5,132 matches
-
altă jumătate de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
amintească dacă o făcuse și azi-dimineață. Își aminti că se îmbrăcase în Ted Krugman, de la pielea goală până la geaca de piele, în fața oglinzii din baie. Își aminti că ieșise din casă gândindu-se la Felix Gordean, în vreme ce în urechi îi răsunase fraza lui Mal Consindine: „Strânge-l zdravăn cu ușa, Danny”. Nu-și aminti de gestul lui metodic de a îndrepta covorul - probabil fiindcă Teddy K. nu era genul meticulos. Nimic altceva nu arăta nelalocul lui în cameră și nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chiar pe Gordean în acțiune. Dar parcarea rămase pustie. Peștelui nu-i trecu nimeni pragul. Probabil că ploaia îi îndepărtase pe „clienți” și „prieteni”. Iar el trebui să-și întrerupă supravegherea, pentru că urma întâlnirea cu Claire De Haven. Un pocnet răsună la ușa de la intrare - sunetul ziarului Evening Herald, aruncat de băiatul cu ziarele din cartier. Danny ieși afară, ridică ziarul și trecu repede peste un articol de fond despre Truman și embargourile comerciale, apoi îl deschise la pagina a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă. Sub pat nu găsi decât alte perechi de pantofi și nimic altceva. Muzica de operă continua să răsune în camera de alături. Mal își verifică ceasul. Văzu că era 10.25: trecuse o oră și el făcuse curat în două camere. Trecu rapid prin baie. Muzica încetă. Stompanato își vârî capul pe ușa holului: — Fătălăul a vorbit. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe un bilet dacă ți-a plăcut! ― Să-i scriu dacă mi-a plăcut? Hm! Aici nu-i lucru curat! Cine știe ce poznă ăi mai fi făcut, neisprăvitule! Hai, spune-mi anecdota! I-am spus-o cu reticențe obositoare. Baia a răsunat deodată de două palme zdravene! ― Asta ți-ai găsit tu să-i povestești lui Cră... hm... profesorului, secătură? Ieși afară și marș la școală! ― Da... dar dă-mi biletul î Tata lasă spălatul baltă și merge cu mine în birou
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Da, Hector... ce, n-ai auzit niciodată numele acesta de Hector? accentuă profesorul. Chiorul se-nsenină la față, înveselit că, în sfârșit, va da un răspuns bun. ― Ba da, am auzit! Hector era câinele lui Ahile! O explozie de râs, de răsunară pereții, izbucni în clasă. Băieții hohoteau în frunte cu profesorul care, în cele din urmă, fu nevoit să-și șteargă lacrimile! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Altă dată, tot la Istorie, și tot Chiorul, pe când profesoral explica despre "Năvălirea barbarilor', ne-a făcut să ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
creștin! ― Cum, domnule? a întrebat profesorul stupefiat, nevenindu-i să-și creadă urechilor; la care Simulescu a repetat cu candoare, convins că nu fusese auzit: ― Papa! ― Ei, bine, ce e cu Papa? ― ...Nu era creștin! Un hohot de râs a răsunat în clasă, de se cutremurau băncile. ― Cum, domnule Simulescu? Cum poți să debitezi asemenea inepții, cu atâta senină naivitate? Papa nu era creștin?!... Îți dai seama ce-ai spus? Tocmai Papa, capul creștinătății apusene, domnule? Dar oricât de indulgent aș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de unde se aștepta atacul moldovenilor. Apoi, biciuit de noi ordine ale beglerbegului Soliman, corpul de peste cincizeci de mii de războinici declanșă atacul pe firul văii, urcând spre trâmbițași. Ziua nu era sfârșită. Bătălia pentru Moldova nu se Încheiase. De pe dealuri răsunară buciumele. Din depărtări se auzi, parcă, un dangăt de clopot. - Câți pași ne-am retras, căpitane Oană? Întrebă Ștefan. - O sută douăzeci de pași, măria ta! - Poruncă răzeșimii! Răzbiți ienicerii cu o sută douăzeci de pași Înapoi! Poruncă pentru cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alcătuiau semnalul de luptă. Apoi vru să Întrebe ceva, dar călugărul Îi făcu semn să aștepte. Asupra pădurii se așternu tăcerea. Cerul, până atunci roșiatic la Apus, se făcuse violet și cobora Încet spre noapte. Deodată, din pădurile de la miazănoapte, răsună sunetul unui alt corn de vânătoare. Aceleași sunete, repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Domnului, întrucît ați primit Cuvîntul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfînt; 7. așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și din Ahaia. 8. În adevăr, nu numai că de la voi Cuvîntul Domnului a răsunat prin Macedonia și Ahaia, dar vestea despre credința voastră în Dumnezeu sa răspîndit pretutindeni, așa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea. 9. Căci ei înșiși istorisesc ce primire ne-ați făcut, și cum de la idoli v-ați întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
anunțând sec că dacă Mohamed nu se poate duce pe Riviera, atunci trebuie să vină Riviera la Mohamed. Chiar și invitaților săi le place schimbarea de peisaj. Cu câțiva ani în urmă, a redecorat încăperile sale în Jugendstil. Acum, casa răsună de glasurile femeilor care merg pe bicicletă și de lacrosse, îndeletniciri care se desfășoară în interior. Dar intențiile sale sunt subminate de o întâlnire urâtă cu maiorul Privett-Clampe , care refuză o solicitare pentru fonduri suplimentare pentru redecorare. Deși Firoz este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi fantastic. De prima mână. Ierburile îl fac să se exprime vocal. Nu prin cuvinte. Să urle pur și simplu. Descoperă că simte nevoia să ragă, răgete scoase din adâncul plămânilor, care-i umflă maxilarele și-i fac pieptul să răsune. Nu este normal. Cu toate astea, funcționează. Cu adevărat! Cu adevărat! Chiar funcționează! Apoi urmează un urlet final, un orgasm regal și fiecare picătură din el valorează aur. Din punct de vedere politic. Imediat o imobilizează, gâfâind între scobitura gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! 14. Vin grămezi-grămezi în valea judecății, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecății. 15. Soarele și luna se întunecă, și stelele își pierd strălucirea. 16. Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim, de se zguduie cerurile și pămîntul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, și ocrotirea copiilor lui Israel. 17. Și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuiește în Sion, muntele Meu cel sfînt. Ierusalimul însă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
lea avut el despre Israel, pe vremea lui Ozia, împăratul lui Iuda, și pe vremea lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel, cu doi ani înaintea cutremurului de pămînt. 2. El a zis: "Domnul răcnește din Sion, glasul Lui răsună din Ierusalim. Pășunele păstorilor jelesc, și vîrful Carmelului este uscat. 3. Așa vorbește Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale Damascului, ba pentru patru, nuMi schimb hotărîrea, pentru că au treierat Galaadul cu treierătoarea de fier. 4. De aceea, voi trimite foc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
în locul in care mă lipseam de mine la punctul unu minus unu... egal veșnicie-canon sunet. Cenușile fragilului blestem Tot mai adun scântei din vreme-n vreme, din focul stins al celui vechi îndemn... Sub zări o stare tristă groaznic geme, răsună-n nopți fragile de blestem. Dorinți, în rit de muguri ne adună pe urmele lăsate-n bronzul viu, și-amar topiți de sete până-n humă mai dezgolim un cer pentru pustiu. Ne prindem în tăceri ca depărtarea, când plânsul a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
trecerii prin mine în ceasul pur din zările mirate Și îmi măsori fiorul care vine Purtat pe pânza nopților uitate De poți pleca eu nu pot rămâne Dar n-am să trec dincolo de mine N-am să fac tăcerea să răsune Ca marea nemișcată de suspine Pâlpâie zadarnic gândurile-n gol Răzbat prin ele zvonuri de departe Ascult ecoul cuvintelor domol Desprins din imnul orelor deșarte Mușcă noaptea târziul ruginit în văl să-mi prindă gândul de pripas E doar un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ce se sprijină sonor de-un colț bătrân din Geea. în creerele noastre, copleșitoare surse Țipă memoria, milioane de curse Memoria noastră ce astăzi programase Albă hiperconștiință universală. Simțire de Om Mi-e dor de simțirile tale ce fermecau văzduhul, răsunând într-un cântec divin. *** Asculți tăcerea sublimă Ce doare sub munții de vise. Și simți cum trupul se scurge Prin jgheabul inimii Lichefiate. Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu bucătarul-șef în dimineața incidentului. În acel moment a fost scos la iveală amestecul împărătesei Chu An. Chestiunea a fost dusă în fața Marii Împărătese. — Chemați-l pe împărat! o imită Fann Sora cea Mare pe Marea Împărăteasă. Vocea ei răsuna în sală. Eu o însoțeam pe stăpâna mea și astfel am fost de față când chipul Majestății Sale s-a albit. Împărăteasa Chu An a fost găsită vinovată. La început, împăratul Tao Kuang nu a avut puterea să ordone execuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se cerea împărătesei Chu An să se grăbească. Ea își îmbrățișă fiul încă o dată. Sunetul tobelor devenea din ce în ce mai tare. Hsien Feng arăta înspăimântat. Mama sa își îngropă fața în vestuța lui și șopti: „Fii binecuvântat, fiule“. Vocea ministrului casei imperiale răsună pe coridor: „Majestatea Voastră, să mergem, vă conjur!“. Pentru a-l proteja pe fiul ei de la a vedea grozăvia, împărăteasa Chu An îmi ordonă să-l duc de acolo pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
văi adânci: Întreaga familie a unui rege a fost omorâtă după ce a fost răsturnat imperiul. Toți, inclusiv, copiii! Fusese satisfăcută să observe că suntem speriate de vorbele ei: — Șleahtă de analfabete, a urlat ea. Pe neașteptate, din gâtul ei au răsunat o serie de „Ooohhha, haahaaha! Ohhha, hahaha!“. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că râdea: — Frica e bună! Ooohaha! Frica vă chinuie și vă face să vă purtați cum trebuie! Nu puteți dobândi nemurirea fără ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt grași, verzi și mai robuști decât aceia pe care i-am văzut la țară. Totușie foarte posibil ca toate acestea să ia sfârșit. — Străinii vin cu trupe, îi amintește prințul Kung fratelui său după o lungă tăcere. — Moarte lor! răsună glasul emoționat al lui Su Shun. Majestatea Voastră, e vremea să emiteți un mandat pentru luarea ca ostatic a ambasadorului britanic. — Și dacă refuză? întreabă prințul Kung. — Să-i tăiem capul, răspunde Su Shun. Credeți-mă, când conducătorul dușmanului va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă pot gândi în prezent sunt despăgubirile pe care sunt forțat să le plătesc. Opt milioane de tael-i fiecărei țări! Cum aș putea să îndeplinesc asta? Ne certăm până când îmi ordonă să merg în camera mea. Ultimele lui vorbe îmi răsună în minte cât e noaptea de lungă: — Încă un cuvânt și vei fi răsplătită cu o funie ca să te spânzuri! Nuharoo m-a invitat la o plimbare prin grădina ei. Spune că tufele, pălite de o brumă înghețată, au atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
subțire, continuă Su Shun. Un gălbenuș galben înfășurat într-o coajă albă subțire ca hârtia. Vai, curge! Nu poți să-l vinzi, da’ nu poți nici să-l păstrezi. Trebuie să-l mâncăm în calitate de membri ai familiei. Hohotele de râs răsună în toată încăperea. — Su Shun! Vocea prințului Kung este periculos de joasă. Nu-ți cer mult. Te rog pentru ultima oară. Vreau să îmi văd cumnatele și nepotul. — Nu o să intri pe ușa aia. Simt că prințul Kung își piede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]