5,033 matches
-
stângăciei mele, prețul de referință al fructelor a crescut cu vreo 20 de puncte procentuale. În bani a fost nesemnificativ, dar psihic m-a doborât. Să câștige în fața mea, școlită la Paris, un nimeni-lume din Comuna Primitivă... În semn de răzbunare față de victoria tarabagiului, două săptămâni m-am pedepsit și am mâncat numai la restaurant. Când mi-am revenit și am mers din nou la cumpărături - de data asta purtam ochelari profesionali, din aceia pentru campionatul mondial de poker -, ecourile gafei
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
terestru. În 1980 îi scria aceluiași Arșavir Acterian: „Aversiunea mea față de creștinism se explică foarte simplu: niciodată n-am găsit în el un sprijin, un refugiu, o mângâiere” (9 iulie 1980Ă 469). De fapt, aversiunea lui Cioran e mărturia unei răzbunări. „Îl contest tocmai ca să-l pedepsesc, să mă răzbun” (idem). În același fel se răzbună pe neamul său, pe limba neamului său, de care, știm bine, nu se poate rupe; la rândul lor, până la urmă, se vor răzbuna ele. Să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
zice la un moment dat pe românește, cu dispreț, cu repulsie, băiat de popă? Cum să accepte un spirit excesiv de lucid și sceptic postura aceasta călduță, înșelătoare, care-i va fi părut duplicitară? Nu-i rămânea decât să se răzbune... Răzbunarea?! Da, e un termen care pune în balanță chiar relația sa cu neamul. Lucidul Cioran, care crede în fatalitate, pune în balanță, la un moment dat, răzbunarea și compensația. Toate acestea eventual ca ironie a istoriei. Ca joc al aparențelor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care-i va fi părut duplicitară? Nu-i rămânea decât să se răzbune... Răzbunarea?! Da, e un termen care pune în balanță chiar relația sa cu neamul. Lucidul Cioran, care crede în fatalitate, pune în balanță, la un moment dat, răzbunarea și compensația. Toate acestea eventual ca ironie a istoriei. Ca joc al aparențelor. El, care nu crede în nimic, bănuiește că va fi existând vreo lege ascunsă care pune adevărul în făgașul lui firesc. Care-l scoate din marginile istoriei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne lipsim?» Dar orice pas către înțelepciune se plătește scump. Dumneata știi cum vine asta.” (idem). Lui Petru Manoliu îi scria cam aceleași lucruri. Numai că tonul era mai revanșard. Însingurat printre inși care nu știu, Cioran aștepta satisfacția acestei răzbunări a istoriei. O carte despre care spune că este născută „din spaima de gânduri negre” nu o trimite criticilor literari din Franța: „Sunt aici oameni foarte inteligenți, dotați, erudiți, rafinați etc., dar orientările lor, speranțele lor sunt de o naivitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
înroșit în foc ce se răsucește în venele noastre” (idem). Peste tot e vorba, în fapt, de sânge: „Sângele care se urcă la cap la cea mai mică umilință, la cea mai mică rușine. Aceleași simptome ca în dorința de răzbunare” (III, 9). De aceea, furiile au motivația unor răzbunări: „De dimineață până seara, nu fac decât să mă răzbun. Pe cine? Pe ce? Nici eu nu mai știu, sau uit, de vreme ce tuturor le vine rândul... Nimeni nu știe mai bine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
idem). Peste tot e vorba, în fapt, de sânge: „Sângele care se urcă la cap la cea mai mică umilință, la cea mai mică rușine. Aceleași simptome ca în dorința de răzbunare” (III, 9). De aceea, furiile au motivația unor răzbunări: „De dimineață până seara, nu fac decât să mă răzbun. Pe cine? Pe ce? Nici eu nu mai știu, sau uit, de vreme ce tuturor le vine rândul... Nimeni nu știe mai bine decât mine ce e aceea furie disperată. O, explozii
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
om. Megaloman, cum spune, el proiectează imaginar sfârșitul lumii, iar sieși își acordă privilegiul de a fi spectatorul în sfârșit satisfăcut și răzbunat. Cioran? Un Laocoon care nu se mulțumește cu darul prezicerii. Abia de-l satisface aburul ipotetic al răzbunării. Oare nu cumva spectacolul nihilismului e consecința acestei nevoi de a se afirma pe sine ca voce apocaliptică? Mai mult: oare nu cumva întreg spectacolul e consecința nevoii imperioase de a se institui în lume? „Stă în firea orgoliosului să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se văd. Când e lună nouă, se vede numai unul, când e plină, amândoi. Să te uiți prin inel de cununie, sau printr-o basma de mătasă, că-i vezi." 211 Potrivit altei credințe, petele din lună ar proveni din răzbunarea soarelui pentru că luna n-a vrut să-l ia de soț.212 În cele mai multe legende românești, luna și soarele apar ca un tot unitar, creând nucleul gnoseologic al simbolismului arhaic, chiar dacă, în majoritatea ritualurilor, motivul soarelui este mai bine evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în care reînvie câteva cicluri mai vechi. "Amintiri din munții Bihariei" evocă în tablouri halucinante figura lui Bălcescu și a lui Iancu: "A pătruns prin frunze-n fapt de noapte/ Ca o lance albastră, un fior/ Moții răsculați cu seculare/ Răzbunări prin codri-acum răsar,/ Flăcări mari s-au despletit în zare/ Ca o mare fără de hotar." Este evocată întâlnirea dintre Iancu și Bălcescu care plănuiau unirea românilor cu maghiarii împotriva dușmanului comun. Poemul rezistă prin fragmentele de descriere în care poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
căutarea forțelor elementare vitale: sămânța de iarbă, sămânța de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși împrejurările expuse sunt cotidiene: "Prin turla vaporului trece fantoma părintelui,/ ia mințile fiului și-l îndeamnă la răzbunare/ a fi sau a nu fi visează nefericitul inginer tânăr". Se trece ușor dintr-un univers în altul, din lumea livrescă în cea cotidiană, fără ca salturile să supere. Simte zeița mării cu toată căldura ei de femeie, așa cum știe de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dramatic, ierburile umflate au ucis aerul, apa arde ca un iad, vitele sunt de aur, taurul este o grămadă de pietre scumpe. Peisajul este realizat în manieră expresionistă, apocaliptic. Pârjolul a cuprins cerul și Dumnezeu a murit din propria-i răzbunare ("O, Doamne, vitele s-au înecat/ în iarbă!"). Poemele exprimă cunoașterea de sine, ele reprezintă insul istovit spiritual, oferă deschideri spre volumele viitoare, în care poetul suferă de prea mult trup, pe care îl va tortura, pentru a-și elibera
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
n-am putut spune că gata, știu tot, nu mai am ce afla [...]Oricând poți să mai ai surprize. Anca își păstrează încă pentru mine misterul. Personajul este înfățișat ca o Electră de secol XIX, feroce în patima sa de răzbunare, căutând febril soluții punitive și disprețuind rece pe orice poate sau și-ar dori să o ajute. Patimă... Ion nebunul în interpretarea lui Florin Zamfirescu aduce cu sine o liniște ciudată, aparentă. Oscilând între prezență și absență, privirea sa fixă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir remușcarea. Regizorul a păstrat aceste direcții, dar le-a nuanțat foarte mult; dorința de răzbunare a Ancăi se împletește subtil cu o mare durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și Dragomir "fiind simple expresii psihologice". Cei doi eroi ai piesei sînt exponenții unor sentimente abstracte, zice Lovinescu: în Anca se întrupează răzbunarea, iar în Dragomir remușcarea. Regizorul a păstrat aceste direcții, dar le-a nuanțat foarte mult; dorința de răzbunare a Ancăi se împletește subtil cu o mare durere provenită din imposibilitatea de a-l uita pe Dumitru. Iar Dragomir nu e doar un personaj chinuit de remușcări: pe el îl mistuie, în aceeași măsură, suferința de a nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
epoleți, în această lume zbuciumată la nivel glandular, isterizată și pusă pe scandal, totul devine demagogie. Personajele din Noaptea furtunoasă a lui Caragiale trăiesc demagogic și monstruos micile lor drame pasionale, voluptățile lor rudimentare, hăituindu-se din amor și din răzbunare, citind din când în când ziarele cu o logică aparte, de semidocți, într-o lume de cameleoni, șacali și tigri care fac politică în loc de deparazitare. Alexa Visarion nu-și mai scuză, nu-și mai iartă personajele, nu-și mai mângâie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în final dreptul judecății. Până și Dragomir, ucigașul lui Dumitru, are "circumstanța" dragostei (și filmul subliniază, nuanțând, fondul uman al personajului). "Justițiarii" nu au nici un scrupul și nici o circumstanță. Și astfel se face că Anca, la capătul calvarului ei, cu răzbunarea împlinită, cu conștiința înfăptuirii unui act profund moral, nu poate, nu are cum trăi și simți sentimentul eliberator; pentru ea coșmarul (adevărata năpastă) abia începe, ea rămâne singură, într-o lume de nevolnici, de răi și de fameni. ...Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se numără printre primele din
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu și-a putut realiza visul de-o viață, ceea ce nu este cazul regizorului Alexa Visarion, care, în ciuda opreliștilor de tot felul în "cazul" Meșterului Manole, este un cineast cu o solidă platformă estetică, ba mai mult, a reușit și "răzbunarea" de prestigiu numită Ana, în care istorisește, practic, povestea visului său nerealizat, de o viață. Ajunși aici, este cazul să spunem că filmul Ana este mai mult și altceva decât povestea unui regizor care a vrut toată viața să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ana este mai mult și altceva decât povestea unui regizor care a vrut toată viața să facă un film despre Meșterul Manole și n-a reușit niciodată (deci filmul unei proprii povești de viață), mai mult și altceva decât o răzbunare pentru această nedorită stare de fapt, este o profesiune de credință a regizorului Alexa Visarion, o mărturie a propriului său crez artistic. Personajele principale ale filmului sunt, așadar, un regizor de film, trecut de vârstele primelor tinereți, și o fată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o actriță care izbutește să "țină piept", fără complexe, unor actori de prim rang ai scenei și ecranului românesc, contribuind eficient la structurarea și transmiterea puternicului fior emoțional al filmului. Alexa Visarion cu Ana, care, cum spuneam, este o binevenită răzbunare a unui regizor îndepărtat ani la rând de proiectul vieții sale, este o tulburătoare profesiune de credință și, în ultimă instanță, un "film de suflet"... (Călin Căliman) Imaginea unui zid acoperă tot ecranul, într-unul dintre primele cadre ale filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se întâmplă înlăuntrul meu prin deschiderea mare a ochiului la tot ceea ce simțeam sau trăiam... Horele se terminau violent. Am văzut cum pentru o dragoste se răsucește cuțitul în carnea unui om, cum se așteaptă ani în șir prilejul unei răzbunări, cum se iubește noaptea sub lună plină și cum obștea își pregătește sărbătoarea pentru a celebra trecerea dintr-un an în altul: capra, ursul, Jienii manifestări teatrale expresive au fost prima mea școală de înscenare teatrală. De atunci știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
românească de cea a teatrului antic grec, într-un limbaj de nobilă modernitate. La Ulm, în Germania, am avut chiar surpriza unei interesante observații privind politica născută în urma vizionării spectacolului nostru: " Niciodată plata pentru o vinovăție nu trebuie să fie răzbunarea. "Politica și arta prin Caragiale într-o Germanie divizată. Diferite medii sociale și culturale se regăseau în viziunea noastră. Am avut, după aceea, succes la Lisabona și Stuttgart, la Florența și Viena, la Budapesta și Moscova. Montasem Noaptea Furtunoasă la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un suport material, datele necesare pentru susținerea istoricizării și, implicit, a relativizării cunoașterii. Relativismul ne ajută și în altă privință: el ne face să depășim orgoliile unor sisteme considerate infailibile și să înțelegem precaritatea cunoașterii noastre. E aici o mică răzbunare a istorismului la adresa lui Hegel, care crease el însuși premisele istorismului relativist, fără a păși pe calea acestuia (vezi I, 2A). Astfel dincolo de promovarea unei discontinuități a conținuturilor -, istorismul relativist ne va apărea în ultimă instanță, oricât de paradoxal ar părea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ce a inspirat puternice tradiții anarhiste, ca urmare a formei de guvernămînt prognozate, anarhia pozitivă, cît și a problemelor libertății, ale autonomiei colectivităților și devenirii umane. Orientarea mișcării socialiste din secolul al XX-lea către social-democrație a fost o nouă răzbunare a unui adversar intelectual învins de Marx în epoca sa. Dincolo de aceste aspecte intelectuale, impactul pe care Marx l-a avut asupra mișcării socialiste a fost enorm. El a trasat coordonatele mișcării socialiste, cel puțin pînă la declarația de la Frankfurt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]