2,953 matches
-
1950-1951 - cu fonduri modeste de la stat, obținute cu mare dificultate, aproape de încheierea exercițiului bugetar, Pr. Emanoil Kreis face câteva reparații de urgență. 1951 nov. 25-1955 mai 29 - Bazilica se află din nou în părăsire. Numărul mic al enoriașilor rămași după repatrierea etnicilor germani, refuzul statului de a oferi ajutoarele necesare refacerii, sărăcirea populației și represiunea regimului comunist, aflată la apogeu, fac imposibilă continuarea reparațiilor. 1955 mai 29-august 14 - curățirea generală a lăcașului și reparații urgente, făcute mai ales cu muncă voluntară
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
gardiencei Williams, 70 de deținuți au fost repatriați, națiunile lor urmând să decidă dacă-i condamnă sau nu. Cei trei copii care sunt închiși aici au vârste între 13-16 ani, trăiesc într-un bloc separat și au fost recomandați pentru repatriere. Anul trecut, un capelan musulman din marină conducea chemarea la rugăciune. De cinci ori pe zi, locotenentul Abuhena Saif-ul-Islam îi chema, prin megafon, la rugăciune. Uneori se plimba prin închisoare, stând de vorbă cu deținuții printre gratii. Întrebat dacă legile
Guantánamo () [Corola-website/Science/309393_a_310722]
-
iar francul a scăzut cu 50%. În iulie 1926 s-a format un guvern de uniune națională de dreapta și radicali, condus de Poincare. Se dorea refacerea trezoreriei, amortizarea datoriei publice și redresarea francului și obținerea mediilor de afaceri și repatrierea capitalurilor și atragerea investițiilor străine. Deși Uniunea Națională câștigă alegerile din 1928, radicalii s-au divizat, iar Poincare se retrage bolnav, fiind urmat de politicieni de centru: Laval și apoi de Tardieu ce era de stânga ce a impus gratuitatea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Germană, în care erau organizate diverse activități culturale. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1902) și una protestantă (1905-1908). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ițcanii Noi a început să scadă, ca urmare a repatrierii în Germania și Austria sau al emigrării în SUA și Canada. În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
-se organismului susținut de ruși Nationalkomitee Freies Deutschland - Comitetul Național Germania Liberă și a apelat la germani să capituleze. Mai târziu a depus mărturie pentru procuratură în procesele de la Nürnberg. A fost eliberat în 1953, cu doi ani mai înainte de repatrierea prizonierilor germani din închisorile și lagărele sovietice. a lucrat în RDG ca inspector de poliție.
Friedrich Paulus () [Corola-website/Science/306261_a_307590]
-
cât și în temeiul articolului 3 al Legii Reformei Agrare (23 martie 1945). Coloniștii unguri care fuseseră mutați în casele lor au fost obligați, prin intervenția Legiunii de jandarmi Bihor, să le părăsească. Soluționarea strămutării coloniștilor unguri a survenit prin repatrierea în Slovacia a populației slovace din satele Chioag, Fegernic, Sârbi, Șinteu, Huta, Nova Huta, Budoi etc., după ce minoritatea activase 250 de ani în exploatările forestiere bihorene. Cazării coloniștilor unguri i-au fost destinate castelul contelui Stubenberg din Săcuieni, vila sa
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
în acțiunea de deportare a evreilor: În continuare, gen. Constantin Tobescu descrie cu lux de amănunte situația în care se găseau aceștia, numind și responsabilii : În declarațiile sale, gen. Constantin Tobescu a insistat asupra rolului Inspectoratului General al Jandarmeriei în repatrierea evreilor deportați : Despre șeful său direct, Gen. Constantin Z. Vasiliu, Constantin Tobescu a declarat: În ceea ce privește acțiunea de contraspionaj a Inspectoratului General al Jandarmeriei, gen. Constantin Tobescu declară că pe toată durata războiului au fost capturate cinci grupuri de parașutiști, din
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
parte a orașului. Între 1747 - 1827, hanatul Erevan sub dominație persană este un principat musulman, după care va fi cucerit în 1827 de generalul rus Ivan Fiodorovici Paskevici (1782-1856) fiind integrat în Imperiul Rus. În timpul dominației ruse a fost sprijinită repatrierea armenilor din Iran și Turcia. Erevan devine capitala oblastului (regiunii) Armenia, va crește rolul economic și politic al orașului, sunt construite case în stil european. În anul 1837 țarul Nicolae I al Rusiei după vizitaea orașului o ridică la gradul
Erevan () [Corola-website/Science/306459_a_307788]
-
care îl cunoscuse în lagăr și care devenise unul dintre conducătorii serviciilor secrete ale PCR, Dulberger a fost angajat ca inspector al Siguranței Statului (Corpul Detectivilor) și și-a românizat numele: Dulgheru. În 1947 a făcut parte din comisia de repatrieri din Germania. După crearea Direcției Generale a Securității Poporului, în anul 1948 a devenit colonel și timp de 4 ani, din 1948 până în 1952, a fost șeful Direcției a V-a de Anchete (Cercetări Penale) și șeful de cabinet al
Mișu Dulgheru () [Corola-website/Science/306475_a_307804]
-
1918 Matila Ghyka a fost numit ca atașat de legație la Roma pentru șase luni de zile, începind cu prima zi a anului următor. În 1919, Matila Ghyka a fost trimis în misiune în Statele Unite ale Americii, pentru a organiza repatrierea emigranților români, în marea lor majoritate transilvăneni, care doreau să beneficieze de posibilitatea de împroprietărire ca urmare a reformei agrare. În 1921 a fost numit atașat de legație la Madrid dar, după un an, legația a fost desființată din motive
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
vasul "Duncan" venit să-l repatrieze pe Ayrton de pe insula Tabor. Aceasta reprezintă ultima implicare a căpitanului Nemo în viața coloniștilor, căci, înainte de a muri, el lăsase pe insula Tabor un mesaj conținând coordonatele Insulei Lincoln, permițând astfel recuperarea și repatrierea coloniștilor. Jules Verne a publicat între 1866-1868 "Copiii căpitanului Grant", apoi a scris "Douăzeci de mii de leghe sub mări", publicată în 1869. Ideea de a trata cazul unui grup de oameni abandonați pe o insulă pustie avea să îl
Insula misterioasă () [Corola-website/Science/318396_a_319725]
-
între socialism și naționalism”, cu simpatii categorice față de regimul sovietic din Rusia. În iunie 1925, Nansen i-a oferit din nou lui Quisling o posibilitate de angajare. Cei doi au început un tur al Armeniei, unde sperau să ajute la repatrierea armenilor băștinași prin mai multe proiecte propuse pentru finanțarea Ligii Națiunilor. În ciuda eforturilor substanțiale ale lui Quisling, toate proiectele au fost însă respinse. În mai 1926, Quisling a găsit un nou serviciu împreună cu vechiul său prieten și compatriot norvegian la
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
în februarie 1943 și rămâne neclar care a fost poziția oficială a partidului în ce privește soarta finală a celor 759 de deportați norvegieni. Există dovezi care sugerează că Quisling credea sincer linia oficială din 1943 și 1944, aceea că ei așteaptă repatrierea într-o . În același timp, Quisling credea că singurul mod de a redobândi respectul lui Hitler era să adune voluntari pentru efortul german de război, ajuns acum în impas, și a angajat Norvegia cu toată inima în planurile Germaniei de
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
pecetlui reputația de trădător. Quisling a petrecut ultimele luni ale războiului încercând să împiedice moartea cât mai multor norvegieni în ultimele lupte ce se preconizau a se duce între germani și forțele aliate în Norvegia. Regimul a acționat în sensul repatrierii norvegienilor deținuți în lagărele germane de prizonieri de război. În particular, Quisling acceptase de mult că național-socialismul va fi înfrânt. Sinuciderea lui Hitler la 30 aprilie 1945 l-a lăsat liber să-și urmeze public cursul ales de el pentru
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
a fost desfășurată în nordul Italiei de către forțele britanice și americane și a avut ca scop repatrierea forțată a prizonierilor de război ruși, care luptaseră în cadrul forțelor armate germane, în Uniunea Sovietică. Operațiunea a avut loc în perioada 14 august 1946 - 9 mai 1947. Denumirea a fost mai apoi aplicată, (în mod special după publicarea cărții omonime
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
în cadrul forțelor armate germane, în Uniunea Sovietică. Operațiunea a avut loc în perioada 14 august 1946 - 9 mai 1947. Denumirea a fost mai apoi aplicată, (în mod special după publicarea cărții omonime a lui Epstein), altor acte de forțare de repatriere după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial ale foștilor cetățeni ai URSS și din Europa Răsăriteană, care încercau să fugă de amenințarea comunismului. Printre hotărârile luate în timpul Conferinței de la Ialta a fost și aceea ca Aliații occidentali să repatrieze
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
31 martie 1945, Secretarul General al Partidului Comunist al URSS, I. V. Stalin, Premierul Regatului Unit, Winston Churchill și Președintele SUA, Franklin D. Roosevelt, au căzut de acord asupra formei finale a planurilor lor postbelice într-un codicil secret. Planul repatrierii forțate a refugiaților sovietici în URSS a fost ținut secret, nefiind dezvăluit popoarelor american și britanic timp de peste 50 de ani. „Keelhaul” (în traducere „tragere pe sub chilă”) a fost o pedeapsă fizică aplicată în marină în vechime. În cartea "Operation
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor). Ultima repatriere forțată din cadrul Operațiunii Keelhaul, care a implicat selectarea și transferul ulterior a aproximativ 1.000 de „ruși” din lagărele Bagnoli, Aversa, Pisa, și Riccione, ca urmare a aplicării „Directivei NcNarney-Clark Directive”, a început pe 14 august 1946. Au fost transferați
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
născut pe 15 februarie 1962. Pe 24 mai 1962, Oswald și Marina au apelat la Ambasada SUA pentru documente care să le permită să emigreze în SUA, iar pe 1 iunie, Ambasada i-a dat lui Oswald un împrumut pentru repatriere în valoare de 435,71 dolari. Oswald, Marina și bebelușul lor au plecat în Statele Unite, de unde nu au beneficiat de atenția presei, spre dezamăgirea lui Oswald. Familia Oswald s-a stabilit în zona Dallas-Fort Worth, unde au locuit mama și
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
Pannwitz de a intra în cadrul SS, întregul corp de cavalerie al cazacilor a trecut în subordinea SS, iar toți soldații săi au devenit în mod oficial parte a Waffen-SS. Generalul von Pannwitz a ales să-și însoțească subordonații cazaci în timpul repatrierii forțate a prizonierilor cazaci în URSS și a fost executat la Moscova în 1947. Cei mai mulți ofițeri cazaci din cadrul SS au fost executați sau au pierit în lagărele de muncă ale Gulagului sovietic. Cazacii de rând din SS au fost de
Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă () [Corola-website/Science/317956_a_319285]
-
pentru acordarea de asistență și protecție copilului aflat în dificultate și familiei acestuia, prin toate formele și mijloacele prevăzute de lege. DGASPC au responsabilități în cazurile de abuz, rele tratamente, neglijare sau exploatare, inclusiv exploatare prin muncă, trafic de copii, repatrierea și reintegrarea socială a copiilor neînsoțiți, respectiv returnarea familiilor cu copii și acordarea de servicii de sprijin în funcție de nevoi. Aceste responsabilități sunt complementare cu cele ale consiliilor locale (vezi mai jos). Din acest motiv este esențial ca DGASPC și consiliile
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului () [Corola-website/Science/322927_a_324256]
-
de identitate sau de călătorie valabile, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României eliberează, cu titlu gratuit, pașapoarte simple temporare, la solicitarea autorităților străine competente, în scopul reglementării situației juridice a minorilor în statul de reședință, dacă nu este posibilă repatrierea acestora. ----------- Alin. (4^2) al art. 17^1 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 175 din 6 iunie 2013 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 343 din 11 iunie 2013. (4^3) Costurile aferente producerii
LEGE nr. 248 din 20 iulie 2005 (*actualizată*) privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273079_a_274408]
-
cu registrele private ale vehiculelor dispărute, asigurători și reprezentanți ai sectorului de comerț cu autovehicule) în astfel de consultări, în vederea coordonării informațiilor și alinierii reciproce a activităților în acest domeniu. (2) Statele membre simplifică procedurile, în conformitate cu legislația internă, în vederea unei repatrieri rapide a vehiculelor restituite de autoritățile naționale competente după sechestrarea acestora. Articolul 5 Puncte de contact pentru combaterea criminalității referitoare la vehicule (1) Până la 30 martie 2005, statele membre desemnează, în cadrul autorităților lor de aplicare a legii, un punct de
32004D0919-ro () [Corola-website/Law/292594_a_293923]
-
ținând pe deplin seama de criteriile definite în Codul de conduită al Uniunii Europene în domeniul exportului de armament. Statele membre solicită suficiente garanții împotriva oricărei utilizări abuzive a autorizației acordate în conformitate cu alineatul (3) și, după caz, adoptă măsuri pentru repatrierea armamentului și materialului conex. (4) În sensul prezentei poziții comune, prin "asistență tehnică" se înțelege orice asistență tehnică legată de repararea, dezvoltarea, fabricarea, montajul, încercarea, întreținerea sau orice alt serviciu tehnic și care poate lua următoarele forme: instruire, consiliere, formare
32004E0137-ro () [Corola-website/Law/292602_a_293931]
-
539 î.e.c., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul. Repatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape, ultima în jurul anului 445 î.e.c. În 167 î.e.c., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]