5,495 matches
-
indivizi care-i poartă și acum pică lui Asinius Pollio pentru judecățile generale de valoare pe care le-a emis. Înclinația lui de a critica a deranjat de nenumărate ori. Labienus mormăie în spatele ei: — Interesant, interesant. Și ce anume îi reproșezi? După ton, se pare că independența de spirit a lui Asinius Pollio, destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destul de asemănătoare cu a sa, îi trezește mai degrabă admirația decât ranchiuna. Vipsania uită de spaimele ei și așteaptă cu sufletul la gură verdictul marelui istoric. Indiferent ce scrie Claudius, ideile vin de la Titus Livius. Iar Pollio nu i-a reproșat, lui personal, nimic. A semnalat doar accentul său provincial. Titus Livius se eschivează cu un gest către Claudius Nero. Nu puțini sunt cei ce surâd cu sub înțeles. Este într-adevăr un om prudent. Tot așa s-a ferit și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acuzare. Abia atunci o va face. De nevoie. Pentru ca toată lumea să creadă că Vipsania a fost condamnată împotriva vrerii sale. Își freacă mâinile cu o bucurie răutăcioasă în ochi. Așa e cel mai bine. Nici copiii nu i-ar putea reproșa vreodată ceva. Ah! De-abia așteaptă să o vadă supusă legii Iulia. Exi lată pe o insulă pustie, fără dreptul de a mai purta stola matroa nelor, ci doar toga curtezanelor. Dacă îi prinde, i-ar putea chiar ucide pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o Seianus, Sulpicius Quirinius și Flaccus Vascularius. După care a venit surpriza neașteptată. Moartea lui Lucius, urmată aproape imediat de cea a lui Gaius, l-a propulsat din nou în față. Astăzi este desemnat oficial succesorul lui Augustus. Livia îi reproșează că personalitatea lui austeră l-a privat odinioară de favoarea principelui, dar n-are dreptate. Nu numai ambiția rănită și ciuda l-au făcut să i refuze poporului roman ser viciile sale. Intenția împăratului de a-și asigura o succesiune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pătruns de propria-i importanță pe scena vieții. Nu este un om de geniu, dar posedă o calitate rară: instinctul lucrurilor posibile. Trăsăturile feței i se contractă. Când și-a anunțat intenția de a se retrage la Rhodos, i-a reproșat că se comportă aidoma celor care pescuiesc cu un cârlig de aur, a cărui pierdere îl va lăsa mult mai sărac, indiferent ce va prinde. Și într-un fel a avut dreptate... Vede un camillus apropiindu-se sfios de împărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imediat. Nu are de ce să se înduioșeze de soarta unuia care a făcut parte din școala literară patronată de fosta lui soție, Iulia. Mare minune că n-a ajuns și el în patul ei! Dar nu știe exact ce-i reproșează Augustus. O carte și o glumă, se zice. Nu mai că Arta iubirii a apărut acum vreo 11 ani... De glumă, nimeni n-are habar ce să fi fost. Mai degrabă spirit independent, Publius Naso n-a putut accepta că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
diferența față de basmul popular, datorată disponibilităților creatoare ale autorilor: preponderenta descrierilor de factură romantică, superbe, comparabile cu marile viziuni ale poeziei, în cazul lui Eminescu; abundența și strălucirea dialogului, creator de tipuri și de atmosferă, la Creangă, adică tocmai ceea ce reproșa, dintr-o regretabilă neînțelegere, Jean Boutiere, ca fiind în plus în text. În câteva povești, cu o epică mai simplă, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, chiar în Povestea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
părul. ― Ești amuzantă, JJ, știai asta? ― Mi s-a mai spus... înainte. Ce, crede că toate blondele sunt lipsite de creier? Rezist impulsului de a spune ceva încă și mai sarcastic, pentru că mă gândesc că n-am nimic să-i reproșez. Adică, de-abia m-a cunoscut și nu-l pot învinovăți pentru că trage concluzii, pentru că nu știe cum sunt eu în realitate, dacă sunt amuzantă sau nu. ― Ei bine, mâncarea e gata, spune el. Nu vrei să aprinzi lumânările cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
plăcut prea mult de Soldier. — Nu. Sunt o grămadă de oameni care nu-i plac. — E un tip destul de rece. — Păi, nu știu, cu mine s-a purtat bine mereu. Și cu mine, spuse Hogan. N-am ce să-i reproșez. Da’ tot un tip rece rămâne. Hogan ieși pe poartă și eu continuai să-mi citesc ziarele. Venise toamna, iar Jersey e un loc frumos, În partea cu dealurile, așa că după ce am terminat cu ziarele, am stat așa, uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
că protesta. Ba mai mult, femeia era Întotdeauna pe primul loc, indiferent cât de ocupat era el cu emisiunea TV. Totul devenea un teren de experiență pentru ce era cel mai important - pentru ea. Ultima femeie cu care ieșise Îi reproșase că o săptămână la schi doar cu Moff era „o declarație negativă“ În ceea ce privește relația lor. Declarația negativă a cui? Cât despre schimbările la 180 de grade, fosta lui soție avea practic o personalitate multiplă. De exemplu, bucătăria lui: În calitate de proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să i se arate așa cum e, cu nesiguranța, singurătatea și ocazionalele decizii pripite care aveau consecințe rușinoase - totul mai puțin partea cu gânditul la sex tot timpul. Una peste alta, el nu era o persoană complicată. Dacă i se putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma prea ușor. Dezamăgirile Îl afectaseră profund, dar se ridicase de fiecare dată. Spera ca Marlena să nu se dovedească asemenea celorlalte. Și-o imagină tachinându-l despre fiascoul de noaptea trecută, chicotind ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Esmé dădu drumul umbrelei de hârtie pe care o cumpăraseră de dimineață, iar aceasta se rostogoli Într-o parte. Pentru că insistase În tăcere să o ia cu ea, nu putea să se plângă. În mod normal, Marlena i-ar fi reproșat și ar fi pus-o să care obiectul dorinței sale nerezonabile până când recunoștea că greșise. Dar, de data aceasta, Marlena s-a Întins și a prins umbrela. Era o nebunie că o luaseră cu ele; ar fi trebuit să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plata Domnului, dar nici să-l supraveghez zi și noapte, minut cu minut... Acum am un copil de crescut. Și apoi sunt tânără încă, am toată viața înainte. Nu pot să mă înham la jugul ăsta, pentru ca apoi să-mi reproșez toată viața o clipă de neatenție, care mai devreme sau mai târziu va apărea și pe care el o va specula. Dacă dumneata ai vrea... Doamnă... eu sunt Filip comisionar de flori. îmi place slujba mea. Mă bucur când duc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Cică a te sinucide e ca și cum i-ai arunca lui Dumnezeu în față darul pe care ți l-a dat. însă dacă Dumnezeu poate să-și ia darul înapoi și o face de fiecare dată fără ca nimeni să-i poată reproșa de ce să n-ai dreptul să-i dai tu, din proprie inițiativă, darul înapoi? Un cadou care nu numai că nu-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu gustul mărului pe cerul gurii, cu ochii deja înțepeniți, cu ultima privire vede mirat și umilit stelele..." Se culcaseră
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu mai multă atenție. Dovedisem prin atitudinea mea că sunt ceva mai mult decât un manechin pe care îl poți muta cum vrei de colo, colo. Așa stând lucrurile însă, de vreme ce din punct de vedere profesional nu mi se putea reproșa nimic, însemna că trebuia să fiu educat, modelat în spiritul moralei comuniste, mai ales că nu eram membru de partid. Ca atare, au început șicanele mărunte care trebuiau să-mi demonstreze că de fapt nu sunt așa de corect pe cât
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
bune, pline de planuri, o alta cam neexplicită: "Familia și-a pus un gând ridicol cu mine". Am înțeles o proiecție de mariaj cu o partidă acceptabilă. Atunci, enervat, i-am trimis o scrisoare mică și rea, în care îi reproșam că mă ofensează, că dă vecinice ocaziii la astfel de întîmplări, că de n-are pesemne un alt scop, eu îmi dam consimțământul. După o zi, o nouă scrisoare de la ea (înainte de a fi primit răutățile) în care-mi vorbește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastre celei mai intime. Excesul pe care îl făceam însă de muzică o obosea până la urmă. Nu-mi dam seama exact cât era de periculos pentru sănătatea ei, și, mai târziu, când am devenit mai intimi, avea să mi-l reproșeze. Dar în aceste reproșuri era mai cu seamă gelozia de a-i prefera o ființă nouă, muzica, contra căreia nici nu putea să protesteze, iar eu profitam de muzică pentru că mă puteam retrage în mine, pentru a nu mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cred în visuri, căci de multe ori ele mi-au arătat adevărul. E complect diferit de realitate, deci neinfluențat de nimic, și se formase singur. Parcă au venit în camera mea mai mulți cunoscuți, iar Ioana, Viky, soții Axente îmi reproșau: "Îți întinde mâna, de ce nu i-o dai?" Eu voiam să-i dau mâna, dar nu-l vedeam. Ceilalți mi-l arătau surprinși: "Cum nu-l vezi lângă tine, acum e în dreapta, a trecut în stânga, în față". Și eu mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
felul acesta nu vom mai avea discuții. Ioana plânge deznădăjduită, vorba mea m-a înfiorat. Dar văd îndată că Ioana nu m-ar asculta, căci nu mai pricepe nimic din ceea ce s-a întîmplat cu dânsa. Cum pot să-i reproșez ceva Ioanei de acum, când între ea și cea de odinioară, care a greșit, nu este, din punct de vedere sufletesc, absolut nici o asemănare? Am de atâtea ori impresia că nu sunt un singur om, ci sunt în fiecare clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și atunci gândesc că în nici un caz între noi nimic nu poate dura și nu voi ierta niciodată. În multe situații dintre noi suntem la fel cum am fost odinioară, eu tot așa de distrat, iar ea tot așa îmi reproșează, se chinuie și pedepsește cu vorba această distracție. Dar acum nu mai amenință niciodată că o să plece sau că o să încerce să-și refacă viața în altă parte. Când o iscodesc asupra intențiunilor ei ascunse: "Știu ce se întîmplă fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în gustul de a face singur o plimbare pe sub teii parfumați, gust pe care nu-l invocam ca să o ofensez, și numai din pricina discuțiilor iscate de dânsa devenea o ofensă: apărea deodată ca ceva esențial pentru firea mea și-i reproșam că sunt împiedecat ca să-l îndeplinesc. Dacă Ioana ar fi avut neînsemnata șiretenie să-mi spuie simplu: "du-te", poate nu m-aș fi dus. Dar la protestările ei, un eveniment fără importanță de felul acesta devenea singura mea sursă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-i aduci cuiva imediat o acuză, să-i spui verde în față că nu a înțeles cum se cuvine sau nu s-a exprimat corect logic. Mai potrivit ar fi să începi „prin ai face evidentă această aparență“. A reproșa cuiva faptul că a comis o judecată absurdă „este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat“. Dacă se convinge singur de eroa rea săvârșită, cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu e bine săi aduci cuiva imediat o acuză, săi spui verde în față că nu a înțeles cum se cuvine sau nu sa exprimat corect logic. Mai potrivit ar fi să începi „prin ai face evidentă această aparență“. A reproșa cuiva faptul că a comis o judecată absurdă „este întotdeauna un defect personal, care trebuie evitat“. Dacă se convinge singur de eroa rea săvârșită, cel cu care discuți este rezonabil. „Dacă persistă, atunci este desigur un om absurd; iar în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Universitatea din Coimbra, își dă în chip solemn adeziunea la republicanism. Era un bărbat bătrân, cu o impunătoare barbă albă - figură venerabilă de patriarh, soț model, părinte ideal, crescîndu-și copiii cu o desăvârșită grijă și iubire. Nimeni nu-i putea reproșa nimic. Era afabil și curtenitor cu toți, seducător tocmai prin înfățișarea sa de cetățean model, căruia Regele îi dovedise încrederea și partidele de guvernământ nu-i precupețiseră laudele. Corect, milionar, savant - izbutise să inspire tuturor stimă; căci elogia atât pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]