3,555 matches
-
De fapt, nici nu ar trebui numită originalitate, ci extravaganță. A fi original, iată o inevitabilă obsesie pentru oricare tânăr care vrea să devină poet. Întrebarea este însă cum se ajunge la originalitate? Poate cu mai mult... calm. În loc să te razi în cap, cu gesturi febrile, și să-ți lași doar un moț pe creștet, în loc să-ți sfâșii nervos blugii în dreptul genunchilor, mai bine te speli, te îmbraci cuviincios și ieși senin în lume. În mod sigur nu vei semăna cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
condiționată.“ Calificarea Ritei ca un buchet de oase și cărnuri este neinspirată. Ideea că unele părți ale corpului ei fâsâie strică, și ea, vraja. Cât privește stâlpul natural masculin... înțelegem că scriitorii exagerează, dar nici chiar așa! Epigrame la care rade doar autorul Epigramiștii din ziua de azi de la noi sunt foarte optimiști. Ei nu se îndoiesc nici o clipă că au umor. Ca dovadă, își publică cu larghețe toate epigramele pe care le compun în ședințe de cenaclu, la diverse petreceri
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa Înghesuit, mirosind a piatră, văruit În alb, observase ramurile de palmier de la fereastră Într-o atmosferă caldă, limpede. Shula le gătea dintr-o carte de bucate mexicană, făcând sos de ciocolată amăruie, răzând nucă de cocos peste piepți de pui, plângându-se că nu poți cumpăra chutney În Haifa. „Când am fost aruncat“, spusese Eisen vesel, „m-am gândit să merg să-l văd pe papă. Am luat un băț și am mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
New Yorkului, Amsterdamului, Londrei. Bătrânul Sammler cu viziunile lui zăpăcite! Vedea triumful din ce În ce mai mare al Erei Luminilor - Libertate, Fraternitate, Egalitate, Adulter! Iluminism, educație universală, sufragiu universal, drepturile majorității acceptate de toate guvernele, drepturile femeii, drepturile copilului, drepturile infractorilor, unitatea diferitelor rase stabilită, asigurări sociale, sănătate publică, demnitatea persoanei, dreptul la justiție - luptele a trei veacuri revoluționare fiind câștigate În timp ce cătușele feudale ale Bisericii și ale Familiei slăbeau, iar privilegiile aristocrației (fără nici un fel de Îndatoriri) se răspândeau În cele patru zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
același luciu ca păhăruțul din care Gruner Își sorbise uleiul mineral. Sticla de Nujol era și ea acolo și lângă ea, ultimul Wall Street Journal. Demnitate pleșuvă. Firul aparatului de ras electric era băgat În priză deasupra. Totdeauna era proaspăt ras. Preoții boului Apis, descriși de Herodot, cu capete și trupuri rase. Și cu gura adormită, strâmbă Într-o parte ca și când Elya, căruia Îi plăcea să spună cum crescuse În Greenpoint printre golani, visa poate gangsteri și focuri de armă. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Își Îndese cămașa În spărtură. Când nu-i ieșise socoteala, se peirduse cu firea. Veșmântul zăcea călcat În picioare, iar el și Lal Încercau să aducă laolaltă capetele desfăcute de țeavă. — E ceva În neregulă cu cuplajul. Cred că am ras filetul, spuse Wallace. Stătea călare pe țeava ce curgea. Doctorul Lal, Încercând să facă legătura, era Împroșcat pe barbă și piept. Shula stătea aproape de el. De ar putea ochii buni să fie unelte mecanice - de-ar putea holbatul și proximitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia ascuțită pe porțelan. Mai mult ca sigur doamnele se strecurau aici din când În când să se radă pe picioare cu ea. Sammler nu avea chef să caute o altă lamă la etaj. Dormitorul principal era serios avariat de apă. Doamnele trăseseră saltelele de pe paturi Într-un colț unde era uscat. Doctorul Lal dormise În camera de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmă. - Precum soarele, precum luna, precum apa, precum aurul, fii limpede și strălucitor și oglindește ceea ce se află În inima ta! spuse o voce bărbătească, În spatele lui Ștefănel. Tânărul se Întoarse uimit și văzu un călugăr chinez aproape de aceeași vârstă, ras În cap, care Îl privea cu o veselie inexplicabilă. - Asta scrie pe rama oglinzii, spuse călugărul. Văd că citeai de multă vreme. E o oglindă japoneză. O kagami. Dar același lucru e scris și pe unele oglinzi chinezești. - Nu vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a fi. De altfel, toți cei aflați pe corabie aveau ca misiune schimbarea identității și obținerea de informații. Era o corabie de actori. Cu doi regizori. Unul era Morovan, bărbatul Înalt, de aproape patruzeci de ani, cu ochi verzi, mereu ras proaspăt (În ciuda ideii că un căpitan de vas trebuie să aibă neapărat barbă) și cu mișcări sigure, cu o autoritate totală asupra echipajului de marinari. Zvonul că ar fi un apropiat al voievodului Îi sporea aura de mister și cota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să nu-și Întocmească imaginea frate lui din cele câteva fragmente pe care le păstrase În minte: ținuta dreaptă a lui Johan (el era cel mai Înalt din tot orfelinatul), capul ras (asta era ușor de reținut, pentru că toți fuseseră rași), degetele lui neobișnuit de lungi, cu cele trei din mijloc de aceeași lungime la amândouă mâinile, astfel Încât atunci când și le alipea ziceai că sunt retezate cu Îndemânare dintr-o lovitură. Mai erau și lobii urechilor lui (sau măcar al uneia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu era luminat de nici un foc. Mai exact: el a căutat, eu eram mereu la doi pași în urma lui. Într-o pauză de marș, la lumina lunii care a durat ceva mai mult, și-a săpunit fața și și-a ras temeinic barba de trei zile. Eu a trebuit să-i țin superiorului meu oglinjoara. Abia când, cu brazdele lui ce duceau spre vest, un ogor ne-a convins să îndrăznim, am părăsit pădurea protectoare. Ogorul părea proaspăt arat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mie, însă, o schimbare de lagăr mi-a ajutat să descopăr ceva ce nu cunoșteam până atunci, ceva numit libertate. Doar puține piuneze cu Westwall-ul mai făceau parte din bagajul meu; în schimb, aveam în stoc pachetul de lame de ras atunci când, la începutul iernii, am fost transportat împreună cu alții în Câmpia Lüneburg. Cu camioane ale armatei am mers pe autostrăzi pustii, prin peisaje deluroase, apoi plate, ce se întindeau pașnic, ușor de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu ca student la Arte în primul semestru. Cravata poate să provină din lada cu donații a acelui neobosit întru caritate, pater Fulgentius. Nodul i-a fost făcut anume pentru o rezolvare rapidă într-un magazin pe nume Fotomaton. Bine ras și cu cărarea corect pieptănată, așa mă văd în lumina fotografului; o imagine care până la urmă nu spune nimic, ceea ce lasă destul loc interpretărilor. Aplecarea spre existențialism - sau spre ceea ce se înțelegea prin el - care ne încerca pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu urechea bandajată”. Ce să mai spunem despre cei care și-au folosit inspirația, inteligența în scopuri distrugătoare ca inventatorii bombei atomice și a altor arme de ditrugere în masă. — Datorită ei la 6 august 1945 orașul Hiroshima a fost ras de pe fața pământului. — Știi povestea fetiței cu cocorii din Hiroshima? — Nu o știu. — Această fetiță nu a murit în acea zi tristă și spera împreună cu supraviețuitorii că războiul nu va mai aduce suferință. Curând s-a îmbolnăvit de leucemie. A
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
beau apă sălcie și să mă amăgesc cu gândul că-i licoare de sub Dealul Căușului! * * * În zadar au protestat oamenii din șapte sate că suedezul cel spălăcit, cu fabrică de mobilă pe tot șesul dintre Dornești și Satu Mare, tot a ras pădurea de cireși de pe întreaga vale a Hatnuței, încât dealurile ce străjuiesc cursul acestei ape au devenit pleșuve în numai câteva săptămâni. Drujbașii, aduși din Maramureș în locul bucovinenilor recalcitranți, sub paza mascaților, au lăsat în urmă un peisaj dezolant ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vârful degetelor. — Nu va deranjează să știți că majoritatea celor cărora le-ați luat un interviu ajung să vă urască? o întreba el. — Riscurile meseriei, zise ea, dând din umeri. — Și totuși e-o meserie ciudată, nu? Atacul la persoană. — Radeți de mine? îl lua ea la întrebări. Nu, nu! Dar trebuie să recunoașteți că articolele dumneavoastră sunt de obicei cvasi-distrugătoare. Nu asta-și doresc cititorii dumneavoastră? — Își doresc o jurnalistică de calitate, spuse Fanny, si eu, una, sper că exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ce nu, spuse Fanny, vizibil enervata. Bănuiesc că mai întâi o să ascultați toată casetă, insistă Adrian. — Mi se pregătește transcrierea ei. — Și pe urmă faceți un decupaj pe calculator? Sau mai întâi vă faceți o ciorna scrisă de mână? — Va radeți de mine, nu? îl chestiona ea. Nu! Deloc! se împotrivi Adrian. Întrebarea aia era din manualul pentru gazetarii handicapați mintal, se stropși Fanny. Din O sută de intrebari plictisitoare pentru un autor. „Scrieți ceva în fiecare zi? Scrieți cu stiloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în ultimele săptămâni. S-ar zice c-a dat dovadă de-o nesăbuința crasa. N-avea cum să nu sfârșească rău. — Dar zi și tu, ce moarte! spuse Fanny. — Da, a făcut o mutare bună în carieră, comenta Creighton. Fanny rase fără chef, apoi păru să se rușineze de propria-i purtare. — Creighton! Ești scârbos! zise ea. — Și totuși am dreptate, susținu el. Nimeni n-o să mai îndrăznească s-o critice. Câteva clipe Fanny tăcu, rămânâd îngândurata. — Futu-i! izbucni ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
gândească. În plus, Contesa descoperise și ea, odată cu Popa, bucuria libertății. În prima zi stânjeneala fusese mare. În a doua zi, un grad suficient de familiaritate îi redase Contesei demnitatea obișnuită. În a treia zi, Contesa încetă să se mai radă pe picioare. Doamna Popa fusese invitată să participe la interogatoriu. Gabrielescu se gândise că astfel își va spăla păcatele cu tergiversarea cercetărilor. În plus, ochiul pătrunzător de femeie va vedea lucruri pe care el nu le vede. Și în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mai mult sau mai puțin pitorești și potrivite! Dar cu Crăcănel era s-o pățim lată! Crăcănel, profesorul de Științe naturale, pe numele lui adevărat Octav Anastasescu, fusese poreclit astfel din pricină că era mic, gras, cu burtă, și mergea crăcănat. Era ras complet atât pe față, cât și în cap. Avea o gușă enormă, ce-i mai atrăsese și supranumele de Pelicanul sau Babița, firește, în legătură cu specialitatea lui de naturalist. Toată lumea îl știa, însă, de Crăcănel, iar foarte mulți elevi nou-sosiți habar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ei soț, percepea realitatea deformat, călăuzindu-se după vechile șabloane sedimentate În memorie. La drept vorbind, uneori toți bărbații i se păreau asemănători, indiferent dacă erau grași sau slabi, Înalți sau scunzi, indiferent dacă purtau barbă și mustăți sau erau rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Exact. Și i-am făcut-o. Mda. Dumneata ești de la Nicorești. Vorbește mi despre derivatele vinului și ale strugurilor, în genere. Am amețit vorbind. Ba, dacă dracul are și coarne, de ce să nu-i spun și de drojdie. Cum se rade ea de pe doage și se usucă pe stirighie sau tirighie, că-i tot una, și cum și la ce se folosește. Mda. Ești băiat deștept, măi Brumă. Să te în scrii la țărăniști. Toate ca toate dar oamenii la care
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie proeminentă, care-i accentua brutalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
aia rămâi doar cu aceeași relație eșuată înmulțită cu două sute. Și ce. Problema tinereții veșnice e că tinzi să amâni. Așa că soții Clark au învățat cum să facă un film. Ceea ce a implicat, printre altele, faptul că Nelson s-a ras în jurul pulii, ca să pară mai mare. Tess și-a făcut implanturi la sâni, cât de mari o ținea spinarea. În timpul unui singur somn de după-amiază a căpătat genul de bust autonom pe care-l vezi doar în filmele pentru adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]