11,157 matches
-
se îndreptau mai multe priviri decât s-ar putea bănui) nu a fost ignorat - cu deosebire în anii din urmă (deși primele studii - investigații cu caracter juridic - aparțin secolului al XIX-lea34) - de cercetători (cu precădere în Apusul Europei; la noi problematica văduvelor a fost integrată în câteva investigații despre condiția femeii). Pe fondul unor texte (foarte multe) ce caracterizează preocupări intense cu caracter social și juridic cu privire la văduve și orfani (texte purtătoare ale unor informații utile mai cu seamă despre „stările
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lor. S. operează cu diverse metodologii ale anilor ’60-’70 din secolul trecut, totuși se conturează o manieră personală, axată pe investigarea structurii de adâncime a textului, pe discernerea rețelelor și a structurilor simbolice, într-o abordare hermeneutică și comparatistă. Problematica, temele și motivele asupra cărora se insistă ar fi eul (inițierea în sine), erosul și conjuncția sa cu tanaticul ori cu esteticul, antinomiile cunoașterii sau ale ființei - rezolvate tot prin „soluția morții”. Lucrarea Liricul și tragicul (1983) pornește de la premisa
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
asupra confruntării dintre ideile filosofice și realitatea vieții, asupra momentelor de cumpănă în care conceptele devin vulnerabile, neputincioase. Modalitatea „trilogiei” sale ateniene a fost apropiată de unii critici de tiparul camilpetrescian. Încercarea de a trata într-un registru diferit o problematică similară o reprezintă comediile Fata morgana, poveste a peripețiilor unui examen de bacalaureat în provincie, și Scene din viața unui bădăran, memorabil portret al unui semidoct care se vrea autor dramatic, ambele satire ale mediocrității și imposturii, amintind prin unele
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
noi calități sufletești și morale de factură superioară. În felul acesta, treptat, o nouă psihobiografie mitizată o va Înlocui pe cea reală. Acesta este aspectul personal, individual, al problemei. Când Însă procesul de mitizare al individului depășește cadrele strict personale, problematica conflictual-sufletească a persoanei, și se transformă pe sine În model exemplar unic de referință, la care toate celelalte persoane sunt obligate să se raporteze, de care să depindă, pe care să-l accepte necondiționat și chiar să-l idolatrizeze, avem
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
putere asupra lui. Romanii spuneau „Volentem ducunt fata, nolente trahunt”, adică, oricât ai Încerca să te Împotrivești, destinul tot se Împlinește. Se poate desprinde din cele de mai sus faptul că principalele teme ale existenței discutate concentrează În ele toată problematica sufletească și morală a istoriei axiologice a Persoanei umane. În centrul acestor teme se află dispus, ca element de referință, Eul personal. În cazul acesta temele existenței vor deveni problemele Eului. Existența ca istorie axiologică L. Bainswanger, plecând de la filosofia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la transcendență. El aduce În planul duratei temporale limitate, planul sau nevoia eternității. Dorul este unificator și consolator, asigurând În felul acesta stabilitatea, integritatea, echilibrul și forța interioară a persoanei umane. Problematica persoanei Persoana mea nu este permanent aceeași. Ea nu este egală nici cu ea Însăși, ci se poate Înfățișa, sub aspecte dintre cele mai variate, În raport cu starea sa de dispoziție emoțională, activitate, reacții și conduite, dar și În funcție de situațiile imprevizibile
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
continua. Una dintre temele filosofiei, moralei și psihologiei contemporane este Încercarea de a răspunde și de a oferi soluții la problemele și Întrebările pe care omul de astăzi și le pune lui Însuși, În raport cu propria sa persoană. În ce constă problematica omului? Ce mă preocupă În mod special pe mine În legătură cu propria persoană? Neliniștea omului de astăzi este expresia unei profunde crize, de o mare complexitate, prin care acesta este obligat ca să treacă. O criză sufletească, morală și spirituală. Omul de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai are ce să ceară de la ea. În plus, ceilalți oameni fiind asemena lui, orice formă de comunicare, fie formală, fie subiectiv-emoțională, devine falsă sau chiar imposibilă, anulându-se sau sfârșind prin a genera stări de tensiune, suspiciune, conflicte interpersonale. Problematica omului nu mai este frământarea interioară, de factură socratică sau faustică. Este cu totul altceva: o angoasă a disperării. Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
absurdă. Viața Încetează de a mai fi o sursă de plăceri, de stimuli pozitivi. În plus, persoana nu va mai avea unde și pentru ce să construiască sau să-și proiecteze idealuri. Suicidul reprezintă Închiderea sau blocarea transcendenței. Aceasta este problematica care Închide omul modern În limitele sale, transformând Însăși natura sa fundamentală. Persoana-limită Așa cum, prin situații-limită, Înțelegem acele situații de viață care Închid perspectivele ontologice ale individului, trebuie să acceptăm faptul că orice persoană angajată În situații Închise de viață
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
noi, necunoscute, ajutându-l pe individ să Înțeleagă viața. Cazurile studiate mai Înainte, Iov și Fiul rătăcitor, sunt exemple extrem de sugestive pentru a demonstra ceea ce este o persoană-limită. Persoană-limită este cea care concentrează și trăiește În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența aparentă a libertății și a oricăror mijloace de a lupta, este obligată să le facă față, să găsească o soluție la impas. Adesea, apar situații tensionale sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prietenie, afirma amestecul de stratagemă narativă și paradox existențial care leagă, cu istmuri foarte vizibile, cele două calote ale operei: „(...) Mircea Eliade era scriitorul care Își deruta cititorii, de la o carte la alta, și avea o asemenea diversitate speculativă, o problematică atât de variată și de bine axată În jurul câtorva idei de bază, Încât, cu toată această diversitate, lăsa impresia unei profunde unități a personalității: Între literatura lui din Șarpele, de pildă, sau Secretul doctorului Honigberger, pe de altă parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente de posteritate, cât și pe cele ale absenței referințelor. Biografia sa face parte dintr-o problematică istorică - raporturile culturale ale Europei cu Asia - În afara căreia este imposibil să i se redescopere sensul. Totul, și În cazul său, se leagă de climatul istoric și cultural care a scos Europa din ea Însăși și pentru care cultura europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
accente preeminesciene. Sceptica poemă Gânditorul prefigurează, prin atmosferă și idei, dar fără amploarea tragică și fiorul marilor singurătăți, Scrisoarea I. O undă de lirism, datorată tristeții resemnate în fața veșniciei, străbate Elegia frunzelor, dar S. rămâne, în genere, conceptual în poezie. Problematica țărănească și antimonarhică din versurile (unele în forma baladei și cântecului) pe care el le numea „populare”, ținuta lor protestatară anunță lirica de la „Contemporanul”. Mai interesant decât poetul este autorul dramatic. În Studii asupra teatrului, publicate în „Foaia Societății «Românismul
SCURTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289584_a_290913]
-
irezistibila atracție a filonului folcloric românesc. Critica a remarcat conotația aparte a titlului, acesta vrând să releve salvarea sufletului genuin din hazardul și pericolele vieții, prin refugiul în imperiul poeziei, al candorii și al incantației magice. Solitarul citadin (1972) abordează problematica existenței trepidante din metropolele tentaculare, în perspectiva unui modernism ostentativ atât sub aspectul conținutului, cât și stilistic, stimulat de impresiile furnizate de câteva călătorii de interes gazetăresc în țări vest-europene. Această experiență odată consumată, S. se întoarce la sursele originare
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
Dumitru Solomon, Ion Vlad, Dan Grigorescu, Sânziana Pop, Andrei Brezianu, B. Elvin, I. Igiroșianu, Vera Călin, Silvian Iosifescu, Ioanichie Olteanu, Radu Popescu, Simona Drăghici, Radu Lupan, Virgil Stanciu, Cornel Ungureanu. S.20 se remarcă și prin numeroasele eseuri cu o problematică privitoare la fenomenologia culturală (Tudor Vianu, Conceptul de literatură universală, 8/1962, Virgil Nemoianu, Simptomatologie literară, în mai multe numere din 1968) sau la aspecte particulare ale creației artistice, cu deosebire literare, estetice și filosofice, cum sunt paginile din Mircea
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
după Paul Sébillot, încă din primele numere, un amplu chestionar, structurat pe mai multe capitole, adaptat la realitățile culturii populare românești. Rubricile Ș. indică o tendință de sistematizare a materialului trimis spre tipărire, dovadă că majoritatea colaboratorilor aveau în vedere problematica îndreptarului amintit. Capitolele destinate folclorului propriu-zis includ un material variat: povești, legende, snoave, glume, păcălituri, obiceiuri tradiționale, cimilituri, cântece, strigături, bocete, jocuri de copii, mai toate de o certă valoare artistică și documentară. Preocupările de etnografie și artă populară sunt
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
solară, câmpia, salcâmul etc.), cu reflexe în întreaga operă a lui Marin Preda. Alte studii, apărute în reviste sau în volume colective, se ocupă de tema libertății în literatura română interbelică sau reiau, într-o nouă sinteză, preocupări mai vechi (Problematica specificității esteticului în istoria esteticii românești). Versurile lui S., adunate în volumele Pelerinaj (1974) și Ceremoniile umbrelor (1996), sunt meditații lirice ale unei sensibilități interogative și evocări ale stărilor vesperale și nocturne, prielnice reveriei, avidă să capteze ritmurile inefabile ale
SMEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
se configurează nucleee narative din care cu dificultate se identifică cel principal. Cu știința autorului, pare că plutește confuzia, alimentând ambiguitatea. Planurile se succedă cu repeziciune și se intersectează, eroii își schimbă partenerii, desfășurarea epică se orientează în direcții neașteptate, problematica este și ea complicată. Nu lipsesc referirile la „obsedantul deceniu”, frecvente în proza românească din anii ’80. Un episod remarcabil se desfășoară într-un sanatoriu de boli psihice - „Munții Nevrozei” -, unde inginerul Moțiu confecționează „pești mecanici”, scopul vizând „devierea unor
SANDULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289468_a_290797]
-
domeniu Igiena mintală este, așa cum am menționat deja, un domeniu situat la frontiera medicinei și a psihologiei. Ea împrumută cunoștințe de la ambele, dar se înfățișează ca o disciplină independentă. De la medicină preia principiile profilactice ale igienei generale, iar de la psihologie, problematica sănătății mintale. Teoretică în ceea ce privește analiza stării de sănătate mintală, ea devine știință aplicată prin instituirea măsurilor de menținere și dezvoltare a acesteia, precum și prin prevenirea apariției bolilor psihice, a devianțelor sau sociopatiilor, atât la nivel individual, cât și colectiv. Pentru
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care ne îndreptățește să afirmăm că măsurile de igienă mintală depind în mod direct de gradul de dezvoltare a societății, de nivelul de trai și de civilizație. În Evul Mediu și Renaștere, mai ales, o dată cu trecerea în prim-plan a problematicii omului, în urma mișcării umaniste, nebunia apare din nou ca tematică socială, morală și medicală Dar, spre deosebire de Antichitatea clasică care o plasa în registrul tragicului, ca suferința cea mai profundă a omului; Renașterea plasează nebunia în registrul comicului. Nebunul încetează să
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pentru îndreptarea sufletului. Preocupări de ordin filosofic, moral și antropologic referitoare la nebunie, considerată de data aceasta ca boală psihică, și la suicid întâlnim și la I. Kant și, ulterior, în special din perspectivă psihologico-morală, la Maine de Biran. Reluând problematica omului, romantismul aduce în mod inevitabil în discuție nebunia. O dată cu acesta se produce însă neta diferențiere a preocupărilor în două direcții: filosofico-morală (E. Schopenhauer și Fr. Nietzsche, până la S. Kierkegaard) și medico-morală (Ph. Pinel). Nebunia reintră în spațiul tragicului, al
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
salutară, plină de speranță, că se poate lupta cu succes împotriva bolii psihice, mai ales prin măsuri profilactice și ameliorarea condițiilor de spitalizare și tratament psihiatric. În 1909 se înființează la New York National Institute for Mental Health, având ca sarcină problematica de igienă mintală, studiată din punct de vedere individual și social. În 1918 se constituie în Franța Comitetul Național de Igienă Mintală, cu participarea unor iluștri psihiatri din epocă: R. Mourgue, Genil-Perrin, H. Claude și Antheaume. În anii 1931 și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
etapelor de realizare a obiectivelor propuse; verificarea rezultatelor obținute prin acțiunea de igienă mintală; generalizarea măsurilor de igienă mintală în aria de acțiune; c) realizarea obiectivelor propuse de acțiunea de igienă mintală constă în: educația sanitară a populației centrată pe problematica sănătății mintale; rezolvarea problemelor persoanelor cu nevoi speciale prin plasament familial, social, profesional etc.; activitățile terapeutice și recuperatorii; acțiunile în mediile familiale, școlare, profesionale etc.; acțiunile de igienă mintală în instituțiile cu regim special mai sus menționate, cu risc pentru
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fapt care face să apară deosebiri de mentalități, conduite și stiluri de viață. Rezultatul este că fiecare caută să impună celorlalți stilul său de viață, ceea ce duce la conflicte, contestații, revolte. Aceste aspecte s-au pus în mod imperios ca „problematică” în fața omului și a societății imediat după primul război mondial, când am asistat la o amploare deosebită a mișcării de igienă mintală. Putem spune în sensul acesta că mișcarea de igienă mintală este o reacție nu numai la problemele psihologice-psihiatrice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
încărcată”, generând controverse. Noi considerăm că elementul central care trebuie luat în considerare, ori de câte ori se vorbește despre conduitele de tip deviant, este „eul individual”, în primul rând, dinamica și structura acestuia. Din această perspectivă, devianțele trebuie considerate ca reprezentând o „problematică a Eului”, diferită de patologia psihiatrică a persoanei și raport în direct cu igiena mintală. Mai mult decât atât, putem afirma chiar, într-o anumită privință, că devianța trebuie considerată nu în raport cu patologia, ci în raport cu normalitatea, ea fiind un tip
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]