangarde, care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fost decît un "alibi birocratic" pentru a declanșa războiul. În acest timp, în lume se multiplică zvîcnirile războinice revanșarde, un fel de microseisme ce pot anunța un cutremur de proporții. Starea lumii devine una de enclavă multiformă. Această abordare brutală probează incapacitatea Statelor Unite de a se adapta concepției clasice a unei ordini interna-ționale a relațiilor dintre state, după modelul promovat de europeni, a unei diplomații a echilibrelor. Încă de pe vremea părinților fondatori, americanii au respins acest joc al echilibrelor, acuzîndu-l de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
elvețienii s-au retras de bunăvoie într-o închisoare, pentru a nu se simți agresați din afară. Acolo, ei se consideră oamenii cei mai liberi cu putință, iar pentru a demonstra aceasta, fiecare a devenit propriul gardian. "Și pentru a proba faptul că închisoarea lor este, de fapt, un "triumf al libertății", elvețienii fac afaceri. Și ce afaceri!..." (Friedrich Durrenmatt) Desigur, e greu de explicat un popor în cîteva rînduri, mai ales cînd poporul respectiv, de fapt, nu există. Soluția ar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
orien tează lectura textului, îi guvernează, eventual, interpretarea și se opune lecturii lineare : în timp ce lectura lineară nu produce decât sens, lectura tabulară produce semnificarea. Criteriul litera rității operei va fi dictat de competența și de memoria pe care cititorul le probează. Intertextul lui Riffaterre se referă la indicii și urme percepute de cititor, fie că este vorba despre citat implicit, aluzie mai mult sau mai puțin transparentă ori o reminiscență vagă, tot ce ar putea lumina organi zarea stilistică a textului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poetul elizabetan, explicită în poemul eminescian antum Cărțile : "Tu mi-ai deschis a ochilor lumine,/ M-ai învățat ca lumea s-o citesc," (2000, 227). Contactul tânărului însoțitor al trupei de teatru a lui Pascaly în Ardeal cu Shakespeare este probat de traducerea Artei reprezentării dramatice semnate de Heinrich Theodor Rötscher. În această lucrare, dramaturgul englez ocupă un loc privilegiat. Personajele lui ("aceste microsisteme") se bucurau de atributul eternității ("aceste personalități eterne") și alcătuiau "mina gigantică a timpilor eroici" (ibidem, 231
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
legi clare și unanim-acceptate, dintre care de o deosebită importanță ni se pare fidelitatea ideatică față de textul-sursă dublată de arta opțiunii pentru formularea cea mai expresivă în textul final. Transpusă în legile de funcționare ale mecanismului intertextual, traducerea trebuie să probeze un cuplu de atribute: repetare supusă și diferire creativă. Hipotextul din fragmentele traduse ori conspectate de Eminescu se situează la limita dintre intratext și intertext, în funcție de caracteristica luată în considerare. Astfel, dacă fidelitatea ideatică va fi utilă cercetării, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale tehnicii pot și chiar favorizează domenii particulare, de pildă, domeniul economic, accelerând procesul de maximizare a profitului sau domeniul farmaceutic sau al industriei de armament, În timp ce altele pot optimiza organizarea sistemică și informațională a administrației; toate Însă nu-și probează valoarea decât În măsura În care se regăsesc În realizarea binelui comunității ca Întreg, răspunzând și altor considerente: de mediu, de potențare a bunăstării unei majorități sociale, de asigurare a unui spațiu al comprehensiunii și colaborării, cu efecte benefice pentru indivizi și dezvoltarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
viitor, În fine, un echilibru Între libertate și solidaritate.” Nu Întâmplător managerii economici de valoare sunt chemați adesea să-și asume și responsabilități civice sau comunitare (de pildă, În cazul guvernărilor tehnocrateă. „Societatea are Încredere În cei care și-au probat onestitatea, devotamentul, moralitatea, dar și statutul de Învingător - succesul, afirmarea - În condițiile competiției generate de economia concurențială de piață, acordându-le prezumția de competență și În conducerea afacerilor publice. Este semnalul decisiv ce evidențiază valoarea componentelor morale de personalitate pentru
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
rezonabil prin reconcilierea unor moduri de viață diferite și chiar contradictorii: „Înțeleg spiritul de toleranță În acest sens ... ca rezonabilitate și justă măsură În construcția și menținerea civilizației umane ca unitate În diversitate. Astfel conceput, spiritul de toleranță poate fi probat prin cultivarea pluralismului valorilor și acceptarea multiculturalismului, includerea democratică a minorităților, Anton Carpinschi, studiu introductiv la eseul lui Michael Walzer, „Despre tolerare”, Institutul European, Iași, 2002, p.III II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]