2,886 matches
-
loc, lângă același copac și priveam minute în șir aceleași dealuri, aceiași copaci, aceleași drumuri șerpuite, încercând să înțeleg de ce simt de fiecare dată că am mai fost aici cândva. La tanti Maria în casă era curat, cald iarna și răcoare vara. Aparatul de radio cu baterii mergea toată ziua. Nenea Culai era un om blând și darnic. Uneori, când dărnicia lui întrecea măsura, tanti Maria striga la el. Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am întreținut cu rectorul, ca fost cadru didactic universitar, făcând schimb de informații cu privire la învățământul universitar din țările noastre. Întrucât urma să plec spre Santiago cu autobuzul la ora 22, 00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate cu aer condiționat, scaune-pat, bar...), amabilele gazde mi-au oferit o excursie în afara orașului. Am vizitat Salar de Maricunga, străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultimă oară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de trandafir, iar Petrică o cană mare din sticlă cu apă rece. După ce-au servit dulceața, Florin zice: Tanti Anicuță, bună dulceață
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Piața Crângași. Nu aveam nici o treabă la Crângași; nu aveam, în general, nici o treabă; într-o zi atât de încărcată de o căldură exotică, tropicală, nefirească, ar fi fost mai cuminte să fi rămas la hotel unde era liniște și răcoare. Dar nu am știut niciodată să-mi folosesc timpul liber și să-mi stăpânesc înclinațiile de vagabond ratat. Fără să mă gândesc, am coborât la Crângași, am urcat treptele către Piața Crângași și, lovit de căldura toridă, năucitoare, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că, dacă i s-ar oferi o catedră la Facultatea de Teologie, ar reveni acasă, renunțând al civilizațiile din alte părți. De Iași îi este dor: „De aici, de unde îmi este mereu prea cald, mă gândesc al aleile Copoului, la răcoarea dintre Bucium și Repedea. Orașul este mare, are peste șase milioane de locuitori, în majoritate chinezi micuți, slabi și prietenoși, poate și din cauză că se miră să mă vadă. Atunci își ascund uimirea în zâmbet și uneori în salut”. Prin telefon
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și cea mai bună Alta gușată E cea nebună; Tot ceartă cată; Toate pizmașe, Alta bârfește De om vrăjmașe, Prea neghiobește: Nerușinate, Una gângavă Înverșunate; Stă pe gâlceavă; Cât simt răcoare Alta bogată, Dau din picioare, Schioapă-ngînfată; Toți dracii strigă Alta calică, Ca să le frigă. BARBU PARIS MUMULEANU Barbu Paris Mumuleanu (1794-1837) e un mic autodidact, foarte moralist, care crede că prea am fost "neutri" și că a venit vremea să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu-i alta mai frumoasă decât mine, Dulce sunt - ca mierea de albine, Ca ramura de viță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șesul vast, prin sclipitor noroi, se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi, prin stuful de la margine de baltă... caii pe pustă: Plâng vânturile... Mânjii se joacă și nechează Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază, Iar iepele robuste Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste... minerii văzuți ca niște forțe sănătoase ale animalității umane, în fine ereditatea însăși ce alimentează această nepotolită sete de viață: Ce tainice, străvechi, nebiruite, vii porunci haine Se războiesc în trudnicele-mi vine, De nu găsesc un loc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-un impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Seara la Miorcani aduce aminte, prin vastitatea orizontului, de Zburătorul: Ritmic lanuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a se bucura de prezența materiei. Totul îl îmbată: târgul care "miroase-a ploaie", creșterea "de sfeclă, de mărării, de ceapă", nările boilor cu "miros de lapte și de rîpi", fânul plin de mireasmă udă", bălăcirea porcilor în noroi, răcoarea cărnii cartofului, izul vinului din cramă, parfumul gutuii, aburul jimblei, chiar mirosul de doctorii. Evreu, B. Fundoianu e invadat de o nostalgie de bucolic, caracteristică rasei sale biblice și potrivită vieții evreilor din nordul Moldovei. În Herța trec cirezile în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acoperea. A stat inconștient mai bine de două ore fără să mai facă eforturi. Prin pământul aruncat, răvășit, primea puțin aer. Și-a zis că poate nu-i în groapă, ci că visează că ar fi în groapă. Totuși, simțea răcoarea mormântului. S-a convins că a fost îngropat. A înțeles că cei ce voiau să scape de el l-au făcut a fi mort și l-au îngropat. întors cu fața în jos, s-a sprijinit pe mâini și a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Și iar am fost mai multe, așa că o trecut mai repede, că ne-am mai jucat, am mai povestit. Asta a fost a doua... A treia și-a patra a fost vara. Alea a fost plăcute, Într-adevăr, că era răcoare... În camere, unde eram multe, era cald, era nădușeală... Că știți ce-o făcut la Miercurea Ciuc? Ne-o bătut obloane-n geamuri... Deci nu-ți intra aer aproape deloc În cameră și eram Înghesuite, pentru că-ntre timp, v-am spus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de multe erau... Și vara era nenorocire, nu intra aer deloc dacă erau obloanele alea Închise complet... Așa că salvare o fost pentru noi c-am stat la izolare, cinci zile și pe-ormă trei zile... O fost așa bine și răcoare acolo... Și-am fost numai trei... Și Între timp o cunoscusem pe nepoata lui Iuliu Maniu, pe Nana Boilă 10, o murit săraca, Dumnezeu s-o ierte. Tare ne-am Împrietenit amândouă. Ea terminase Literele, era profesoară de limba română
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țină ochii deschiși, face injecții în venă, fără să greșească. Eu tac, R. așijderea. Îi părăsesc și, trecînd prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea sufletească de adineaori nu dispare. O, cît regret peticul de rai al curții natale! *A meritat, totuși, să merg la Udești. La întoarcere - ce surpriză! -, am văzut, din tren, cîmpuri de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de vizita pe care i-am făcut-o la Piatra, lui șlică, împreună cu Marlena, viitoarea lui nevastă. N-am reușit decît să stabilesc că am plecat din gara Stejaru (ne aflam în practică, la Pîngărați) și că în tren era răcoare. Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit cu el, cînd m-am întors, habar nu mai am. *Deși scrise în 1935, aceste rînduri de Al. Philippide sînt iarăși actuale: „(Literatura noastră) nu mai este o literatură
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
25 de ani, e rece. Mi-am adus aminte de remarca sa, azi, după terminarea conferinței profesorului Solomon Marcus, ținută în sala Bibliotecii Județene. întrebată ce mai face, Geta Cincu i-a răspuns prietenei sale Tuța: „Iată, stau mai la răcoare cu dl Călin”. Întrucît în sală nu erau aburi, cred că a dat cuvintelor sale un sens figurat. Pentru mulți eu trec drept un „om rece”. „Calzi” sînt cei expansivi, sentimentali, care se aprind ușor și promit multe. Dimpotrivă, după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Acolo chiar că nu intră pic de curent. Recunosc că nu-i hotel, dar e oricum un adăpost. Vrei să intri? — Nu, o să stăm de vorbă aici. Începuse să mă doară capul din pricina mirosului din gheretă. Chiar dacă era puțin cam răcoare, preferam să respir aer curat. — Bine, ți-o aduc aici, zise Paznicul și intră singur în cabană. Mi-am ridicat gulerul și m-am așezat pe banca de sub ulm. În așteptarea Umbrei, am scormonit pământul cu talpa ghetei. Era tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
instituie și să-și transtituie ființe”, Norii, Pasărea Phoenix (1986), Oglinzile (1993), În adâncile fântâni ale mării (1997) cultivă intens concentrarea și sugestia orientală a haiku-ului, cu sufletul risipit în lume: „Cerul acesta de toamnă pare năluca pădurilor moarte”; „Răcoarea de abis care ne vine din oglinzi”; „O, cât de dulce a fost ieri pustiul dimineții”. În Norii se contemplă alcătuirile efemere, mereu altele, inconsistente, ale norilor pe fundalul de permanență al cerului. Forma vizibilă oferă prilejul înălțării privirii și
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
pietrele curții străluceau de curățenie ca lespezile unei biserici"377*, imagini ale unei îngrijiri care fac locul plăcut. Împrejurimile sunt primitoare cu livada de pomi roditori, cu grădina cu straturi de flori, bolta de verdeață cu leagăne pentru stat la răcoare și un teren pentru jocul cu maiul practicat ca divertisment. Este un loc de pace și securitate, de bogăție și armonie ("pe pervazul ferestrelor, la toate caturile, în ghivece de lut vopsit" se găsesc flori). Trăiau în pace de atâta
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
haine au făcut o pneumonie și au murit În tren”113. Important de remarcat este faptul că cine a rămas gol la Roman XE "Roman" a ajuns gol la stația finală, Călărași XE "Călărași" . Trebuie subliniat că În condiții obișnuite, răcoarea nopții nu putea să dăuneze, dar au fost factori care au contribuit la masacrarea evreilor. În primul rând, forța vitală a evreilor din tren s-a concentrat asupra apei pe care o primeau pentru prima dată de la ziua Înfiorătoare din
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și a timpului, n-a citit, să se apuce degrabă de Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel și, fără odihnă, să continue cu Uimitoarea viață a lui Pantagruel, feciorul uriașului Gargantua. Sau să meargă în toamnă, mai pe răcoare, să vadă la Sibiu ultimul spectacol al lui Purcărete pe teme din Rabelais. Ticluirile lui Rabelais îi vin mănușă lui Silviu Purcărete. El însuși inventator de scenarii fabuloase, de imagini aproape ireale, de o lume ce se naște în fața ochilor
Despre starea oamenilor sau cum tălmăcește Purcărete regizorul cuvîntul lui Rabelais by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13667_a_14992]
-
polară - în amurg cununia în zori divorțul lacul oglindă - o fată scăldându-se-n Calea Lactee bou nostalgic privind spre Calea Lactee - bine e vițel! văcari afumați - cine-a vărsat în baltă Calea Lactee? furând o pâine - nu dorea decât o lună la răcoare vântul năprasnic - lângă birt se leagănă un plop și-un bețiv vântul năprasnic - într-o singură baltă două pălării vântul năprasnic - las iubita și alerg după umbrelă de Bobotează - cu degetul pe geam smulg petale din flori de Bobotează - un
DESPRE TIMP ŞI DESPRE ASTRE TOATE DORURILE NOASTRE de DAN NOREA în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349745_a_351074]
-
lumi. Georgiana, limpezimea apei de izvor care i se oglindește în ochi. Adina cea mare, are în glas gingășia razei de lună și în ochi misterul feminin. Adina cea mică, zâmbet și încredere. Dana, frumusețea și mireasma florilor. Claudia, liniștea, răcoarea și pacea pădurii. Ancuța, bucuria și rodul pământului. Alina, răcoarea vântului pe timp de vară. Amira, grația. Ana-Maria, glasul frumos al neamului românesc. Luminița, căldura și lumina. Livia, sensibilitatea. Iren, echilibru și armonie. Neta, deschiderea inimii. Gabriela, glasul muzicii. Victoria
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]
-
în ochi. Adina cea mare, are în glas gingășia razei de lună și în ochi misterul feminin. Adina cea mică, zâmbet și încredere. Dana, frumusețea și mireasma florilor. Claudia, liniștea, răcoarea și pacea pădurii. Ancuța, bucuria și rodul pământului. Alina, răcoarea vântului pe timp de vară. Amira, grația. Ana-Maria, glasul frumos al neamului românesc. Luminița, căldura și lumina. Livia, sensibilitatea. Iren, echilibru și armonie. Neta, deschiderea inimii. Gabriela, glasul muzicii. Victoria, vigoarea și plenitudinea neamului. Băieții, la rândul lor, excelează în
Pe calea lui Zamolxe. In: Editura Destine Literare by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_246]