3,311 matches
-
În ultimii ei ani cu un om tânăr, cu o femeie tânără, venirea ei În vizită sau un simplu telefon o umpleau de emoție, de bucurie reală, vie. Numele ei este Adriana și eu, aici, pe această pagină, Îi sunt recunoscător pentru zecile de după-amiezi și seri și pentru sutele de ore pe care le-a dăruit bătrânei mele Mame, deși ea, Adriana, m-a asigurat În multe rânduri că ea Însăși primește un cadou de existență prin prietenia și intimitatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
în el se-ascunde un tip ca lumea.“ Dar altă sursă nenumită nu era de acord, exprimându-se mult mai succint: „E o puță de om.“ Propria mea concluzie era că „Mă simt împlinit datorită lui Jayne - sunt un tip recunoscător.“ Articolul se încheia - șocant, cred eu - cu: „Mult noroc, Jayne“. ::::::::::::: La ora aceea Jayne se mutase din Los Angeles într-o suburbie anonimă din nord-est, îndeajuns de aproape de New York pentru muncă și afaceri, însă în același timp la o distanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta. Studenții continuau să mă strige în timp ce mă îndreptam spre Hambarul Roșu, mulțumindu-mi pentru petrecerea la care nici unul nu fusese invitat, dar la care se pare că participaseră cu toții. Așa că zâmbetul meu profesoral a fost urmat de hohotele lor recunoscătoare. Apoi am trecut pe lângă studentul evreu cam stânjenit (David Abromowitz) pe care l-am salutat și de care, trebuie să mărturisesc, îmi cam plăcea. Complimentele referitoare la petrecere nu mai conteneau și le-am răspuns făcând cu mâna unor studenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva? - No, nu, nu, Robby, am zis. N-ai făcut nimic. Îți admiram camera. - Păi, hm, de ce? - Pentru că ești foarte...norocos. - Da? Nu mi-a plăcut deloc cum a zis asta. - Da, vreau să spun că ar trebui să fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai, am zis. Ești un copil norocos. Anevoie, cu umerii căzuți și brațele moi, se uită prin cameră, neimpresionat. - Sunt doar lucruri, Bret. - Vreau să spun că tot ce îmi doream eu era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decembrie? Fie drogat, fie într-un program de dezintoxicare, era tot ce puteam presupune. - Conform celor spuse de domnul Lawrence, se pare că atacantul ar fi proferat un epitet rasial. Kimball continua să facă pauze, pentru care îi eram acum recunoscător, fiindcă mă ajuta să-mi revin în fire, după fiecare nou calup de informației pe care mi-l livra. - Așadar, acest domn Lawrence... era negru? După altă pauză, Kimball dădu din cap. - Și avea un câine. Un mic maidanez pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
piscină să fumeze trabucuri, însă Mark Huntington adusese patru țigări de marijuana gata rulate și înainte să-mi dau seama ce se întâmpla, m-am pomenit că le aprindeam. Nu eram un fan al marijuanei, dar am fost plăcut surprins, recunoscător pentru apariția ei: restul serii urma să fie infinit mai lung - înghețata cu fructe proaspete și luările de rămas-bun interminabile, urmate de înspăimântătoarele promisiuni ale unei alte cine - și, fără să fiu narcotizat, somnul părea imposibil de îndepărtat. După prima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dacă această prezență inexplicabilă...nu vrea să plece? Am înghițit în sec. Ce se-ntâmplă atunci? Miller își ridică privirea. - Trebuie să te anunță că le voi ajuta să se mute într-un loc mai bun. De fapt sunt foarte recunoscătoare pentru orice fel de ajutor primit. Pauză. E vorba de suflete disperate, domnule Ellis. - De ce sunt...disperate? - Cam din două motive. Unele încă n-au realizat că au murit. Altă pauză. Iar altele vor să comunice unele informații celor vii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la alte patru operații - atât de grav fusese distrus piciorul - și în tot acest timp eram pierdut în fluxul uitării din perfuzia cu morfină. În final, piciorul a fost salvat, iar doctorii mi-au spus că ar trebui să fiu recunoscător, dar singurul lucru la care mă puteam gândi era Robby. Nimic nu putea înlocui asta. Eram conștienți doar de acest lucru. Nu puteam decât să așteptăm și apoi, odată cu trecerea timpului, să începeam să sperăm fără speranță. Dar Jayne ieși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin Westwood, în timpul verii lui 1976, iar eu aveam doisprezece ani, chiar m-a întrebat cine-l cânta, și când i-am spus a dat volumul mai tare și atunci, pentru simplul fapt că-i plăcuse cântecul, i-am fost recunoscător. Afară din Kiehl’s m-am întâlnit cu un coleg din studenție care se mutase în Manhattan în același an cu mine și care tocmai trecuse printr-un al doilea divorț. (Cea de-a doua îl lăsase pentru un jucător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așternut uitarea și de ce nu am spune-o, chiar ignoranța, iată În fond esența, valoarea și satisfacția unei asemenea activități. Și lucrarea Dvs. este o mare Împlinire, un lucru de valoare pentru care cei de acolo trebuie să vă fie recunoscători. Știu Însă, nu ați făcut o pentru a aștepta recunoștința cuiva, ci cu convingerea că este o realizare care va rămâne peste ani, ca acele construcții solide În realizarea cărora fiecare cărămidă așezată una peste alta a necesitat o muncă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trecutului fălticenean până În prezent. După scrisoarea dvs. a sosit și o alta de la Dl. Ciurea, care mă roagă să las documentele pentru Muzeu, ca donatoare. Voi face aceasta cu toată plăcerea, totodată rămânându-vă eu, Dumneavoastră și D-lui Ciurea recunoscătoare pentru intenții de a pune În lumină munca mea de o viață Întreagă În folosul binelui. Ca urmare, vă rog ca, după ce nu vă vor mai necesita documentele, să le predați D-lui Ciurea pentru Muzeul Fălticeni. Dacă poate veți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din ele nu vor avea valoare meritorie pentru a rămâne Într-un muzeu, atunci vă rog, să mi le Înapoiați pe acele numai. Deci Dvs., D-le Dimitriu, veți fi acela care le veți selecționa. Eu Încă o dată vă rămân recunoscătoare și În admirația spiritului Dvs., deși tânăr, atât de perseverent Într-o chestiune unde e nevoie de atâta răbdare, spirit de ordine și Înțelegere. Prin Însăși opera Dvs. veți fi un minunat exemplu În fața tineretului. O dată cu aceste rânduri vă cer
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
un emerit grafician (Ion, n.n.) Petrovici și locuiesc În Iași. Am primit de la ea o invitație la o expoziție În Iași, cu o dedicație, pe a 2-a copertă, care mi-a stors lacrimi. Însemnează că tot mai există suflete recunoscătoare! De atunci mereu ne scrim și mă invită la Iași să mă plimb peste tot și chiar la Fălticeni. O dată cu această scrisoare, primiți și invitația ei, cu 2 fotografii. Prin faptul că Începuturile ei se datoresc orașului nostru, cred că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
atestare, la București, n.n.), trecut neîndoios cu mare succes. Nimeni dintre concurenți nu putea să fie mai competent, mai conștiincios În ocupația aleasă și mai entuziast În lucru, ca Dvs. Vă felicit și totodată vă dorim multă sănătate. Suntem foarte recunoscători pentru interesul cu care ați pus pe picioare, un Muzeu frumos la Fălticeni, și regretăm foarte mult că s-a soldat cu slăbirea organismului Dvs. De aceea, deși ne-a trecut un fier roșu prin inimă că veți părăsi Fălticeniul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Patriarhie din timpul vieții sale, cu aprecieri asupra acestora și cu precizare că vor fi date spre publicare În străinătate . Pentru aceasta am să Întreprind tot ce va fi posibil și, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reușesc. Dumneavoastră vă sunt recunoscător pentru tot ce ați scris despre bunicul meu Petru Gavrilescu, despre care numai datorită dvs. sunt rânduri scrise asupra talentului său de inventator și mai ales ceea ce este mai important, că a fost printre primii din lume care a gândit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dv. scrisoare din 24.3.1976, care m-a impresionat profund prin veștile ce-mi dați despre starea sănătății dv. și a mamei dv. Am văzut că această sănătate a dv. nu este prea strălucită, ci din contra. Sunt și eu recunoscător D-lui Prof., și vă rog să-i transmiteți mulțumirile mele, pentru că a reușit să găsească, În bibliotecă broșura „Prof. Dr. Jean Grintzescu”, pe care mi-ați trimis-o. Am copiat din ea ceea ce mă interesa și acum v-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
convins că mata ai multiple preocupări, așa că nu duci lipsă de activitate. În concediul pe care-l am În august voi trece și prin Suceava și o să vă caut. Vă mulțumesc Încă o dată pentru tot ce ați făcut, rămânându-vă recunoscător. Vă doresc multă sănătate și preocupări multiple și interesante. Cu toată stima și prietenia, Dr. Onofrei Tiberiu </citation> <citation author=”ORAC Radu ” loc=”Iași” data =”12.IX.1995”> Stimate Domnule Eugen, Întâi țin să vă felicit pentru emisiunea foarte interesantă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și 6 fotografii. La una din aceste foto și anume la „Adunarea G-lă a Academiei Germane” țin mult, ca fiind unica. Vă rog mult, dacă o folosiți, să nu se piardă. Altfel le puteți ține oricât aveți nevoie. Vă mulțumesc recunoscător pentru atenția, ce acordați persoanei mele. Sunt mulțumit că acum - deși nu-mi mai folosește practic la nimic, recunoașterea muncii mele de către niște tineri scriitori inimoși - mă răsplătește de multe amărăciuni, pe care le-am avut În viață. Anul trecut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să-și valorifice munca sa cu privire la Școala No. 2 . E element inimos, muncitor, stăruitor ca mata, entuziast, pe care ai face foarte bine să-l iei În preajma matale, să te ajute În munca ce depui la Muzeu. E modest și recunoscător și de aceea l prețuiesc foarte mult. În ceea ce privește menționarea mea ca singurul român germanist, este vorba de marea Istorie a lit. germane În 8 volume (Geschichte der deutschen Literatur). Von den Anfängen bis zur Gegenwart - de Helmut de Boor și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am cerut profesorului Bădescu și-i voi trimite și d-lui prof. Popa, care, În curând, va Încheia contractul cu Minerva pentru lucrările sale de folclor. Toate urările noastre de sănătate și bine de la casă la casă. Cu toată prietenia recunoscătoare V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Buftea” data=”15 aug. 1973”> Dragă domnule Dimitriu, Fiica mea abia azi a venit la mine Întorcându-se din Germania, așa că mă grăbesc să-ți trimit cele 4 cutii de „Purinor”, pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
IV. Apoi la Gimnaziul „Al. Donici” - „N. Gane” În 1904/5, Vasile Lovinescu - fiul său Octav Lovinescu, Holban (Învățător); V. Ciurea - Eugen Lovinescu (la micul bacalaureat). Colegi - A. Băeșu - pictorul și atâția cunoscuți sau citindu-le operele. Vă sunt adânc recunoscător pentru amabilitatea cu care ne-ați primit vizitând această emoționantă icoană - ce reprezintă „Casa oamenilor de seamă” din Fălticeni. Cu adâncă recunoștință pentru toți cei ce-au păstrat, cules, donat și recuperat după vitregia „vremurilor de bejenie” ce-au trecut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
personalitate de mare caracter. Când eram mic, îmi amintesc că lumea începuse să-i imite gesturile până și la un pahar de băutură! Dacă vrea cineva să spună ceva important sau, dimpotrivă, să-și justifice tăcerea, este citat Laxness. Națiunea recunoscătoare pare însă deja să se dezmeticească din această „beție” iconodulă și să constate că are și alți autori capabili să scrie cărți de calitate, chiar dacă ei nu vor obține Premiul Nobel. Literatura islandeză este foarte interesantă prin romane. Mulți autori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui Zaharias Lichter -, roman ce cunoaște interes și reeditări și după revoluție. În America, profesor vreo trei decenii la Indian University, a publicat câteva volume de comparatistică, cel mai relevant, cred eu, Cinci fețe ale modernității. Lui Matei îi sunt recunoscător până azi pentru multe, multe lucruri, nu numai scriptice; el a scris despre unele romane ale mele, cât era în țară, mi-a prezentat Francisca pe coperta a patra cu câteva fraze care „au scandalizat”, a organizat împreună cu directorul Vieții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
viitor - politice și literare! - și el mă asculta, atent, calm, fără să zâmbească la multele mele naivități sau teorii „supraetajate”, emise cu argumente excesive și pe un ton mult prea pătimaș ca să poată părea „verosimile”! Îi sunt și azi sunt recunoscător pentru prietenia sa răbdătoare și „înțeleaptă”, Panciu, unul dintre premianții clasei noastre la „Brediceanu” și care, spre deosebire de unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
intervenție la Sublima Poartă, efectuată de tatăl vitreg al lui Baudelaire, generalul Aupick, ministrul plenipotențiar al Franței la Constantinopol, care-și somează interlocutorii să respecte Capitulațiile. Demers din care a rezultat și fie spus în treacăt, ai putea să-i fii recunoscător, domnule Baudelaire! statu-quo-ul din 1852, în vigoare încă și acum, fundament al păcii și principal rezultat al acestui război. Firmanul fixează drepturile grecilor ortodocși, respectiv ale armenilor și ale catolicilor latini în diferitele Locuri sfinte și îndeosebi în grota Nașterii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]