3,076 matches
-
în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din nou distrus în secolul al XVIII-lea de către vendeeni ("vendéens" - în franceză). În 1598 castelul a fost scena reuniunilor pregătitoare pentru semnarea Edictului de la Nantes (asigura libertatea religiei protestante hughenote în Franța), între reprezentanții lui Henric al IV-lea și cei ai ducelui de Mercoeur, baron de Ancenis. În timpul războiului Vendeii (unul dintre războaiele civile din timpul revoluției franceze), Ancenis a fost ocupat de trei ori: în iunie 1793
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
adevărată, se numește paleo-ortodoxie pentru a se distinge de „neo-ortodoxie”. Paleo-ortodoxia înțelege fundamentele teologiei creștine ca fiind consensul bisericii antice înainte de schisma dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică (Marea Schismă din 1054) și înainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolică și Bisericile Protestante (Reforma Protestantă de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise în exprimarea canonului după Vincențiu din Lerini ca "„Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus”" ("Ceea ce (s-a crezut) universal, întotdeauna și de către toți (creștinii) ). Nu se accentuează învățăturile ori interpretările caracteristice
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
numește paleo-ortodoxie pentru a se distinge de „neo-ortodoxie”. Paleo-ortodoxia înțelege fundamentele teologiei creștine ca fiind consensul bisericii antice înainte de schisma dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică (Marea Schismă din 1054) și înainte de separarea dintre Biserica Romano-Catolică și Bisericile Protestante (Reforma Protestantă de la 1517), [fundamente ale teologiei] descrise în exprimarea canonului după Vincențiu din Lerini ca "„Quod ubique, quod semper, quod ab omnibus”" ("Ceea ce (s-a crezut) universal, întotdeauna și de către toți (creștinii) ). Nu se accentuează învățăturile ori interpretările caracteristice fiecărui părinte
Paleo-Ortodoxia () [Corola-website/Science/315442_a_316771]
-
sculptor al Casei Regale. Emil Wilhelm August von Becker, al treilea copil al soților August von Becker și Anna Popper, s-a născut pe 7 iulie 1881 la București, în "mahalaua Manea Brutaru" (azi Calea Griviței). A fost botezat în confesiunea protestantă precum părinții săi, nașa sa fiind contesa Marie von Adlersflugel, domnișoară de companie a reginei Elisabeta, alături de familia Redewige. Tânărul Emil a urmat cursurile Școlii Germane evanghelice din București, la 18 ani fiind un veritabil poliglot, vorbind germana, franceza, engleza
Emil Wilhelm Becker () [Corola-website/Science/321816_a_323145]
-
(n. 28 ianuarie 1954, București) este un tenor român, lector universitar și reprezentant al muzicii protestante și evanghelice din România. Absolvent al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București în anul 1986, a colaborat cu importante instituții muzicale din România și Europa, precum Opera Română din București, Opera Română din Cluj, Teatrul Liric din Craiova, Teatrul
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
perioada 1990-1994, orientându-se încetul cu încetul către mediul universitar. În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010. Din anul 2004 și până în anul 2008, Caraman este director general al școlii generale Timotheus, iar în perioada 2008-2009, este numit director
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
în fiecare zi, dar și scrisului de mână pe care îl etala fostul ofițer al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare. Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
1990 devine membru P.N.Ț.C.D și participă la mișcările de stradă antiguvernamentale din Piața Universității. Cristian Caraman este în continuare solist al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian din Bucureși, continuâdu-și în paralel și activitatea muzicală în bisericile protestante din România, precum și cariera universitară în cadrul Institutului Teologic Timotheus din București. Cristian Caraman este tatăl tenorului Emanuel-Cristian Caraman. Operă: Don Ottavio - Don Giovanni (W.A. Mozart); Tamino - Die Zauberflöte (W.A. Mozart); Ferrando - Così Fan Tutte (W.A. Mozart); Ernesto
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
USA, 1999; CD - The Puzzle, Trans World Radio, București, 2003; CD - Great Romanian tenors, Kebba Muzic, 2003; DVD- Centenarul Richard Wurmbrand, Dirijorul Coralei, Master Media, 2009; CD - Arii și duete din Opere și Operete, Placa Music, 2010 "Genuri ale Muzicii Protestante" "Muzica Protestantă Modernă", "Repere Istorice ale Muzicii Protestante"
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
CD - The Puzzle, Trans World Radio, București, 2003; CD - Great Romanian tenors, Kebba Muzic, 2003; DVD- Centenarul Richard Wurmbrand, Dirijorul Coralei, Master Media, 2009; CD - Arii și duete din Opere și Operete, Placa Music, 2010 "Genuri ale Muzicii Protestante" "Muzica Protestantă Modernă", "Repere Istorice ale Muzicii Protestante"
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
București, 2003; CD - Great Romanian tenors, Kebba Muzic, 2003; DVD- Centenarul Richard Wurmbrand, Dirijorul Coralei, Master Media, 2009; CD - Arii și duete din Opere și Operete, Placa Music, 2010 "Genuri ale Muzicii Protestante" "Muzica Protestantă Modernă", "Repere Istorice ale Muzicii Protestante"
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Mama lui a fost Cristina Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth. Educat pentru a-l moșteni pe tatăl său la tronul Poloniei, August s-a convertit la catolicism în 1712, iar când a anunțat public acest lucru, a provocat nemulțumire în rândul aristocrației protestante saxone. La moartea lui August al II-lea în 1733, August a moștenit electoratul saxon și a fost ales la tronul polonez, cu sprijinul Imperiului Rus și al Sfântului Imperiu Roman, spre diferență de opozantul său, Stanislav Leszczyński, care a
August al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/321992_a_323321]
-
din 1521 (în , ) a fost o dietă a Sfântului Imperiu Roman, ce a avut loc în orașul Worms din Germania de astăzi, rămas în istorie pentru edictul de la Worms ("Wormser Edikt"), referitor la Martin Luther și la efectele Reformei Protestante. El s-a ținut între 28 ianuarie și 25 mai 1521, sub conducerea împăratului Carol al V-lea. Cu un an în urmă, în 1520, Papa Leon al X-lea a emis bula papală "Exsurge Domine" („Ridică-Te, Doamne”), în
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
preocupat de problemele politice și militare imediate din alte zone, iar el nu a fost niciodată aplicat. În cele din urmă, lui Luther i s-a permis să-și reia viața publică și a reușit să pună astfel bazele Reformei Protestante. În ciuda promisiunii că se poate întoarce acasă în siguranță, se înțelesese că Luther avea să fie în curând arestat și pedepsit. Pentru a-l apăra de această soartă, prințul Frederick l-a răpit de pe drumul spre casă și l-a
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg. După ce a fost refuzat de aceste femei, mama lui Leopold a intervenit pentru a preveni ceea ce ea vedea drept posibilități nepotrivite. Insistând asupra faptului că urmașii unui monarh britanic ar trebui să se căsătorească cu familii protestante, regina Victoria a sugerat o întâlnire cu Prințesa Elena Friederike, fiica Prințului de Waldeck și Pyrmont. La 27 aprilie 1882, Leoplod și Elena s-au căsătorit la Castelul Windsor. Au avut o căsnicie scurtă și fericită. În 1883, Leopold a
Leopold, Duce de Albany () [Corola-website/Science/316332_a_317661]
-
Duce de York la 20 septembrie 1673 printr-o ceremonie catolică și la 21 noiembrie 1673 printr-o ceremonie anglicana. Lăură, mama Mariei, și-a acompaniat fiica în Anglia. Căsătoria a avut aspecte dinastice și politice. Iacob avea două fiice protestante, Mary și Anne din prima căsătorie cu Anne Hyde. Un fiu din a doua căsătorie ar putea deveni într-o zi un rege româno catolic. Deși Mary era frumoasă și avea farmec, englezii n-o plăceau din cauza romano-catolicismului ei. După
Mary de Modena () [Corola-website/Science/316447_a_317776]
-
această poziție aproape în totalitate în timpul anilor 1860 și 1870; 'învățătorul' fusese reinterpretat ca însemnând legile ceremoniale și sacrificiale ale lui Moise care arătau spre viitor către Mesia. Această reinterpretare se dezvoltase în mare măsură ca o reacție împotriva clericilor protestanți care tâlcuiau declarația lui Pavel din Galateni 3:25 ('nu mai suntem în subordinea învățătorului') ca având semnificația că Legea Celor Zece Porunci fusese abrogată, și că astfel, ziua a șaptea de odihnă n-ar mai fi fost valabilă." Așadar
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Hyde a participat la alegeri, într-un unic colegiu electoral național, dar o campanie de denigrare dusă de o organizație religioasă, "Societatea Catolică a Adevărului", campanie bazată pe falsa acuzație că Hyde ar susține divorțul și pe faptul că era protestant, promovată în editorialele din "Irish Independent" de secretarul Societății, i-a compromis șansele la alegeri și și-a pierdut locul în legislativ. A revenit în mediul universitar, ca profesor de irlandeză la University College Dublin, unde i-a fost student
Douglas Hyde () [Corola-website/Science/322495_a_323824]
-
bun caz le-a fost limitată libertatea în mod serios. În 1990 Japonia avea cca. 1.075.000 de creștini (mai puțin de 1% din populație). Existau 800 de enorii catolice în 16 dioceze, și cca. 7.000 de biserici protestante.
Creștinismul în Japonia () [Corola-website/Science/316910_a_318239]
-
resurse deosebite, se sprijinea cu preponderență pe exploatarea resurselor Lumii Noi. Anglia, atrasă de marile bogății din posesiunile portugheze și spaniole de peste mări, și-a descoperit vocația maritimă. Curtea regală spaniolă nu putea decât să asiste, cu neliniște, cum Anglia protestantă începe să-i amenințe supremația pe mare, fapt ce avea să conducă, inevitabil, la crearea unei stări de încordare în relațiile dintre cele două state. În anul 1580, profitând de faptul că tronul era vacant, armatele lui Filip al II
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
fost lovită de furtună pe 12 august, în largul insulelor Shetland și a suferit noi pierderi. Din cauza epuizării hranei și mai ales a apei potabile, ei au fost nevoiți să facă escală în Irlanda, țară catolică, care se opunea Angliei protestante. În timpul aprovizionării, au pierdut câteva corăbii în scurte ciocniri cu corsarii englezi. În sfârșit, după ce au părăsit țărmurile Irlandei, au fost surprinși, la jumătatea lunii septembrie, de două violente furtuni care le-au pricinuit noi pierderi. La reîntoarcerea în Spania
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
libertatea confesiunii și scutiri de impozite pe 10 ani. Primii elvețieni au început să vină în Basarabia, în anul următor (1822). Elvețienii, de religie calvină, au construit una dintre cele mai frumoase așezări din Basarabia. Casele lor, străzile și biserica protestantă erau considerate drept repere ale arhitecturii din zona Bugeacului, iar vinurile obținute de coloniștii elvețieni erau apreciate atât la mesele magnaților din Rusia, dar și de aristocrații de la curtea țarului. Documentele arată că relațiile dintre coloniștii elvețieni și populația majoritară
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
modestă, foarte puțin cunoscută pe plan internațional. Suedia s-a dezvoltat în timpul domniei regelui Gustav al II-lea Adolf, mulțumită teritoriilor acaparate în urma războaielor, inclusiv datorită războiului de treizeci de ani. Acest triumf militar a transformat Suedia în fruntașul țărilor protestante pe continentul european, până la destrămarea imperiului suedez în 1721. Războiul purtat de Gustav Adolf împotriva Sfântului Imperiu Romano-German a fost unul costisitor; pe durata războiului de treizeci de ani, o treime din populația imperiului romano-german a murit, iar imperiul și-
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
credință sau convingere politică fără discriminări, prin urmare amestecați, și propovăduiesc toleranța față de cei ce nu împărtășesc aceleași convingeri, atâta vreme cât aceste convingeri respectă democrația și drepturile omului. Curând după întemeierea masoneriei speculative moderne în Anglia în 1717, mai multe state protestante au restricționat ori interzis activitatea lojilor masonice: Țările de Jos au interzis activitatea lojilor masonice în 1735; Suedia și Geneva, în 1738; Zürich, în 1740 și Berna, în 1745. Țările predominant catolice ca Spania, Portugalia și Italia au încercat să
Persecuția francmasoneriei () [Corola-website/Science/325344_a_326673]
-
fost botezat William Henry după unchiul său, regele William. Regele, care a fost și unul dintre nașii, l-a declarat Duce de Gloucester. Gloucester era al doilea în linia de succesiune la tron, după mama sa și, pentru că asigura succesiunea protestantă, el a reprezentat speranța susținătorilor revoluției. Oda "The Noise of Foreign Wars", atribuită lui Henry Purcell, a fost scrisă pentru a-i celebra nașterea. Susținătorii lui Iacob vorbrau de Gloucester ca de "un uzurpator bolnăvicios și condamnat". În ciuda faptului că
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]