6,394 matches
-
cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alți zei. Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zise samuraiul în sinea lui schimbându-și brâul murdărit de dedesubt. Închise ochii din nou, dar nu mai putu adormi. Prin fața ochilor îi treceau limpede imaginea copiilor jucându-se prin grădină și profilul lui Riku întinzând rufele la uscat. Își revăzu și casa, încăpere cu încăpere. Ca să adoarmă încercă să-și amintească priveliștile din vale, una câte una. Câmpurile sau munții acoperiți încă de zăpadă... În cea de-a doua furtună San Juan Baptista a suferit pagube destul de mari. A pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se către lumânare. Și mai credeam că lumea e cu adevărat largă. Nici n-am visat vreodată că mă voi întoarce acasă așa. Ascultându-l, samuraiul revăzu deodată limpede clipa plecării din Tsukinoura. Dintr-o dată parâmele au început să scârțâie. Valurile se loveau de carenă, iar pescărușii săgetau bordul țipând ascuțit. Astfel corabia s-a pus în mișcare îndreptându-se în larg. În clipa aceea, samuraiul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar a trecut atâta timp. Mult, foarte mult timp. — Ai grijă să nu te Împuște careva În spate. — Da, așa e. Așa e. Ei, mă bucur că nu te mai doare. — La revedere, spuse domnul Frazer. Domnul Frazer nu-l revăzu mult timp pe Cayetano, dar sora Cecilia Îi spunea În fiecare dimineață ce mai face mexicanul. Nu se plângea deloc, spunea ea, deși starea lui ajunsese să fie foarte rea. Avea peritonită și nu credeau c-o să supraviețuiască. Bietul Cayetano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pleca de lângă mine. Îmi vine să jelesc, îmi vine ca să strig, Când te doboară boala și te ia cu frig. Curând tu vei pleca spre cer Și te vei stinge ca stelele ce pier. De mâine n-am să te revăd, Va fi durere și prăpăd. Dar știu că ea acolo, sub un plop stingher, Va fi ferită de ploaie și de ger. Iar eu voi plânge de durere, Voi aștepta zadarnic în tăcere. Ai plecat și toate au rămas tăceri
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și vaca, oile și toate viețuitoarele din gospodărie își au povestea lor. De aceea, copiii le iubesc nespus pe fiecare dintre ele și, tot de aceea, așteaptă, mereu, cu mult dor, să le revadă. În sat mai sunt și mulți alți copii, prieteni de-ai lor, cu care Sorin și Sorina nu se mai satură să se joace, să colinde ulițele toate; sau să se ducă-n pădure să vadă ce mai fac alunii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
repede și-ncă și cu ochii nchiși. E nevoie, doar, să dorești să ajungi la cea mai frumoasă casă din sat și, pe loc, ceva nevăzut te-ar duce într-acolo. Însă, cel mai mult așteaptă Sorin și Sorina să revadă două ființe tare dragi lor, să simtă pe obrăjori gâdilitura unei mustăți ca o vrăbiuță gata de zbor sau mîngâierea unui obraz catifelat și frumos, pe care copiii l-au văzut mereu doar plin de zâmbete și bunătate. De fiecare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i spune că aceștia sunt Sorin și Sorina, de care i-a fost atât de dor. Bineînțeles, nu se înșeală. O singură dată s-a întâmplat să dea greș. Auzind motorul mașinii, era tare fericit la gândul că-i va revedea pe Sorinei. A venit într-un suflet la poartă, mașina era, într-adevăr, acolo, dar, ce păcat! Din ea n-a coborât decât tata care, din câte-a-nțeles cățelul, venise, doar, să le aducă ceva bunicilor și avea să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
untului, se afla în fața porții bunicului. Primii care coboară sunt, desigur, Sorin și Sorina. Dar, auzind zgomotul motorului, un câine, un pisoi și-un cocoș au pornit-o spre poartă. Și fiecare a ținut să-și arate bucuria că-și revede prietenii. În felul lui, Cuțulache latră scurt, țopăie și dă din coadă tot timpul: Motănel a miorlăit răsfățat, apoi s-a așezat comod în brațele Sorinei, iar Puiu a cântat de câteva ori: Cucurigu!, așa, ca tot satul să știe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
drum fără să-ți asumi vreuna dintre responsabilitățile pe care le implică o călătorie: nu tu bilete de avion, rezervări, hoteluri, distanțele dintre ele sau cât timp durează să ajungi la următorul hotel. Bineînțeles, Înainte de a pleca din San Francisco, revăzuse itinerarul, Însă doar ca să afle ce minunății urma să vadă. Dar cum să ții minte numele orașelor Într-o limbă cu pronunție necunoscută? Mandalay era singurul loc despre care Își amintea că urmau să-l viziteze. —Uite ce e, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu putea să doarmă, așa că stătea pe marginea patului dublu rămas Întreg, dând cu pumnii În pernă și Înjurând. „Legea lui Murphy! A dracu’ lege a lui Murphy!“ Dacă e să meargă ceva prost, atunci sigur așa va fi. Îi revăzu fața Marlenei, cât de jenată era, cu un prosop prea mic Înfășurat În jurul trupului, Îndoită de spate, rugându-se de fiica ei să se Întoarcă În bungalow-ul lor și s-o aștepte. O oră mai târziu, Harry bău ultima gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vă ocupați? Suntem profesoare, răspunse Belinda prompt. Zilpha predă la grădiniță, eu la clasa Întâi. Harry zâmbi. M-am gândit eu că e ceva de genul ăsta. A doua zi dimineața, În Rangoon, Harry se trezi la cinci și Își revăzu planul. Va aștepta să-l sune reporterul la șapte. Se va preface bolnav pe moarte și le va da clar de Înțeles că nu poate apărea În fața camerei. Ar prinde bine să se prefacă și că-i vine să verse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cei din secta Aum. Las asta în seama autorităților. Am trecut deja peste sentimentul acesta. Oricum nu ajută la nimic. Nu mă uit la reportaje legate de secta asta. La ce bun? Știu totul fără să mă uit. Chiar dacă revăd faptele, asta nu rezolvă nimic. Nu mă interesează procesul sau verdictul. Asta va decide judecătorul. — Ce vreți să spuneți prin fraza „știu totul fără să mă uit“? Știam deja că societatea avea să formeze indivizi de genul celor din secta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să-l revadă. Era pregătit pentru asta. Acum ar fi știut ce să îl întrebe, ar fi știut să îl asculte și mai ales ar fi știut cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mirată fiindcă nu mă văzuse. Eu, care o căutasem de mai multe ori în locul acela, am putut să-mi dau seama de neadevăr. Totuși, n-am mai insistat, nedând nici o importanță faptului, indignat numai fiindcă o așteptasem în ploaie. Acum revăd așa de bine scena, că mă mir cum am fost așa de neatent atunci. După plecarea Irinei, bănuielile mele aveau de ce să fie întețite. Observam toate stângăciile ei, dar nu le cercetam cu de-amănuntul. Sufeream pentru alte motive (sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
11; iar acum își aranjează părul și-și face buzele... Timpul a trecut, trebuie să ne întoarcem la casele noastre... Marți. Ne-am întors, mi-e urât, mi-e dor de ea. Mâine avem întîlnire, ora convenabilă. Nu ne vom revedea prea devreme și nu ne vom despărți prea târziu. Împreună vom fi prudenți. De vom întîlni cunoștințele, vom râde cu ei, ne vom împărți în grupuri, ea înainte și eu în urmă, și nu vom părea decât prieteni buni. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
brusc, o milă cumplită mă cuprinde pentru vata galbenă de la capătul bețișorului. O milă cum n-am simțit iarna trecută când o pasăre flămândă și înfrigurată mi-a bătut în geam și când mi-a fost lene să deschid fereastra... Revăd în curte un trunchi gros, pe el câteva picături de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orice inițiativă a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza. Nu știu cum mă prezentam în fața Ioanei, dar ea era prea turburată de fericirea ei ca să mă mai examineze. Totuși, luasem trenul cel dintâi ca s-o revăd, așteptasem cu nerăbdare fiecare minut să treacă și să ajung mai repede. Aveam în valiză daruri bine alese; ca să-i facă bucurii; am întors în minte, îndelung, toate aceste bucurii. Acum eram în voia mai multor emoții: încîntat de primirea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mâna între eternitatea ce se așeza din nou între noi și el, ne-a strigat: "Mergeți cu Dumnezeu!" Este oribil felul cum se despart doi oameni care s-au iubit. Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoștințe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiți totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viața celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ți-ai făcut o mie de planuri, și deodată totul trebuie să-ți devie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu delicii, extrem de rar. Găseam o savoare nu din transformarea Ioanei, cât mai perfectă în persoana în curent cu civilizația, ceea ce mă străduiam totuși să izbutesc în fiecare zi, ci când o revedeam întoarsă la felul ei prim, naiv și prăfuit, cum ieșise din liceul de provincie. Chip pe care nu-l suportasem odinioară, făcusem tot posibilul să-l risipesc și, în principiu, n-aș mai fi vrut să reapară în fața altora, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă e adevărat, și aș părea naiv și ridicol primind dintr-o dată noutatea. Trebuie să-mi aduc aminte încet de o mie de întîmplări, ca să văd dacă din toate se poate trage și concluzia că Ioana a rămas curată. O revăd doar pentru o clipă: plângând disperată la reproșurile mele. Deci nu se poate să nu fie adevărat păcatul ei. Nu pot s-o contrazic, să-i pun întrebări, căci ar însemna că am o vagă speranță că nu s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amuzantă, având corpul bine împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai păstrase nici o urmă de prospețime. Iar în vorbe, exagerând acum un accent țărănesc, pe care nu l-ar fi arătat pentru nimic în lume la Dijon, unde voise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dreptul stranii, ca dintr-o altă lume. Aduc în față tocmai limitele comprehensiunii și ale exprimării noastre, generând atunci paradoxuri insolubile. Nu îmi propun o cartografie a celor străine sensului, lucru probabil cu neputință de realizat. Însă voi căuta să revăd modul variat în care apar, bunăoară când anume e vorba de o apariție proprie și când nu. Uneori ceva se arată pe sine absurd, însă trebuie văzut în ce accepțiune a cuvântului, căci unele nu sunt deloc negative sau comune
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
suficient despre o altă formă de solitudine pe care o trăiește, cu maxim orgoliu, omul acestei epoci. Nu intenționez să disloc această veche credință, mai ales acum când discuțiile cu privire la prezența sensului devin tot mai anevoioase. Aș vrea doar să revăd maniera - uneori de-a dreptul ciudată - în care vorbim despre cele cu sens și cele lipsite de sens. Ar putea fi întrevăzută, măcar în parte, lumea variată a celor din urmă. De ce anume socotim unele lucruri absurde și în ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte, ignorând deocamdată ce spune Borges în alt loc, anume că labirintul desăvârșit pare să-l constituie lumea însăși. Primul dintre ele este construit astfel încât să ducă la rătăcirea definitivă a celui care s-ar vedea pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]